Mutarea genială a Ungariei face praf Ucraina și enervează ”cociocul” românesc

Poziția Ungariei a fost o palma luată de reprezentanții (cu numele ai) României, dar cea mai grea lovitură au încasat-o gazdele, Ucraina, țară care e subiectul unor pretenții justificate (istoric și legic) de restituiri teritoriale

Pe bună dreptate, românii mai mult sau mai deloc patrioți au reacționat dur după ce președintele Ungariei, Ader Janos, a pus problema Trianonului într-o manieră revizionistă.

Iar românilor li s-a părut mai grav faptul că Ader a făcut asta în fața premierului și a ministrului de Externe – oficial, ai României – personaje care au jucat un rol… din filme mute.

Ce a zis președintele Ader: ”În mintea maghiarilor s-a întipărit adânc atât agresiunea marilor puteri, cât şi trauma Trianonului, motiv pentru care noi ştim exact de ce anexarea Crimeii reprezintă o rană atât de sensibilă pentru poporul ucrainean”.

Dacă trecem peste vehementul reflex național (dacă până și Ludovic Orban l-a avut, ce să mai zic?!), trebuie să constatăm că Ader Janos a vorbit… exact în ton cu reuniunea!

Adică, a folosit o temă revizionistă – la o reuniune (pe o temă) revizionistă!

Altfel spus, pretenția Ungariei (față de Transilvania) este la fel de justificată ca pretenția Ucrainei (față de Crimeea)!

Ungaria a stăpânit și a inclus statal o zonă istoric românească, locuită majoritar de români, prin cucerire teritorială și prin voința unui regat și a unui imperiu (chiar două); Ucraina a stăpânit teritorial Crimeea prin voința ”imperiului” sovietic, în ciuda faptului că era, de sute de ani, o zonă rusească și era locuită majoritar de ruși!

Ca să nu mai zic că atât Transilvania cât și Crimeea aveau statul special în cadrul statelor din care făceau parte (ilegitim istoric și etnic) – și amândouă puteau cere autonomia prin referendum – și dreptul de a se uni cu țara! Cu patria mamă! Ceea ce s-a și petrecut!

Asta dovedește ceea ce am scris mai sus: pretenția Ungariei asupra Transilvaniei este la fel de justificată ca pretenția Ucrainei asupra Crimeii! Numai că președintele Ungariei știa asta – și a făcut-o cu un scop precis, pe care îl vom desluși în continuare.

O întrebare firească este ce am căutat noi la o reuniune revizionistă – în condițiile în care nu doream să emitem și noi pretenții de revizuire a tratatului condamnat Ribbentrop Molotov sau a celui de la Paris, privind raptul teritorial de care profită Ucraina – singura țară beneficiară a tratatului Hitler – Stalin?

Mărturisesc că m-a mirat inițial CE caută Ungaria acolo, la o reuniune menită să provoace Rusia, în condițiile în care politica Budapestei este inteligentă și independentă, având excelente și fructuoase relații cu Moscova?!

Mai mult, atunci când Ader era la întâlnirea revizionistă, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, ateriza la Budapesta, pentru întâlniri cu liderii Ungariei! Întâlniri care, desigur, au decurs perfect, în spiritul bunei și profitabilei relații între cele două state!

Explicația aparentului paradox este clară: Ungaria a participat la Kiev pentru a face o mutare genială – să dea o palmă celor care susțin revizionismul, fără să gândească, dar să și țină caldă preocuparea lor istorică în acest sens! Plus un motiv just pe de-a-ntregul - să bage o sulă în coasta Ucrainei, țară care își bate joc de minorități, inclusiv de români și maghiari.

Poziția Ungariei a fost și o palmă resimțită de reprezentanții (cu numele ai) României, dar cea mai grea lovitură au primit-o gazdele, Ucraina, țară care este subiectul unor pretenții justificate (istoric și legic) de restituiri teritoriale.

Adică Ucraina are mult de dat, nu de luat, asta i-a transmis Ader Janos prin geniala sa mutare: dacă voi vreți Crimeea, atunci nu uitați că alții vor mai mult!

Pe românește spus, Ungaria i-a făcut pe ucraineni de c…(omandă)!

De fapt, adevărata palmă pentru România nu s-a referit la Trianon – ci la lipsa de patriotism, impotența politică și slugărnicia reprezentanților României de a NU cere deschis ce i se cuvine țării lor! Adică a fost o palmă resimțită, mai mult decât dată – ceea ce e mai dureros!

În concluzie, mutarea Ungariei a fost genială, pentru că: primo - a aruncat în groapa cu gunoi revizionist inițiativa Ucrainei, așa cum merita; secundo - a demonstrat din nou că Ungaria are o politică independentă și în folosul intereselor lor naționale; terzo – a pus o problemă corectă, inclusiv pentru românii din teritoriile ocupate – dar despre care „ai noștri” au tăcut – și anume încălcarea drepturile minorităților în Ucraina revizionistă!

”Ignorarea, în cadrul şcolilor, a limbii materne a unei comunităţi naţionale, restricţionarea utilizării limbii materne în spaţiul public, ameninţarea cu amenzi şi sancţiuni a celor care îşi folosesc limba maternă – nesocotind, astfel, obligaţiile internaţionale la care ţara s-a angajat – nu este doar o încălcare gravă a drepturilor minorităţilor, ci şi un lucru care nu este demn de o ţară care s-a angajat să fie democratică”, a declarat președintele Ader.

Corect… sau ce? Trebuiau să spună și Cîțu și Aurescu asemenea cuvinte? Da, clar! Au spus? Evident, NU!

Paranteză – a fost oare și o plăcere răutăcioasă a lui Ader să dea o palmă ușoară României? Poate, mai ales că palma s-a transformat în palmă grea prin aportul nefericit al reprezentanților României – dar și al ”patrioților” de pe cocioc, ce nu au fost în stare să spună păsul corect înainte de summitul revizionist de la Kiev. Și nu îl spun nici acum.

Post factum, ”patrioții” doar s-au enervat inutil. Justificat, dar inutil! Pentru că mutarea genială a fost a Ungariei! Iar enervarea nu trebuie să fie contra Ungariei, ci contra ”alor noștri”.

Așa că închei cu un sfat: nu mai lăsați să meargă reprezentanți de tip Cîțu sau Aurescu la reuniuni capcană, în care se pun la cale aventuri absurde, care se pot întoarce împotriva noastră.

Nu de alta dar, uite, mai vin unii ca Ader Janos, care au minte și inimă (pentru țara lor!) și ne demonstrează cât de rău am ajuns și în ce prostii ne băgăm. Și cum ne pălmuim singuri, prin cei pe care îi alegem și îi trimitem să ne reprezinte.