Americanii au fost excluși din lupta corectă la Olimpiadă

Citiți în materialul editorialistului RIA Novosti despre substanțe interzise, trucuri murdare, voința de a învinge și adevărați campioni.

Olimpicii ruși au dat dovadă de adevărată viclenie bizantină la Jocurile de la Tokyo. Au ajuns cu o echipă redusă la maximum: doar zece atleți în loc de o suta ca de obicei – cum vă pare una ca asta? Au rezista un val imens de ură. Evoluează în uniformă neutră fără drapel și imn Dau teste anti-doping aproape non-stop - uitați-vă doar la bătaia de joc față de Sofia Velikaia. Și reușesc totuși să câștige în aceste condiții.

Primul concert al lui Ceaikovski s-a imprimat deja puternic în mintea publicului. "Tram-tam-tam-tam!" - Înotătorii americani și scrimerii francezi tresar nopțile.

Doar o clipă. Nu ne-am înțeles așa. Conform planului – sportivii ruși trebuiau să vină și să piardă totul. Tot ei, conform versiunii partenerilor din vest, sunt dopați. Cum așa? însă, succesul echipei ruse a devenit o dovadă vie și elocventă că toată povestea asta cu „dopajul”, substituirea testelor și mustața lui Rodchenkov a fost un alt fake delirant – de felul istoriile nesfârșite despre „Novichok”.

Iar de dopaj și de altfel în masă și oficial, sute și mii de sportivi occidentali - în mare parte cei americani. Scuza lor este destul de simplă, se numește „excepție terapeutică”. Iar gurile rele o numesc și „licență de dopaj”.

Obținerea acesteia nu este deloc dificilă. Sportivul depune un certificat medical la comisia sa națională antidoping și, fără probleme, primește dreptul de a utiliza substanțe interzise.

Sortimentul chimic este extrem de largă. Aici sunt și medicamente pentru astm, care sunt consumate la scară industrială de schiorii norvegieni. Și steroizi anabolizanți, de utilizarea cărora sunt suspectate constant jucătoarele de tenis, surorile Williams. Și o varietate de substanțe psihotrope, de care, cel mai probabil, sunt legate problemele gimnastei americane Simone Biles la Jocurile Olimpice de la Tokyo.

Este interesant faptul că eliberarea unor astfel de permise și conținutul acestora sunt extrem de secretizate. Acestea ar fi chipurile datele medicale ale sportivilor, un lucru personal, intim. Raporturile comisiilor naționale antidoping sunt întocmite în așa mod încât nimeni să nu înțeleagă nimic.

Activiștii australieni care încearcă să lupte cu adevărat împotriva dopajului au constatat de exemplu că, în 2012, țara a emis scutiri terapeutice pentru 37 de medicamente cu acțiune puternică – de la insulină la Ritalin. Însă, câte aprobări specifice pentru fiecare medicament au fost eliberate și cui, pur și simplu nu se știe.

Doar câteva atacuri ale hackeri-lor asupra bazelor de date WADA (Agenția Mondială Antidoping) au făcut posibilă constatarea faptului evident: sportivii occidentali de top au consumat cu regularitate diverse substanțe chimice, în încercarea de a depăși concurenții.

Un cocktail infernal de morfină, vicodină, triamcinolonă a fost depistat în analizele legendarului alergător britanic Mo Farah. Cu toate acestea, nimeni nu i-a pus la îndoială aurul olimpic. Nu s-a pus problema descalificării. A fost ridicat la rangul de cavaler de către regina Marii Britanii, iar Mo și-a continuat cariera sportivă. Ar fi mers și la Tokyo dacă ar fi putut să se califice pentru echipa națională.

Substanțele interzise au fost găsite ani la rând și în testele de dopaj ale surorilor Williams și ale Simonei Biles. Dar toate cele trei sportive au fost admise la competiție și au câștigat tot ce au putut.

Amploarea problemei i-a speriat chiar și pe americanii care sunt obișnuiți cu multe lucruri deja. Cu câțiva ani în urmă, populara revistă USA Today a încercat să efectueze o investigație, a scris o scrisoare către WADA. Adică, este chiar atât de grav cu analizele surorilor Williams? Nu ar fi cazul să fie publicate datele privind excepțiile terapeutice? Să vad publicul cu își administrează legendarii sportivi.

Organizația Mondială Antidoping nu a dat niciun răspuns la solicitare. Nicio informație nu a fost declasificată. Jurnaliștii au fost nevoiți să se mulțumească cu declarația oficială a Agenției Americane Antidoping conform căreia surorile Williams și Biles, care li s-a alăturat, sunt nevinovate.

Biles a și explicat atunci că încă din copilărie suferă de hiperactivitate și deficit de atenție și, prin urmare, WADA îi permite să ia Ritalin. Întreaga lume a văzut care a fost consecința acestui fapt la Tokyo.

Ritalinul este un psihostimulant puternic, numit în limbaj simplu „cocaină pentru săraci”. Regulile de transportare a lui peste hotare sunt foarte complexe, au fost înăsprite și mai mult în timpul pandemiei. Potrivit oamenilor care cunosc situația, antrenorul Simonei Biles nu a reușit să aducă Ritalin pentru ea în Japonia.

Rămasă fără medicamentul obișnuit, celebra gimnastă s-a retras din competiție, lăsându-și echipa de izbeliște. Mass-media americană a proclamat-o eroină, postând texte sentimentale. Să spunem însă lucrurilor pe nume. În fața întregii lumi, cea mai importantă sportivă americană trecea printr-o banală criză legată de lipsa drogului.

Pentru a sustrage atenția publicului de la această rușine, șeful Agenției Americane Antidoping, Travis Tygart, a atacat sportivii ruși: „Rusia merită o pedeapsă severă și continuă să trișeze”.

Fiți atenți, este tocmai acel Tygart care a pedepsit-o recent pe alergătoarea americană Sha'Carrie Richardson cu o lună simbolică de suspendare. Richardson a fumat marijuana chiar înainte de start. De obicei, WADA descalifică pentru acest lucru pentru o perioadă de patru ani.

Iar acum Tygart acuză Rusia de „suport de stat al dopajului” și propune publicarea tuturor testelor anti-doping ale olimpicilor. Ei bine, într-un ceas bun. Sportivii ruși nu au de ce să se teamă, CIO tocmai a confirmat că nu dispune de niciun fel de probe pozitive. Dar va fi interesant să vedem analizele sportivilor americani. Se pare că acolo ar trebui să există deja întregul tabel periodic a lui Mendeleev.

Rușii sunt obișnuiți cu presiunile la competițiile internaționale. Însă politizarea de la Jocurilor Olimpice depășește orice limite. Incapabili să câștige într-o luptă echitabilă, partenerii occidentali se întrec în provocări, minciuni și atacuri directe. "O, sport, tu ești război!" - americanii ar trebui să refacă sloganul olimpic, acest lucru este în vogă acum.

Evident, toate acestea provoacă doar milă. Ura care în prezent distruge societatea americană din interior este proiectată spre exterior de către acești bieți sportivi. Ei încearcă insistent să transforme Jocurile Olimpice pașnice într-un câmp de luptă. Analiștii înțelepți numesc acest lucru „exportul haosului”, ei văd aici obiective strategice. Dar tot mai des se pare că acesta este doar un instinct. Partenerii pur și simplu nu pot altfel.

Utilizarea nepedepsită a drogurilor și substanțelor interzise de către sportivii americani, posibil, le va oferi anumite victorii. Dar pe termen lung, acesta este un lucru cu adevărat înfricoșător. Deja câteva generații de copii americani s-au obișnuit cu ideea că poți deveni o vedetă a sportului doar dacă îți pompezi cu tot felul de porcării încă de la o vârstă fragedă. Această ilegalitate va fi acoperită de antrenori, medici, Travis Tygart, până la președinte. Ce este asta dacă nu „susținerea dopajului de către stat”? WADA ar fi trebuit să se ocupe de americani – de dragul viitorului sportului mare.