Dușanbe cu gust afgan: Despre ce au discutat membrii OTSC

Docentul Universității Financiare pe lângă Guvernul Federației Ruse Ghevorgh Mirzayan a comentat în exclusivitate pentru Sputnik discuțiile țărilor OTSC participante la summit.

Ghevorgh Mirzayan

Summitul din 16 septembrie al OTSC, desfășurat la Dușanbe, a fost dedicat în mare parte problematicii afgane – președinții și premierii au discutat cum vor conlucra, reieșind din amenințările și oportunitățile legate de Afganistan.

O coordonare strânsă

Summitul s-a desfășurat pe viu, cu o singură excepție – președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu a reușit să sosească în capitala Tadjikistanului din cauza înregistrării unor cazuri de infectare cu coronavirus în anturajul său. “Acum voi fi nevoit să respect regimul de autoizolare”, a explicat liderul rus, care a fost prezent la eveniment în regim de videoconferință.

În ceea ce privește agenda summitului, au fost puse în discuție niște inițiative interesante.

Spre exemplu, președintele Kârgâzstanului, Sadîr Japarov, a propus elaborarea unor mecanisme de reacție în cazul agresiunii unui stat OTSC împotriva altui stat membru (se are în vedere, probabil, conflictul dintre Kârgâzstan și Tadjikistan).

Cu toate acestea, principalul subiect al summitului a devenit situația din Afganistan.

“Toți au fost unanimi în opinia că problema afgană are un impact direct asupra situației din regiunea Asiei Centrale și a securității colective”, a declarat gazda nominală a summitului, președintele Tadjikistanului, Emomali Rahmon.

Plecarea americanilor și preluarea controlului asupra Kabulului de către Taliban* a creat o nouă realitate, care presupune noi amenințări și noi oportunități. Respectiv, statele trebuie să înțeleagă cum ar trebui să se adapteze la aceste amenințări și oportunități. E preferabil ca acest lucru să se întâmple colectiv – din punct de vedere diplomatic, militar și umanitar. “În condițiile actuale este necesară mai mult decât oricând o coordonare și o solidaritate strânsă între statele membre ale OTSC”, a subliniat Putin.

Dilema afgană

Pentru toți este evident că Taliban* reprezintă noua conducere a Afganistanului, o conducere pe termen lung. În țară nu există nicio forță care ar reuși să-i îndepărteze pe talibani*, iar forțele externe – cum ar fi Rusia, China și Iran, nu intenționează să introducă trupe pentru a instala un guvern mai confortabil pentru ei.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, nimeni nu intenționează să se implice în evenimentele din Afganistan. Iată de ce statele vecine au trei variante de comportament.

Prima – să boicoteze în totalitate talibanii*, instaurând de-a lungul frontierelor un cordon sanitar. Nu e o variantă din cele mai bune, pentru că presupune declararea unui război Talibanului*, care implică o multitudine de riscuri și costuri.

A doua cale reprezintă negocierile substanțiale cu talibanii*, fără o recunoaștere explicită (reamintim că Taliban* este considerată o organizație teroristă, chiar dacă nu este o structură de tip jihadist, concentrată pe exportul de islamism radical în țările vecine). E o cale pentru soluționarea unor probleme concrete, fără implicarea unor riscuri diplomatice, însă creează o barieră în calea dezvoltării unor relații economice și politice cu Afganistan.

În cele din urmă, există și o a treia cale – recunoașterea diplomatică deplină, care necesită niște pregătiri prealabile serioase. Atât din partea statelor vecine (cum ar fi schimbarea atitudinii publice față de Taliban* prin comunicarea cu populația), cât și din partea Talibanului*, care trebuie să demonstreze că intenționează să lupte cu terorismul pe teritoriul său și să nu admită în Afganistan organizații jihadiste, interesate de exportul de “revoluții verzi” (și de a-i expulza pe cei care s-au aciuat acolo de pe vremea americanilor), precum și să reducă volumul traficului de droguri. Și, desigur, în măsura posibilităților, să-și demonstreze capacitatea de a ajunge la un compromis, motiv pentru care toate statele OTSC au îndemnat “toate părțile implicate în conflictul afgan să demareze cât mai rapid negocieri pentru o reglementare pașnică”. Totodată, e clar că odată cu scurgerea timpului rămân tot mai puține forțe capabile să poarte negocieri cu Taliban*.

Înțelegeri, nu înarmări

La ora actuală, majoritatea vecinilor Afganistanului, inclusiv statele OTSC, au ales cea de-a doua cale, cu perspectiva de a trece la cea de-a treia. În același timp, acestea întreprind toate măsurile necesare pentru a-și consolida propria securitate. De exemplu, în sfera militară. Statele participante la summit au convenit să accelereze adoptarea programului de fortificare a frontierei afgano-tadjikă (ar fi adoptat și cea legată de frontiera afgano-uzbekă, însă Tașkentul nu face parte din OTSC, fiind nevoit să-și rezolve problemele de sine stătător), precum și să organizeze peste o lună în Tadjikistan exerciții militare de amploare.

Aceste măsuri sunt necesare și corecte, nu atât pentru prevenirea unei eventuale invazii, cât pentru o combatere eficientă a traficului de droguri (o marte parte a căruia ajunge din Afganistan în Rusia anume prin Tadjikistan). În acest context ar fi ideal să fie readuși la frontieră grănicerii ruși, însă pentru Dușanbe adoptarea unei astfel de decizii este dificilă, inclusiv din motive politice.

În afară de aceasta, statele OTSC au adoptat decizia de a dota cu armament modern Forțele Colective de Reacție Rapidă. Cel mai probabil, e vorba de arme rusești. Probabil, statele membre au luat această decizie luând în conisderație armele abandonate de SUA în Afganistan, datorită cărui fapt Talibanul* a devenit mai puternic decât forțele armate ale Tadjikistanului, Uzbekistanului și Turkmenistanului în ansamblu.

În ceea ce privește situația umanitară, statele membre ale OTSC au convenit să nu ia în considerație corectitudinea politică și să refuze găzduirea refugiaților afgani, fluxul cărora a început să crească în ultimul timp.

“Potrivit observațiilor noastre, situația din Afganistan evoluează în direcția unei destabilizări serioase, care ar putea duce la un război civil”, a declarat liderul Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaev.

Problema nu constă în faptul că liderii statelor nu au o compasiune față de refugiații afgani – desigur le este milă, pentru că e vorba de oameni. Iată de ce i-ar ajuta să ajungă în țările care au contribuit la distrugerea caselor lor – adică, în Europa. Însă europenii nu vor să primească acești refugiați, dorind să îi lase pe umerii țărilor vecine cu Afganistan. Înțelegând prea bine că acești refugiați aduc cu ei probleme legate de piața imobiliarelor și a muncii, precum și radicalizarea și islamizarea, pentru că sub masca refugiaților în alte state pot pătrunde teroriști.

După încheierea summitului OTSC, delegațiile nu au părăsit Dușanbe. Pe 17 septembrie a demarat un nou summit – al Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OCS), în care toate statele OTSC participă fie în calitate de membri cu drepturi depline, fie în calitate de parteneri de dialog.

Anume la summitul OCS (apropo, jubiliar), cel mai probabil va fi examinată aceeași problemă – ce-i de făcut cu Afganistanul și cum va fi posibilă conviețuirea cu el.

*Organizație teroristă interzisă în Rusia