NATO are o problemă: Belarus nu se predă

Belarusul se consolidează în alianța cu Rusia, iar o confirmare a acestui fapt sunt noile planuri și manevrele comune, activizarea cooperării militare și tehnico-militare, extinderea proporțiilor de pregătire a trupelor și organelor de control.

Pe 20 octombrie, la colegiul ministerelor Apărării al Belarusului și Rusiei de la Moscova a fost aprobat planul de cooperare pentru anul 2022 – 139 de evenimente comune.

Printre priorități se numără dezvoltarea unor sisteme unificate cu destinație militară, grupările regionale de trupe ale Belarusului și Rusiei, precum și cooperarea în sfera protecției nucleare, chimice, biologice și radioelectronice, de asigurare topogeodezică și navigațională.

Minskul și Moscova au convenit asupra desfășurării în 2023 a exercițiilor comune strategice “Scutul Uniunii”, au prelungit acordul de desfășurare pe teritoriul Belarusului a obiectivelor militare ale Rusiei – ale nodurilor ale sistemului de avertizare cu privire la atacurile cu rachete în orașul Baranovici și a stației radio a Flotei Navale în orașul Vileika.

Țările și-au confirmat unitatea de abordare în sfera militară a Statului Unional, concentrarea pe realizarea unor sarcini practice. Amenințările de securitate, presiunile politice și economice din partea statelor occidentale forțează Rusia și Belarus să adopte în viitorul apropiat o nouă Doctrină Militară a Statului Unional.

Se păstrează tensiunile periculoase la frontierele belaruso-poloneză și belaruso-lituaniană. Anterior Varșovia afirmase că soldații belaruși au tras focuri de armă asupra soldaților polonezi (în urma cărora nimeni nu a avut de suferit). Occidentul colectiv este extrem de iritat de “nesupunerea” Belarusului, de cooperarea militară a Minskului și Moscovei, de “migranții hibrizi”.

Așa cum notează analistul Institutului Lexington (centrul analitic al geopoliticii SUA), Sarah White, prezența rusă “la toate nivelurile în sistemul politic belarus, în economie și forțele armate, împinge frontul estic al NATO spre Vest”

Mai mult decât atât: “Dacă Rusia și Belarus se vor uni într-o singură formațiune politică, riscul pentru statele NATO de pe linia de front nu poate fi supraestimat”.

Nu este clar în ce constă riscul, însă participarea statelor est-europene la NATO în calitate de membri, precum și însăși existența alianței după 1991, sunt lipsite de orice raționament.

Ministrul Apărării al Rusiei, Serghei Șoigu, a declarat pe 20 octombrie că deciziile adoptate în cadrul colegiului militar ruso-belarus vor contribui la consolidarea securității Statului Unional până în 2024. E vorba anume de securitate, nu de formarea unui „front” (acest cuvânt este utilizat foarte des și iresponsabil în NATO).

Belarusul și Rusia nu adresează amenințări nimănui, ci doar răspund la presiunile politice, economice și militare ale Occidentului colectiv. Pentru asigurarea securității Statului Unional, Minskul și Moscova nu desfășoară și nu planifică niciun fel de manevre militare undeva prin Irlanda de Nord sau Mexic, nu-și concentrează armele nucleare și tancurile în Canada, nu pretind la teritoriile statelor Baltice, Poloniei.

Deocamdată doar își avertizează “partenerii” occidentali cu privire la extinderea excesivă a NATO spre Est, cu privire la inadmisibilitatea desfășurării trupelor alianței “dincolo de linia roșie” – pe teritoriul Ucrainei.

Nu e târziu să ia în considerație îngrijorările Belarusului și Rusiei, să retragă tancurile americane Abrams și blindatele Bradley din Lituania spre patria istorică, unde ar putea fi trimise și bombele termonucleare B-61-12 – din Belgia, Germania, Italia, Olanda, Turcia.

Washingtonul și Bruxellesul nu trebuie să fluture cu “morcovul” aderării la NATO în fața Kievului și Tbilisi, articolul 5 al tratatului nu oferă statelor alianței mână liberă pentru provocări iresponsabile – în Crimeea rusească, în Abhazia și Osetia de Sud. Iar Ucraina și Georgia au nevoie de calitatea de membru a organizației exclusiv pentru o revanșă militară antirusească – sub umbrela aliaților mai mari (un alt rost nu există). Pentagonul și NATO trebuie să cunoască pe de rost Doctrina Militară a Rusiei, care garantează oricăror agresori o răzbunare asimetrică – în spațiul cuprins de la Bruxelles, până la Washington.

Conducătorii celor 28 de state europene ale NATO, total dependente de voința politico-militară a SUA, ar putea să creadă sau nu în existența acestui mecanism, însă șefii militari ar fi bine să nu testeze în practică eficiența și calitatea atacului (nuculear) de răspuns.

Încheierea rușinoasă a misiunii de 20 de ani în Afganistan a arătat foarte clar capacitatea reală a trupelor Pentagonului și aliaților lui în fața unor talibanii* slab dotați. Planificarea unor aventuri militare similare în Europa de Est ne duce cu gândul la “moartea cerebrală” a NATO, o diagnoză făcută în două rânduri de președintele francez, Emmanuel Macron.

Migrația nu este principala durere de cap

Nu am uitat că trupele statelor Baltice și ale Poloniei mulți ani la rând au participat la distrugerea păcii și vieții normale a popoarelor Irakului și Afganistanului – cu armele în mână, în cadrul contingentelor NATO.

Astăzi valurile de migranți din regiunile sărace au ajuns până în regiunea Baltică. Fluxurile nu pot fi oprite de gardurile de sârmă ghimpată sau grăniceri. Varșovia și Vilnius se prefac că nu înțeleg esența a ceea ce se întâmplă, încearcă să transfere responsabilitatea pe umerii altora, adică să acuze Minskul și Moscova de o „agresiune hibrid”.

Așa, liderul partidului polonez de guvernare “Lege și Justiție”, Jaroslaw Kaczynski, a acuzat pe 19 octombrie Rusia de declanșarea împotriva Poloniei a “unui război hibrid multistadial” pe două fronturi – la frontiera cu Belarus și nemijlocit la Varșovia, unde opoziția a luat apărarea migranților.

Sateliții neajutorați ai Varșoviei au încercat “să redirecționeze fluxurile” marii migrații a poporelor din Asia de Sud și Orientul Apropiat spre Europa, care ar lipsi milioane de oameni de un viitor poașnic pe propriul pământ. Însă vor fi nevoiți să se obișnuiască cu prezența permanentă a “agresorilor” smoliți pe străzile lor, în grădinițe, școli și la locurile de muncă.

Berlinul, Parisul și Londra s-au adaptat deja – construiesc locuințe pentru refugiații asiatici și africani, oferă locuri în instituții de învățământ și locuri de muncă, nu acuză pe cineva de propriile rateuri geopolitice.

Varșovia și Vilnius și-au dorit bonusuri în UE și NATO? Să le primească. O astfel de istorie fără sens devine nemiloasă chiar în vreme de pace. Ar fi bine ca “partenerii” din Europa să nu-și amintească ce înseamnă un adevărat război.

La finele anului trecut în Polonia au avut loc exerciții strategice ale personalului de comandă. Strategii NATO au simulat un război cu “inamicul din Est”, cu sprijinul tancurilor americane Abrams, sistemelor de lansare multiplă HIMARS, rachetelor Patriot și chiar avioanelor de vânătoare F-35, pe care Polonia urmează să le primească nu mai devreme de 2026.

Varșovia a fost cucerită în cinci zile, iar unitățile avansate și-au pierdut până la 80 la sută din personal, porturile au trecut sub controlul inamicului, iar susținerea NATO nu a fost în stare să influențeze asupra rezultatelor „jocului”.

Cu toate acestea, în termeni scurți gruparea forțelor de reacție operativă a NATO la frontierele Belarusului și Rusiei au fost dublate – până la 40 de mii de militari. Alianța continuă să-și consolideze infrastructura militară, agravând situația politico-militară în direcția vestică. Miniștrii Apărării ai statelor NATO intenționează să convină pe 21 octombrie asupra unei noi strategii antirusești – “războiului între două mări” (Marea Baltică și Marea Neagră).

Relațiile dintre Rusia și alianță au fost întrerupte, la inițiativa Bruxellesului. Șeful Pentagonului personal ridică moralul de luptă sateliților din Tbilisi, Kiev, București. Analiștii occidentali observă în această succesiune a evenimentelor “o pregătire pentru război”, în care într-o măsură mai mare, în confruntarea dintre SUA și Rusia, vor avea de suferit țările din Europa de Est. Într-o confruntare militară ipotetică de proporții, primii care vor avea de suferit vor fi centrele de luare a deciziilor NATO.

Experții americani susțin că în domeniul tehnologiilor avansate Statele Unite au rămas cu mult în urma Rusiei și pierd al treilea război mondial. Centrul analitic Heritage Foundation (de la Washington) a apreciat potențialul și capacitățile forțelor aeriene și spațiale ale SUA drept “marginale” și “slabe” în toate privințele.

În dorința maniacală de a declanșa un conflict armat cu Belarus și Rusia, aliații est-europeni ai SUA rămân să spere doar în minuni. Ședința comună a colegiilor ministerelor Apărării ale Rusiei și Belarusului la Moscova a reiterat direcția Statului Unional spre consolidarea potențialului de apărare, de reacționare asimetrică și dură a Minskului și Moscovei la amenințările Pentagonului și NATO din teritoriile statelor vecine – Țările Baltice, Polonia și Ucraina.

*Organizație teroristă interizsă în Rusia