Copiii din Valea Tigrului și javrele din Valea Sclavilor

În Valea Sclavilor dinamica evolutivă e generată de visul multor sclavi să ajungă javre – să aibă cotețul lor, cât mai mare, să se plimbe cu coada cât mai sus – iar stăpânul să se uite la ei, poate chiar să scuture lanțul sau să-i alinte cu un bombeu între coaste

Motto: Civilizație de soi
În cel mai ordinar limbaj,
Salubritate şi gunoi
Şi javre la ecarisaj”
Adrian Păunescu – ”Salubritate”

BUCUREȘTI – 9 iul – Sputnik. Cu o săptămână înaintea celebrei ”4th of July”, cel mai important funcționar al Ambasadei SUA la București a reluat tradiția călcării în picioare a suveranității României. O tradiție iubită de românii ajunși în funcții, reprezentanți ai unui popor ajuns acolo unde și-a dorit: membru în Uniunea Europeană și NATO.

În baza multor fapte și evenimente, această dublă calitate se poate traduce simplu și brutal – am trecut examenul atitudinii de slugă. Uneori chiar de sclav! De popor care mulțumește în genunchi pentru că i se face onoarea de a-i fi jecmănită țara. Înrobită! (ce ironic sună ”Programul România Educată”!).

Așa încât, atunci când obscurul reprezentant de rangul ”ț” al stăpânului american ne-a bucurat cu o călcătură zdravănă pe cap, noi, prin glasul președintelui, al premierului, al miniștrilor, liderilor politici etc. etc. i-am mulțumit fericiți, urând din toți bojocii fizici sau digitali ”Happy 4th of July!!!”.

Ulterior, pe când așteptam zadarnic convocarea ”însărcinatului” la MAE pentru șocantele ingerințe, aud glasul suav al avocățelului de provincie ajuns ministru al Justiției, mulțumindu-i ”însărcinatului” pentru timpul și efortul alocat problemelor Justiției românești! Așa ceva!...

Îmi aduc aminte cu nostalgie de anii 80, când, (numai) de ziua Coreei de Nord rula, în fiecare an, filmul ”Copiii din Valea Tigrului”. Mă rog, era ceva cu niște copii care ajungeau cu greu iarna la școală, dar a auzit Marele Conducător de ei (Kim Ir Sen era la vremea aceea, prietenul nostru de suflet) și le-a trimis un autobuz.

Ani de zile după 1990 mi-am adus aminte cu amuzament de manifestările de bucurie ale micilor nord-coreeni – hohotele de plâns de bucurie, inimitabile, dar mai ales privirile acelea extatice, de parcă soarele lumina din mijlocul pupilelor dilatate! Și nu, nu era soarele, ci era mai mult, era însuși tovarășul Kim!

Ei bine, amuzamentul de acea minunată înflăcărare mi s-a transformat în stupoare în ultimii ani, datorită extazului manifestat de cei care vorbesc – sau ascultă numai! – despre SUA! Că e vorba de penibilul corupt de la Washington, că e vorba de cine știe de dilimandros de general care bate câmpii cu amenințările, că vine una cu mutra de escroacă patentată a Victoriței ”Fuck UE”, că vine unul de mâna a șaptea de la Departamentul de Stat – sau chiar un emigrant român pârât ambasador– ei bine același extaz îl vedem! Ca la copiii din Valea Tigrului!

Ochii le strălucesc, gura rămâne întredeschisă între extaz, lipsa oxigenului și rahatul neînghițit încă… așa arată politicienii, ziariștii și, desigur, activiștii civici care vorbesc sau doar ascultă vorbindu-se despre SUA!.

Ah, ce minunat! Dar asemănarea cu copiii nord coreeni merge mai departe: de fapt, micuții din film nu se bucurau că le trimite Kim Ir Sen un autobuz, ci extazul îi cuprinsese pentru că Marele Conducător auzise de ei! Că se gândise la ei!

Păi așa este și cu micuții ”nord coreeni” varianta românească – ei nu se bucură pentru că ”marele frate” le dă ceva – ci pentru că a auzit de ei sau au avut prilejul să-i aducă niște osanale! E marele moment al vieții lor! Că, oricum, Marele Frate nu le/ne dă nimic în afară de un călcâi pe creștet și un șut în dos! Sau, mă rog, pe unde apucă și el… că sunt prea mulți la coadă. Vorba micuțului Kim Geoană – ”Ei, sigur, nu poate domnu Biden să se gândească la noi, el trebuie să aibă grijă de întreaga lume”.

Da, am apelat la această ”duioasă” amintire, fiindcă nu știu cum altfel puteam vorbi de Cîțu, Geoană, Aurescu, Ciolacu și restul insectarului!...

Îmi aduc brusc aminte de celebra replică a regretatului mare jurnalist Dan Mucenic: ”Ăla-i om?!”. Zic și eu acum - ”Ăștia-s oameni?!”.

Dar, hai să fim serioși – îmi cer scuze față de nord coreeni, un popor pe care îl respect, pentru că a trecut prin greutăți uriașe și a construit o țară, își face propria politică, ba chiar ”comuniștii cei săraci” le dau peste bot americanilor non stop! Poate că unii dintre cei care strâng din dinți dar își apără demnitatea sunt chiar acei copii din Valea Tigrului - sau copiii copiilor lor!

Păi cum să-i compar eu pe acei oameni dârji, cu javrele care ling ciolanul întins și mușcă, la comandă, chiar mama care le-a dat naștere!  De bună seamă, trebuie să îmi cer scuze! Chiar dacă există niște evidente asemănări ale manifestărilor, copiii din Valea Tigrului merită tot respectul, nu ca javrele și sclavii!  

În schimb, la noi, ce vedem? Că așa zișii conducători nu fac decât să slugărească străinătatea, mai ales SUA! Iar poporul… ce să vezi, îi alege din nou, tot pe ei! Poporul… mai convins, mai docil, mai slugarnic! Mai gata să sară la beregata celui de lângă el dacă i se spune sau are ceva de câștigat!

Apropo – nu vedeți zilnic bătăi pe stradă, încăierări sângeroase, din nimic? Știți ce sunt astea? Manifestări ale unor frustrați, care primesc zilnic palme, sunt călcați pe cap și umiliți cu largul lor accept – iar când prind și ei pe unul mai slab se răzbună, își varsă frustrarea, neomenia din ei… lașitatea de a nu fi om! Da, din păcate acesta e poporul, în bună măsură! Devenim un popor de frustrați și de sclavi, a căror dorință este să arate că omul de lângă este... și mai sclav!

Niciodată un om liber nu ar umili pe cel de lângă el! Nu ar sări să-l lovească din nimic, să-l snopească, să-l insulte și să-l umilească! Numai un sclav degenerat poate face asta! Și sunt tot mai mulți, din păcate, o vedem zilnic… Aici ne-au adus cei care ne conduc, urmând comanda stăpânilor! Cei pe care cu greu mă abțin să nu-i numesc javre!

De fapt, hai să încercăm imaginea unei ”distopii” – pe care să o numim Valea Sclavilor, cu o populație formată din două principale categorii: sclavii și javrele. Și niște stăpâni, care nu-s de-ai Văii – dar Valea e a lor. Ce vreți, paradox distopic!

Valea Sclavilor e un loc în care dinamica evolutivă este generată de visul tot mai multor sclavi să ajungă javre – să aibă cotețul lor, cât mai mare, cu cât mai multe potăi cu care să se împerecheze, să se plimbe cu coada cât mai sus – iar stăpânul să se uite la ei, poate chiar să scuture lanțul sau să-i alinte cu un bombeu între coaste!

Veți întreba de ce Vale? Că doar țara aia se zice că avea munți, avea ape, păduri, bogății etc… Nu, greșit, sclavii nu mai au nimic! Nici munți, nici ape, nici dealuri, nici păduri! Sclavii și javrele au dat tot și li s-a luat tot! De acum soarta lor va fi să trăiască într-o vale, de pe ale cărei culmi laterale să fie supravegheați. Care cum încearcă să iasă, e văzut și lovit în plin! Pardon, readus pe calea progresului, desigur.  

În Valea Sclavilor nimeni nu se poate ascunde! Totul e sub control, ochii stăpânilor, ai Marelui Frate, ai haitei de la Bruxelles, văd tot, simt tot – iar javrele lor sunt gata să sară și să execute! Pe oricine – nu mai există frate, prieten, totul este de executat dacă interesele stăpânilor o cer!

Ah, da, interesele stăpânilor… Păi nu mai există altceva! Pentru javre, interesele stăpânilor sunt prioritare, nu există interesele Văii – pentru că, se știe, fără stăpâni, Valea ar fi atacată și ocupată de… Cum de către cine? Păi nu atrag atenții stăpânii zilnic asupra amenințării care urșilor din pădurea roșie?

Cum adică, nu e nici un semn că ar exista vreo amenințare de acolo! Cum adică niciodată urșii nu au atacat dacă nu li s-a băgat bățul printre copaci? Asta-i bună!... Dacă stăpânii spun că urșii nu fac toată ziua decât să pună la cale atacul asupra Văii Sclavilor, atunci  javrele preiau și transmit mesajul, iar sclavii, gata, execută: muncesc mai mult, plătesc mai mult, ca stăpânii să ne poate apăra de urșii de cei periculoși!

Și uite tot așa… În fine, nu are rost să mai continui… V-ați dat seama de ce trebuie să-mi cer scuze de la copii din Valea Tigrului. Cum să-i compar cu javrele și cu sclavii? Da, îmi veți vorbi de sărăcia lor, de lipsa de ”libertare”… Stați așa – voi, care aduceți această obiecție – în ce rol v-ați regăsi în imaginara ea distopie - de javre sau de sclavi?...

Ei, dar ce să vezi, mai există o categorie, foarte mică – și ai cărei membri nu sunt nici javre, nici sclavi. Despre ei se spune că sunt țin cu urșii! Că să plece în pădure, să nu mai stea în Vale…

Ce spun ei, că vor, de fapt? Să trezească sclavii, să le scoată juvățul de la gât, să oprească trepanația colectivă.

Sigur că, fiind om serios și aliniat din Valea Sclavilor, nu poți spune decât că ăștia sunt nebuni! Că nimeni să nu se uite la ei, să nu-i aleagă - sunt ”conspiraționiști”! Adică? Adică nu ascultă de javre și nu cred în superioritatea absolută, de netăgăduit, a stăpânilor. Cum să fie normali la cap asemenea oameni?... Cum?...

De amorul fanteziei, voi încheia citând câteva fragmente din discursul funcționarului Ambasadei, dar reinterpretat pe înțelesul celor din Valea Sclavilor. Desigur, fiind o ficțiune, nimic din ce veți citi nu are legătură decât cu Valea Sclavilor.

”Parteneriatul Strategic a dat o viziune asupra viitorului Văii Sclavilor, dar cei care au transformat potențialul în realitate pentru sclavi și națiunea stăpânilor au fost mulți dintre javrele prezente astăzi aici”.

”Parteneriatul nostru a adus pace și i-a protejat pe cei vulnerabili de urșii care i-ar fi tratat ca pe o pradă. Eforturile neobosite ale Văii Sclavilor de îmbunătățire a interoperabilității și cooperării cu Stăpânii, angajamentul său de a-și moderniza armata și de a încorpora cele mai performante capabilități de apărare disponibile ne permit tuturor să răsuflăm ușurați”.

”În urmă cu numai o lună, Marele Frate a declarat că un element de bază al politicii de securitate națională a Stăpânilor este combaterea corupției și că aceasta aduce amenințări nu numai la adresa securității noastre, ci și a eforturilor noastre de dezvoltare și chiar la adresa democrației. Valea Sclavilor a dat dovadă de putere și voință de a lupta împotriva corupției; continuarea devotamentului față de statul de drept va contribui la eradicarea ultimelor rămășițe care bântuie/mai afectează această națiune. Suntem mândri că am ajutat Valea Sclavilor să promoveze statul de drept și continuăm să vă fim alături în aceste eforturi”.

”Poziția adoptată de Valea Sclavilor în ceea ce privește evenimentele din Pădurea Roșie vorbește de la sine – este numai unul dintre cele mai recente exemple când Valea Sclavilor a apărat valorile lumii democratice”.

”Ne-am săturat de actorii maligni constanți și de intimidările, corupția și propaganda urșilor. Vom continua să lucrăm împreună la conturarea viitorului națiunilor și popoarelor noastre, iar acele țări (urșii!) care își tratează poporul și vecinii ca pe o pradă și caută numai să semene discordie aparțin trecutului”.

”Mulțumim Văii Sclavilor și pentru că a îngreunat semnificativ munca formatorilor de opinie maligni și a propagandiștilor (urșilor)”.

Dar, gata, să încheiem totul într-o notă optimistă: hai să tratăm mai departe totul ca o poveste – pentru că, desigur, România nu e Valea Sclavilor și nici nu e condusă de javre. Bruxelles să ne ferească și Scutul să ne apere!