Un politolog rus denunță cum Occidentul a pus la cale falsul ”genocidului” comis de sârbi

O anchetă internațională condusă de un istoric din Israel a demonstrat că ”genocidul” de la Srebrenica este un fals. Un cunoscut politolog rus cere o mai mare implicare în sprijinirea sârbilor și rezolvarea crizei din Balcani

BUCUREȘTI, 4 aug – Sputnik. Astăzi se împlinesc 26 de ani de la teribila operațiune de alungare a sârbilor din Croația, din regiunea istorică locuită de sute de ani de sârbi, Krajina.

În fapt, se poate vorbi de o operațiune de epurare etnică amplă, cu rezultate cutremurătoare: exodul a peste 220.000 de oameni, 1.852 de sârbi uciși, dintre care 1.200 de civili (dintre ei 9 erau copii iar peste 50% oameni trecuți de 60 de ani), 641 de soldați și 11 ofițeri de poliție.

Au fost distruse 25.000 de case, alte 13.000 de clădiri, 352 de magazine, 410 prăvălii, 78 de biserici, 96 de muzee, 181 cimitire, 920 de monumente, 52 de centre de sănătate și toată infrastructura industrială.

Azi nu se mai vorbește de această operațiune a Croației, iar opinia publică occidentală a rămas cu impresia că, de fapt, vina cea mare în tragedia Iugoslaviei o au sârbii, învinuiți, printre altele, de ”genocidul” de la Srebrenica, din estul Bosniei.

Un fals, spune politologul rus Oleg Bondarenko, care subliniază că imaginea sârbilor ca „popor genocidar”, formată artificial de strategii politici occidentali, s-a prăbușit odată cu mitul presupusului genocid din Srebrenica bosniacă.

Concluzia lui Oleg Bondarenko, șeful proiectului balcanist și director al Fundației pentru Politica Progresistă de la Moscova, survine după publicarea raportului comisiei internaționale independente pentru studiul evenimentelor de la Srebrenica și republica Srpska, din perioada 1992-1995.

Comisia a recunoscut că la 11 iulie 1995 nu a existat genocid în Srebrenica, la fel cum nu au existat „crime separate de natură genocidă”.

Oleg Bondarenko a explicat că o firmă de consultanță din New York, Ruder Finn Global Public Affairs, stă la baza creării mitului „genocidului” din Srebrenica – iar aceleași strategie a fost folosită ulterior în 2006, când a fost lansată campania agenției de presă londoneze BPP Communications Ltd, implicată în cazul „otrăvirii” spionului dezertor Litvinenko .

În aprilie 1993, fostul director al Ruder Finn Global Public Affairs, James Harff, i-a spus jurnalistului francez Jacques Merlino despre cum a reușit să-i transforme rapid pe sârbi… în fasciști.

„Sarcina noastră nu este să verificăm informații. Sarcina noastră este de a accelera circulația informațiilor benefice pentru clientul nostru, vizând în mod clar. I-am introdus pe sârbi ca naziști ai celui de-al doilea război mondial - și am ajuns în primii zece, în căutările țintă!”, a recunoscut Harff, conform lui Bondarenko.

Pentru prima dată, toate acestea au devenit cunoscute datorită jurnalistului Channel One, Evgheni Baranov, în 2006, dar mitul ”genocidului” s-a dovedit a fi extrem de bine implementat, recunoaște politologul rus.

Cu toate acestea, adevărul a apărut datorită unei comisii speciale conduse de istoricul israelian Gideon Greif, care, la cererea guvernului Republicii Srpska, a efectuat o anchetă independentă a evenimentelor tragice.

După câțiva ani de muncă, experții au ajuns la concluzia că ceea ce s-a întâmplat la Srebrenica NU poate fi în niciun caz asimilat cu genocidul! Potrivit comisiei, nu a existat genocid ca atare în această regiune a Bosniei și Herțegovinei.

Și, deși autoritățile Federației Musulman-Croate din Bosnia și Herțegovina pur și simplu au ales să ignore acest raport, publicarea acestuia, potrivit lui Oleg Bondarenko, a dat o lovitură evidentă propagandei anti-sârbe în presa occidentale.

În același timp, sârbii au primit o altă șansă de a-și apăra dreptul la propria versiune a istoriei, în care ei au fost victimele, spune Bondarenko.

”Sârbii pot revendica statutul de noi evrei din secolul XXI! Persecutați și oprimați au dreptul triplu la partea lor din Țara Promisă - ca parte a Republicii Srpska sau chiar prin unirea Serbiei cu Republica Srpska, într-o estimare pe termen mediu, și despre care reprezentantul sârb al prezidiul Bosniei și Herțegovinei, Milorad Dodik, nu obosește să vorbească”, arată politologul rus.

Oleg Bondarenko declară ferm că Occidentul, care a împărțit Iugoslavia în țări separate, fără a ține seama de granițele etnice, ar trebui să respecte dreptul sârbilor la reunificare, la fel cum, de exemplu, o face în cazul albanezilor.

„Adevărata pace în Balcani va veni exact atunci când toate popoarele care locuiesc acolo se vor uni în granițele lor etnice”, crede Oleg Bondarenko.

Politologul consideră că o alternativă la formarea statelor balcanice pe o bază etnică ar putea fi ”unirea mai multor popoare într-un singur stat puternic prin voința unei „mâini ferme” a unui nou Josip Broz Tito, dar, din păcate, el nu este încă vizibil”.

Oleg Bondarenko subliniază că, în ciuda faptului că liderul sârb Aleksandar Vucic îl copiază efectiv pe Tito în multe feluri, Kosovo rămâne o problemă în acest caz.

”La Pristina nu există voință pentru un dialog serios, iar acest lucru împiedică întoarcerea regiunii sub controlul Belgradului, cu respect deplin pentru drepturile și libertățile civile ale albanezilor care locuiesc acolo”, spune Bondarenko.

Politologul rus consideră că, în același timp, ”ne-ingerința principială a Moscovei în procesul de negociere privind Kosovo și reticența Berlinului de a schimba frontierele administrative din Europa mențin conflictul înghețat potențial exploziv”.

Expertul rus consideră că „o astfel de politică este asociată cu dorința anumitor forțe, în primul rând europene, de a păstra pârghia de gestionare a conflictului dintre Belgrad și Pristina”.

Potrivit lui Oleg Bondarenko, Rusia ar trebui să își consolideze influența în regiune, iar răspunsul corect la raportul privind Srebrenica oferă Moscovei posibilitatea de a-și spori influența în Balcani.

Politologul consideră că azi, ”când o comisie internațională condusă de un israelian a emis rezoluția cu privire la Srebrenica, ar fi corect (ca Moscova) să se alăture promovării unui astfel de punct de vedere”.

”La urma urmei, Rusia, cu istoria sa veche de secole a coexistenței pașnice interreligioase și interetnice a diferitelor popoare în diferite regiuni, ar putea deveni un exemplu pentru țările balcanice ”, a conchis politologul de la Moscova, în articolul publicat în ”Vedomosti”.