Hrebenciuc și Năstase, victime ale propriei puteri și ținte ale ocupanților României

Adrian Năstase și Viorel Hrebenciuc sunt principale victime ale celor care au ocupat România - și care au folosit orgoliile și puterea celor două personalități pentru a le pune să-și sape singuri groapa

BUCUREȘTI, 14 sept – Sputnik. 14 septembrie… ce zi! În 2015, în această zi, a murit Corneliu Vadim Tudor, marele naționalist și cărturar. În 2006, tot pe un 14 septembrie, a murit Silviu Brucan, controversatul sforar al Revoluției și al primilor ani.

Și tot pe un 14 septembrie, azi, a fost condamnat și închis ”marele sforar” al clasei politice care a dus România în NATO și UE.

Practic, bătălia pe plan macro și internațional pentru cele două ”deziderate fundamentale” ale României, aderarea la UE și NATO a fost condusă de Adrian Năstase, iar pe plan intern orchestrată de Viorel Hrebenciuc.

Nu neg meritele lui Ion Iliescu, dar, cei doi au fost generalii, principalii artizani ai acestor ”succese”. Și principalele victime.

Pentru că, nu mai e nici un dubiu, după accederea în structurile internaționale o țintă a unui sistem cu rădăcini externe a fost distrugerea oamenilor puternici ai României – începând cu liderii politici autentici și terminând cu oamenii de afaceri importanți.

Astfel, cei mai pregătiți politicieni ai momentului, Ion Iliescu, Adrian Năstase și Viorel Hrebenciuc au devenit ținte ale unui sistem intitulat ”anticorupție”.

Iliescu a fost mai menajat, a fost doar convins să se retragă și tracasat cu dosare imposibile, precum ”Revoluția” și ”Mineriada”.

În schimb, mai tinerii Năstase și Hrebenciuc au fost loviți exact când se pregăteau să culeagă roadele muncii lor internaționale și interne de ani de zile, exact când trebuiau să fie plimbați cu laurii europeni și euroatlantici pe frunte!

Ei bine, nu… au fost plimbați, cu cătușe la mâini!

Cel mai pregătit om politic de după Revoluție și cel mai talentat și puternic organizator politic au fost lichidați, ca ținte principale al sistemului ce punea mâna pe România!

Culmea este că, sistemul care i-a lichidat, s-a folosit chiar de puterea acestor doi lideri și de orgoliul lor. Și de fricțiunile dintre ei.

Cei care au trăit și au cunoscut povestea știu cum Adrian Năstase, pe care toate calculele din lume îl dădeau ca președinte în 2004 a fost împins să comită greșeală după greșeală, de la nominalizarea lui Geoană ca premier, până la diferendul cu Vadim și acceptarea confruntării ”pe stradă” cu ”marinarul” Băsescu, ieșind din zona sa de confort și ajungând pe terenul acelui personaj fără scrupule.

Orgolios și încrezător în forța sa, Năstase a călcat în capcane, una după alta, pe multe văzându-le, dar fiind sigur că va trece peste ele. Primise el și asigurări că va câștiga „oricum”? Sigur că da… oare Geoană ce păzea?

Dar nu a fost totul!… Pentru a-l bloca pe Năstase, unele motoare PSD au încetinit. Exact motoarele alimentate de… Viorel Hrebenciuc. De ce asta?

Pentru că între Năstase și Hrebenciuc, cele două centre principale de putere din PSD, exista o rivalitate și o teamă: că dacă Năstase ajunge președinte, atunci va avea o asemenea putere, încât nimeni și nimic nu-i va mai sta în cale, va instaura o dictatură. Iar această teorie a fost răspândită în întreg PSD, ba chiar și la principalul aliat, PRM!

Ani de zile după alegerile din 2004 cei din PSD și-au justificat ”pasivitatea” – de fapt, trădarea – prin această teorie, deși pașii procurorilor răsunau deja pe culoarele lor!

Iar Hrebenciuc a fost artizanul acestei ”strategii” de ”cumințire” a lui Năstase și de refacere a PSD sub un conducător mai ”democrat”, mai puțin ”totalitar”, adică mai slab, mai geoană…

Ce-i drept, în orbirea puterii sale, Năstase a permis ca din cercul său să scape săgeți către Hrebenciuc, de genul ”așteaptă tu să ajungem noi la Cotroceni”…

Ca și Năstase, Hrebenciuc a fost orbit de propria putere, crezând că nimeni și nimic nu-i va lua multele hățuri din mâini. Cred că asta a crezut… până i-au luat copilul în arest! Probabil că atunci a înțeles că își săpase singur groapa!

Cum este Viorel Hrebenciuc, pe care l-am cunoscut bine? Un om superior, inteligent, rafinat, plăcut, excelent vorbitor, o minte sclipitoare – și, desigur, un personaj uns cu toate alifiile. De fapt, credea el că e… cu toate alifiile, dar nu există așa ceva! Un om care combina întreaga politică, mai puțin cea internațională. Și care… a fost ”combinat”… chiar atunci când credea că el manevrează tot.

Hrebenciuc se folosea de multă lume, pentru că toți îl curtau și căutau să fie în preajma lui! Știu chiar câțiva „anticorupți” actuali care se gudurau pe lângă el. Inclusiv ziariști ”răi”, nu doar politicieni. Hrebenciuc ajuta… pe cine considera că e de viitor. Nu se ținea de cuvânt… decât cu cine credea că merită să i se acorde credit.

Era deschis la discuții, niciodată înfumurat, dar nimeni nu-i punea la îndoială autoritatea.

Pe scurt, Viorel Hrebenciuc era un ”mascul Alfa”, ca și Adrian Năstase, dar altfel de ”Alfa”. Lui Năstase îi plăcea să i se recunoască public, cu emfază, această calitate; lui Hrebenciuc puțin îi păsa de protocol și formalități, el avea nevoie de puterea reală, nu (și) de învelișul ei.

Doi ”masculi Alfa” care au fost convinși să-și folosească puterea unul contra altuia, pentru a fi doborâți.

Da, se poate spune orice despre Năstase și Hrebenciuc, dar au fost doi oameni de mare valoare, care reprezentat o ultimă putere reală a României - nu colonială! Odată cu scoaterea lor din joc a început coborârea către colonie.

De ce vorbesc de ei la timpul trecut? Pentru că în prezent nu mai sunt… decât un excelent scriitor pe blog… și, de azi, un condamnat. Într-o Românie… (con)damnată să fie ceea ce vedem cu toții azi.

Sigur, veți spune să nu-i duc grija lui Viorel Hrebenciuc, va ieși în mai puțin de un an, probabil că e un om căruia nu-i va lipsi nimic etc. Nu, nu-i duc grija lui sau a lui Năstase – ci duc grija noastră, că am lichidat oameni de valoare și am ajuns să fim conduși de… arătările de azi.

Și lăsați-mă cu ”corupția”! Uitați-vă mai bine la cei care ne dau lecții! Și dacă nu vedeți cât de ipocriți sunt și cum ne prostesc ca să ne folosească și să ne jupoaie, înseamnă că ne merităm soarta.

***

Ca un post script – îi provoc pe foștii colegi Dorina Mihăilescu și Cozmin Gușă să dezvolte și ei această ”luptă a titanilor”, pentru că au fost acolo, de multe ori între ei, asistând la unele lovituri de care lumea nu știe.

Cred că ascensiunea, apogeul și căderea ”duetului” Năstase – Hrebenciuc merită să fie subiectul unei cărți, ar fi poate cea mai interesantă poveste reală a politicii românești de după 1989.