România ACUZATĂ după ce Roșia Montană a fost acceptată de UNESCO

Veste considerată ”un succes” de mediul politic românesc este văzută ca încălcare a obligațiilor de cei care au dat în judecată România, cerând o sumă fabuloasă

BUCUREȘTI, 28 iul – Sputnik. După felicitările pe care și le-au transmis și însușit partidele românești în cazul Roșia Montană, a venit dușul rece.

Este vorba de prima reacție a celor de la Gabriel Resources, compania canadiană care este în proces cu statul român din cauza întreruperii exploatării de aur de la Roșia Montană.

”Aplicația și înscrierea UNESCO sunt în mod fundamental în contradicție cu obligațiile României în temeiul tratatelor sale de investiții în legătură cu investițiile Gabriel, iar aceste acte, împreună cu alte măsuri luate de România, demonstrează în continuare decizia politică a României de a nu aproba proiectul sub nici o circumstanță”, arată Gabriel Resources într-o ”informare pentru bursă”, preluată de G4Media.

În acest sens este de amintit că Gabriel Resources a dat în judecată România, în 2017, la un Tribunal al Băncii Mondiale de la Washington, cerând daune despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari.

În paralel, firma canadiană a întreprins mai multe demersuri pe lângă autoritățile române să oprească solicitările de introducere a Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO.

De asemenea, este de menționat că primarul din Roșia Montană a declarat că includerea sitului în patrimoniul UNESCO este ”cu siguranță, în momentul de față, defavorabilă pentru comunitate și pentru țară”

”Beneficii, în momentul acesta, nu va aduce comunității, decât greutăți, adică obligativități în plus, în ceea ce privește reconstruirea și renovarea oricărui imobil care, inclus în patrimoniul UNESCO, necesită avize speciale și birocrație”. a declarat primarul Eugen Furdui la Digi 24, subliniind că decizia ”blochează pe termen mediu și lung cea mai mare resursă de aur din Europa, care este Roșia Montană”.

Pe de altă parte, redevența ce ar fi urmat să fie primită de România din exploatarea aurului – deși mare în raport cu cele practicate pe plan mondial, mai ales în Africa – nu ar fi adus țării decât un profit relativ modest, spun mai mulți analiști.