România curajoasă face praf isteria pro-LGBT și „standardele imbecilităţii” progresiste

Unul dintre cele mai curajoase pamflete la adresa isteriei progresiste și pro-LGBT - și o reacție la atacurile ce au urmat: ”Postarea mea încalcă standardele imbecilităţii, aştept deportarea în Siberia”

BUCUREȘTI, 8 aug – Sputnik, Dragoș Dumitriu. În calitate de cetățean, nu de om al legii, judecătoarea Adriana Stoicescu, ex-președinte ale Tribunalului Timiș, a scris un pamflet la adresa isteriei progresiste și pro-LGBT.

Stoicescu se revoltă și după ce Timișoara, considerat un oraș model de civilizație, se degradează pe zi ce trece de la preluarea de către useristul Fritz, fapt reclamat de tot mai mulți internauți.

În schimb, se acordă atenție unor manifestații publice pro-LGBT, iar isteria progresistă care susține și acest fenomen îndepărtează cu totul noua generație de la reperele civilizației și chiar de la normele de bun simț.

În acest sens este scris pamfletul Adrianei Stoicescu – iar reacțiile au fost virulente. Stoicescu a fost atacată dur, făcându-se referire la calitatea sa de magistrat, deși ea nu a folosit-o în text.

”Postarea mea încalcă standardele imbecilităţii”, a reacționat Stoicescu după atacurile violente, completând ironic – ”Gleznuţe goale, aştept deportarea în Siberia, precedată de un sejur într-un lagăr de reeducare”.

Adriana Stoicescu a mulțumit presei car a preluat pamfletul și le-a transmis celor care o combat prin metode specifice – ”Mă, nu puteţi voi bloca şi incita cât pot eu scrie!”.

În privința blocajului, nu suntem de acord cu Adriana Stoicescu, pentru că ”mâna lungă” a lobby-ului progresist poate bloca orice azi – vezi cazul Donald Trump, la vremea aceea „cel mai puternic om al planetei”. Ei, uite că nu era chiar cel mai puternic și pe planeta virtuală…

***

Iată textul fulminant al Adrianei Stoicescu, o revoltă a unui om ale cărui repere morale și civice sunt agresate – la fel ca în cazul majorității românilor (conform multor sondaje). Numai că Adriana Stoicescu își folosește dreptul la opinia, dreptul la exprimare – și mai ales își face datoria de om al unei cetăți ale cărui bastioane vor unii să le dărâme astăzi.

”O mână de imberbi, cărora nu le crește barba și care nu se hotărăsc dacă să poarte sau nu sutien, a pus mâna pe planetă.

În numele unei libertăți prost înțelese suntem chemați să înțepenim în poziție de drepți în fața unor specimene care, dacă trăiau în preistorie, ar fi fost micul dejun al unui animal mai pricăjit.

Bărbații adevărați, avândul-i în preajmă, i-ar trimite după țigări, dacă ar ști că se pot descurca în trafic.

Femeile, privindu-i, își redescoperă instinctul matern. Altceva, bieții de ei, nu pot să trezească…

Oameni mici și frustrați, înțepeniți în traumele copilăriei în care, probabil, s-au simțit neiubiți, vor să legifereze frustrarea lor. Să ne facă să ne simțim vinovați pentru neîmplinirile lor. Apoi să întoarcă lumea cu susul in jos. Pentru că vor și pot.

Se pretind torturați și marginalizați și ne cer să facem doi pași în spate. Să ne fie rușine că ne simțim și ne numim femei și bărbați, să ne ascundem în grote și, atunci când ieșim, să îngenunchem cuviincios, în fata oricui, dar nu în fața Lui.

În numele unei imbecilități numită corectitudine politică îi lăsăm să dea foc planetei.

Și, mai ales, îi lăsăm să Îi dea foc Lui Dumnezeu.

De parcă toată nebunia planetară nu ar fi de ajuns, mâna lungă a corectitudinii politice a invadat Timișoara. A murdărit-o, distrugând-i spiritul.

Oameni care nu au nici cea mai mică idee despre ce înseamnă Timișoara vor să ne înregimenteze în nebunia lor.

De ani de zile avem Festivalul Inimilor. Aveam zilele în care Timișoara devenea o uriașă grădină.

Aveam micile noastre bucurii ale unui oraș pe care NU ÎL MERITAȚI!

Azi avem o imensa disperare.

Parcurile sunt distruse. Florile au dispărut. Timișoara e plină de gunoaie și e în paragină.

Mâine veți acoperi Catedrala cu o imensă pânză neagră, ca să nu vă mai deranjeze marșurile.

Domul îl veți transforma în birt.

Și când veți termina de transformat planeta după chipul vostru, îngropând Chipul Lui, când noi, penibilii, vom dispărea, ce credeți că se va întâmpla?

Veți fi fericiți? Cu cine veți mai lupta?”

Când veți distruge orice urmă de normalitate veți găsi, de fapt, ceea ce nu vreți să vedeți acum.

Marele gol care vă mână înainte.

Poate în următorii ani ne veți urca în spatele autobuzului și tramvaiului.

Ne veți pune semne distinctive pe haine.

Ne veți trimite în lagăre să ne reeducați și sa acceptam cele 124 de genuri ale voastre.

Mi-e milă de nefericirea voastră, a celor care credeți că a fi bărbat sau femeie e rușinos.

Va înțeleg frica de normalitate și frica de moarte.

Dar, într-o zi, tot veți muri.

Și promit să vă aștept Dincolo și să vă întreb:

A meritat?”