MAE rus mi-a reamintit de vremuri și inițiative inteligente ale României

O aniversare a unei republici andine a fost evocată de un înalt funcționar al MAE rus, prilej cu care mi-am reamintit de mutări inteligente cu care vechea Românie a câștigat enorm, pe toate planurile

BUCUREȘTI, 29 iul – Sputnik. Directorul Departamentului America Latină al Ministerului de Externe rus, Alexander Shchetinin a prezentat câteva aspecte legate de cea de-a 200-a aniversare a independenței Republicii Peru.

Printre altele, diplomatul rus a vorbit de legăturile de prietenie și cooperare dintre Rusia și Peru începute tocmai în 1863, caracterizate de respect, solidaritate și asistență reciprocă și marcate de un moment de excepție: în timpul Marelui Război Patriotic (cum numesc rușii Al Doilea Război Mondial), poporul peruvian ”a strâns fonduri pentru a ajuta Armata Roșie și poporul sovietic în lupta împotriva fascismului”.

Moscova (URSS) nu a rămas datoare, ci 1970, salvatorii, medicii și piloții sovietici au fost printre primii care au venit în ajutorul republicii andine, după cutremurul devastator, care a provocat peste 70 de mii de morți.

În perioada actuală, începând cu 2015, ”cooperarea bilaterală a atins nivelul parteneriatului strategic și continuă să se dezvolte dinamic”, spune Alexander Shchetinin, subliniind că astăzi, Peru ”este unul dintre cei mai importanți parteneri ai Rusiei din America Latină și regiunea Asia-Pacific”.

”Interacțiunea noastră se bazează pe coincidența sau similitudinea punctelor de vedere cu privire la subiectele cheie de pe agenda internațională, inclusiv înțelegerea necesității consolidării abordărilor multilaterale a afacerilor mondiale, rolul central de coordonare al ONU, importanța combinării eforturilor de combatere a noilor amenințări și provocările din timpul nostru - terorismul și traficul de droguri”, arată diplomatul rus, adăugând și cooperarea în lupta împotriva coronavirusului.

Pe lângă aceste date, o afirmație a diplomatului rus mi-a atras atenția: ”Rusia și Peru își respectă reciproc diversele culturi bogate, cu respect și interes” și că ”din anii 1970, mii de peruani au absolvit (instituții de învățământ) în țara noastră”.

Ei bine, asta mi-a adus aminte de excepționala politică dusă atât de URSS cât și de România Socialistă, de susținere a statelor din lumea ce se elibera din colonialism sau încerca să scape de formulele de neocolonialism ale puterilor imperialiste.

Este vorba de oferirea unor condiții excelente, subvenționate, pentru tineri studenți din Africa, Asia și America Latină.

Sfârșitul anilor 60 și anii 70 au excelat în această formă de a ajuta popoarele care se eliberau, dar era și un mijloc de a promova România – și interesele sale! – pe multe meridiane. Un demers pe cât de inteligent, pe atât de umanist și revoluționar, în cel mai corect sens al cuvântului – lupta pentru libertate.

Pentru că lupta reală pentru libertate se poate începe cu arma – dar adevărata libertate se atinge odată cu un anumit nivel al educației, științei, tehnologiei și culturii. Ori, asta a făcut socialismul – începând cu cel mai mare proces de alfabetizare din istorie și continuând cu această răspândire a științei în întreaga lume!

În România acelor ani au învățat zeci de mii de studenți – așa cum arătam, din Africa, Asia și America Latină - mulți dintre ei ajungând chiar în conducerea statelor lor și ajutând la dezvoltarea relațiilor cu țara noastră.

Beneficiile României Socialiste au fost majore – atât pe plan economic, cât și prin dezvoltarea sistemului de Educație – dar și prin prețioase schimburi culturale cu întreaga lume.

Așa cum spuneam, vremuri în care România făcea mutări inteligente, care au contribuit la dezvoltarea fără precedent a statului – dar și la evoluția pe plan spiritual a națiunii.

Vremuri și inițiative de care mi-a adus aminte succinta expunere a directorul Departamentului America Latină al Ministerului de Externe rus, Alexander Shchetinin, despre relațiile Rusiei cu Republica Peru.

***

Desigur, fiind vorba de amintiri plăcute, nu am făcut comparații cu ceea ce se petrece acum, când în România explodează analfabetismul, atitudinea semidoctă este un adevărat „motor” al ”elitelor intelectuale”, învățământul devine o criză generalizată – iar rezultatul este că românii, din profesori ai statelor în căutare de libertate și dezvoltare, au devenit căpșunari și cetățeni de mâna a treia ai Europei.