Arma secretă a rușilor a lovit SUA chiar în centrul Europei

Partenerii americani au noi exacerbări tomnatice: au descoperit iarăși o amenințare rusească, de această dată la Viena. Câțiva angajați ai ambasadei SUA din capitala Austriei s-au plâns că au periodic cefalee, amețeli, atacuri de panică.

La prima vedere, ce-i straniu aici? Activitatea diplomatică este periculoasă și dificilă, care presupune diverse evenimente – formale și ocazionale, la cravată și fără. Starea sănătății dimineața nu este cea mai bună. O perioadă îndelungată diplomații americani se tratau de aceste simptome cu ajutorul aspirinei și sifonului.

Însă vremurile s-au schimbat. Durerile de cap ale diplomaților au fost declarate oficial “sindromul de la Havana”. Se presupune că această mahmureală... adică... “sindromul de la Havana” este provocat de o armă fantastică, de genul razelor morții, pe care le aplică la Viena perfidele servicii rusești.

E curios că această armă este orientată strict împotriva americanilor. Milioane de vienezi și migranții de aici nu simt nimic. Sau se salvează cu aspirină.

Despre “sindromul Havana” scriu azi cele mai influente publicații americane. Incidentele care implică amețeli și greață sunt investigate la modul cel mai serios la Washington. Departamentul de Stat solicită savanților să facă o expertiză. Directorul CIA, William J. Burns, a discutat cu personalul “care a suferit de pe urma unor incidente neidentificate, care i-au subminat starea de sănătate”.

Nu e nimic nou. Ceva mai devreme partenerii americani încercau să convingă opinia publică internațională că rușii lansează în spațiul lor aerian OZN-uri. Însă, de ce se vorbește acum de sindromul “Havana” și de ce anume la Viena?

Problema este că scenariștii Departamentului de Stat acționează conform aceluiași calapod expirat. Povești similare au fost lansate în spațiul informațional și în anul 2016. Doar că atunci drept o scenă a acțiunilor a fost aleasă Havana.

Ceva mai devreme, președintele Barack Obama relaxase semnificativ sancțiunile împotriva Cubei și chiar a efectuat o vizită în Havana. Triumful “diplomației-mojito” a devenit reluarea activității ambasadei SUA după o pauză de o jumătate de secol. Diplomații sosiți pe insulă erau serviți cu cocktailuri în orice bar al lui Hemingway.

Însă, următorul președintele al SUA, Donald Trump, a anulat toate decretele lui Obama și procesul de apropiere cu Cuba. Simbolul răcirii relațiilor urma să devină reducerea personalului ambasadei.

Brusc, ca la comandă, diplomații americani și ofițerii CIA din Havana au început să se plângă pe aceleași simptome – cefalee, probleme auditive, atacuri de panică. În plus, auzeau periodic niște sunete bizare. Departamentul de Stat a cerut efectuarea unor cercetări. Autoritățile americane au presupus că diplomații au fost atacați cu arme “sonice” sau arme “cu microunde”.

Unei persoane cu scaun la cap i-ar fi greu să-și imagineze cum poate arăta o armă cu microunde. Probabil, autorii ideii i se năzăreau Petrov și Boșirov, care parcau automobilele ruginite lângă vilele diplomaților americani. Coborând sticla, aceștia scoteau afară microundele și le îndreptau amenințător spre ferestrele caselor.

La fel de delirantă a fost povestea despre “armele sonice”. Militarii dispun într-adevăr de instrumente acustice. Pur și simplu, acestea sunt destinate asurzirii mulțimilor cu un sunet puternic. Adică, dacă perfizii ruși ar fi încercat să acționeze asupra creierilor diplomaților ruși cu unde sonore, acest lucru l-ar fi auzit toată Havana. Însă, se insistă pe o aberație totală – o armă sonică absolut silențioasă.

Chiar și presa americană a făcut glume pe seama aiurelilor Departamentului de Stat. Revista Vanity Fair a descris în detalii cum experții au analizat clipurile încărcate pe YouTube, care ar conține “atacuri sonice”. După mai multe deliberări, sunetul de pe banda sonoră a fost identificat drept un “ciripit”. În urma consultării zoologilor, ornitologilor, biologilor, neurologilor și psihiatrilor, a fost emisă o concluzie fundamentată științific: sursa sunetelor sunt greierii cubanezi.

“Adică, niște greieri, ironizează autorul articolului. Unii savanți au presupus că este vorba de cicade... Însă profesorul de biologie Allen F. Sanborn a explicat că cicada poate afecta auzul omului doar dacă îi va pătrunde în canalul urechii”.

E de râs și de plâns, însă ținta acestui atac mediatic a fost atinsă – numărul angajaților ambasadei SUA din Cuba a fost redus, fiind lăsați cei cu un grad diplomatic mai mic. Țara a fost din nou supusă sancțiunilor. Cubanezii au fost acuzați de atacuri asupra americanilor. Ziarul The New York Times a remarcat că rușii din nou lucrează asupra “tehnologiilor cu microunde”.

Uneori se creează impresia că autorii unor astfel de scenarii au o vârstă înaintată. Frica față de primele cuptoare cu microunde într-adevăr exista cândva în masele populare, însă cine își mai aduce aminte de ele? Mai citește cineva cărțile populare din anii 80?

În ceea ce privește “sindromul Havana”, savanții cubanezi și americani au ajuns la o concluzie unică: singurul lucru de care puteau suferi diplomații americani este isteria colectivă. De genul celei care făcea ravagii în mănăstirile medievale, unde sute de călugărițe începeau simultan să se zbată în convulsii, având vedenii cu diavolul.

Nu au trecut nici cinci ani și “atacurile neidentificate asupra sănătății” au ieșit din nou la suprafață. La Viena, dacă e să credem presa americană, viața este un adevărat coșmar.

“Ipoteza de lucru a administrației Biden a devenit că serviciile rusești își îndreaptă dispozitivele cu microunde asupra angajaților americani, furând în acest fel datele din laptopurile și smartphone-urile lor, afectându-le în mod vizibil sănătatea”, își informează în mod echidistant și obiectiv cititorii revista New Yorker.

Într-adevăr. Imaginați-vă groaza diplomatului american când ziua în amiaza mare pe pașnica și înfloritoarea Ringstrasse în fața lui apare un spion rus, care își îndreaptă “dispozitivul cu microunde”.

Faptul că principalii abuzatori ai angajaților americani vor fi numiți serviciile rusești era clar de la bun început. Ziarul The New York Times a scris despre acest lucru acum o jumătate de an, diplomații din Viena nici nu reușise să se plângă de înrăutățirea stării sănătății și de atacuri de panică.

Din scenariul havanez e clar că ținta principală a atacului informațional american nu este Rusia, ci Austria. Că doar nu vom ataca cu microunde pe ai noștri, iar pentru oficialii de la Viena e un semnal care arată o stare de nemulțumire a Washingtonului.

Guvernul austriac irită în mod vizibil regimul american cu relativa sa independență și abilitatea de a-și construi relațiile cu Rusia. Principala companie de petrol și gaze a țării OMV Group și-a dezvoltat relațiile cu Rusia din perioada sovietică și a participat la construcția gazoductului Nord Stream 2. Cancelarul Austriei, Sebastian Kurz, își permite din când în când afirmații curajoase – în pofida exclamațiilor de la Washington, în care este acuzat de narcisism, oportunism și relații din cale afară de apropiate cu Moscova.

Scopul Washingtonului, din câte observăm, este destul de clar – intimidarea Vienei, etichetarea ei ca “un cuib de spioni” și blocarea contactelor cu Moscova. Însă provocarea a funcționat atât de stupid, de parcă autorii ei știau din start că nu vor reuși nimic.

Uneori se creează impresia că strategii americani nu conștientizează daunele pe care le aduc propriei lor imagini. Probabil, cândva demult, farmecul, inclusiv cel intelectual, al Washingtonului era captivant. Astăzi, din tot acest soft power au rămas doar niște provocări stupide – ba despre OZN-uri, ba despre arme cu microunde. Nu doar că eșuează în atragerea unor noi aliați, dar nu reușesc nici pe cei vechi să-i menține. De altfel, cine are nevoie de un stat care suferă de demență?