Large Scale Exercise 2021: Le vor ajunge oare forțe pentru Marea Neagră

Forțele navale americane sunt insuficiente pentru a menține un control total asupra Oceanului Planetar, cu atât mai mult este imposibilă „intimidarea” principalilor adversari din Europa și Asia pe mare cu doar 36 de nave și trei divizii de pușcași marini.

În data de 3 august, Statele Unite ale Americii au început cel mai mari exerciții ale Flotei Militare din ultimii 40 de ani - Large Scale Exercise 2021, la care participă cinci formațiuni navale militare (flotele operaționale), trei formațiuni ale Corpului de Pușcași Marini al SUA și 17 fusuri orare. Mai participă 25 000 de militari. Manevrele se vor desfășura până pe 16 august.

Potrivit publicației Stars and Stripes, în premieră în secolul 21, s-a desfășurat un exercițiul militar care implică nave militare și pușcași marini - Large Scale Exercise 2021 (LSE) - comparabil ca amploare cu manevrele NATO Ocean Venture din 1981.

Scopul este exersarea bătăliilor navale pe un spațiu extins, identificarea „inamicului” în largul oceanului, depistarea și distrugerea acestuia, inclusiv distrugerea presupuselor armele nucleare ale acestuia. Este o revenire la standardele Războiului Rece, o demonstra

În timpul Large Scale Exercise 2021, Forțele Militare Navale americane trebuie să demonstreze flexibilitatea unei varietăți de operațiuni maritime (DMO), expediționare (EABO) și de coastă într-un mediu disputat (LOCE), precum și pregătirea la nivel înalt pentru luptă. Se presupune că marinarii americani (și pușcașii marini cărora li s-a dat anterior un picior în fund în Afganistan) sunt gata să lupte cu un inamic dotat cu tehnologii înalte, să reziste loviturilor armelor de precizie.

Strategii americani cred că este posibil de a „zdrobi un inamic sofisticat” în baza unui singur ordin de a aplica lovituri simultane de înaltă precizie "din toate zonele simultan, inclusiv din spațiul aerian, terestru, maritim, cosmic și cibernetic". Se pare că conceptul actualizat al operațiunilor militare comune ale marinei ține cont de „logistica controversată” (vulnerabilitatea comunicațiilor de transport), pe care SUA nu a mai întâlnit-o din cel de-Al Doilea Război Mondial. Vom urmări cu interes implementarea acestor idei și planuri.

Legende și realitatea

Comandantul Flotei a 6 americane, vice-amiralul Jean Black, a declarat anterior: „LSE ne va testa comandanții pe tot spectrul operațiunilor navale, de la cele tactice, la cele strategice, integrând Corpul de Marină pentru a demonstra capacitatea flotei de a efectua operațiuni coordonate începând cu aria de ocean și până la coastă”.

Și totuși, experții au mari îndoieli cu privire la capacitatea flotei americane cu 36 de nave și trei formațiuni ale Corpului de pușcași marini de a domina simultan în Marea Neagră, Mediteraneeană, Chinei de Sud și Marea Chinei de Est, fără a mai menționa Oceanul Planetar în ansamblu. În ceea ce privește ritmul, numărul și calitatea dezvoltării, Flota Navală Militată a SUA rămâne în urma potențialilor adversari. Capacitățile în stil „Hollywood” ale grupurilor americane ale portavioanelor sunt nivelate contra-acțiunile aviației, a submarinelor, a sistemelor antirachete de coastă, plus și la fel de eficientele sisteme de apărare aeriană și de antirachetă PRO.

Potrivit analiștilor occidentali, navele din China și Rusia au o superioritate numerică absolută pe mare – 1380 de unități față de cele 490 americane. În ceea ce privește numărul de nave, marina militară americană ocupă doar locul IV în lume (490 de unități) – după flota marină militară din China (777 de unități), Rusia (603 de unități) și Coreea de Nord (492 de unități).

Potrivit Pentagonului, Marina militară americani deține 297 de nave de război, în timp ce China are 335 de nave de suprafață. Oricum ar fi, diferența este semnificativă. Dacă luăm în considerare tonajul total al Marinei Militare a SUA, totul pare a fi nu atât de rău, dar ținând cont de armele rachete de precizie hipersonice, torpile puternice, sistemele de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune PRO ale Rusiei și Chinei, portavioanele americane și distrugătoarele de rachete par a fi ținte ușoare pentru o înfrângere garantată. Aș vrea să vă reamintesc că Pentagonul nu are rachete hipersonice.

Manevrele LSE 2021 cuprind doar Flotam Maritimă Militară a SUA, însă aliații și partenerii pot fi incluși în edițiile următoare. Probabil că „apropierea” manevrelor americane se explică prin munca la erorile comise de Pentagon în timpul jocului strategic secret (simulare) din octombrie 2020. Potrivit adjunctului șefului comitetului statelor majore, generalul John Hayten, jocul din toamnă „a eșuat lamentabil” atunci când un adversar condiționat a pus mâna pe inițiativă în spațiul informațional, „a deconectat norul”. Pentagonul nu era pregătit să acționeze într-un mediu descentralizat. Iar conflictele armate de înaltă tehnologie nu promit un mediu confortabil în perspectivă.

Calea spre viitor

Șeful operațiunilor navale ale marinei militare a SUA, amiralul Michael Gilday, a declarat ieri că manevrele Large Scale Exercise 2021 vor permite experimentarea conceptelor de război, învățarea lecțiilor pentru anii următori. Prezintă interes algoritmul de pregătire pentru viitoarele bătălii: „Conceptul de a purta război va deveni baza a tot ceea ce cumpărăm, în ce investim și ne va informa cum luptăm”.

Comandantul Flotei Pacificului a SUA, amiralul Christopher Grady, intenționează să „dezvolte arta și știința războiului naval” în timpul exercițiului LSE 2021, să evalueze tehnologiile experimentale, să utilizeze puterea de luptă combinată a mai multor asociații navale – date, arme și platforme în medii disputate din întreaga lume.

Președintele Statului Major al Statelor Unite, generalul Mark Milli, a declarat la 2 august că, pentru a se pregăti pentru război (ceea ce este inevitabil din cauza ciclicii istorice), Statele Unite trebuie să asimileze 50 tehnologii noi în următoarea decadă, inclusiv dronele cu inteligență artificială.

În opinia mea cu privire la subiectul militar-naval, numărul de cuvinte și patosul strategilor americani distrag atenția de la realitatea unui conflict global. Experimentele și conceptele predomină în mod clar asupra eficacității exercițiilor de luptă „în aripi aeriene și submarine, nave de suprafață și în unități cibernetice”.

Centrul american pentru studii strategice și internaționale (CSIS) a identificat anterior principalele motive ale înfrângerii din Afganistan: „Nu există suficiente cunoștințe despre istoria militară, există probleme serioase cu gândirea strategică”. De asemenea, sunt menționate incapacitatea de a „conecta obiectivele stabilite cu eforturile necesare”, dorința de a crea un „cap de pod împotriva Rusiei, Chinei și Iranului”, „mândria datorită statutului unei superputeri cu superioritate militară”. Concluzie: liderii militari americani și oficialii civili s-au „înșelat amarnic”.

Mi se pare că această poveste se repetă și în largul oceanelor. Planurile globale ale Large Scale Exercise 2021 ale Marinei SUA nu țin cont de realitatea contramăsurilor flexibile de la un potențial adversar – cu arme de rachetă de precizie (fără a menționa cele termonucleare). Cineva crede că, la prezența unui grup american de grevă la orizont, toți „băștinașii pe junks” din Rusia sau China ar trebui să fie înfricoșați și să se predea imediat acestui volum de concepte și investiții.

Însă, putem afirma că bombardamentul din iunie de-a lungul cursului unui distrugător britanic care a încălcat frontiera rusă lângă Crimeea a arătat ce se va întâmpla cu „dominația” și „proiecția puterii” marinei SUA „într-un mediu controversat„ în cazul traversării „ linia roșie "în Marea Neagră.

Într-un mod similar, bravii experimentatori ai Pentagonului pot fi întâlniți atât în Marea Chinei de Sud, cât și în Marea Chinei de Est – Marina PLA a anunțat o serie de exerciții militare, inclusiv și unitățile sale de portavioane.