Florin Condurățeanu – ultimul articol! Premoniție?...

Marele ziarist și om de excepție a scris până în ultima zi – presa a fost viața lui. Prezentăm ultimul articol scris de Florin Condurățeanu, publicat de ”Jurnalul”.

BUCUREȘTI, 29 iun – Sputnik. Da, din păcate, chiar și el, ”Marele”, cum îi spuneam în glumă lui Florin – sau ”Țuțu” cum era alintat încă din copilărie – a plecat dintre noi. A ajutat mii de oameni, nu doar formal, ci cu sfaturi sau relații în domeniul medical care le-au salvat viața, la propriu.

Era respectat și iubit de toți marii medici, el însușii fiind urmașul unei familii ilustre, Manicatide, care face parte din istoria medicinei românești.

Era inginer de profesie, dar și-a urmat marea pasiune, presa, începând să scrie încă din anii 70, cu toată opoziția familiei, care îl privea ca pe un excentric.

Opera lui publicistică este uriașă, acoperind domenii diverse – dar cele mai multe le-a dedicat culturii, sportului și sănătății. A realizat interviuri cu majoritatea personalităților anilor din aceste domenii, a făcut emisiuni memorabile – și mereu a reușit să fie original. De fapt, într-o lume a televiziunii în care majoritatea formatelor de succes sunt preluate din străinătate, el a reușit să aibă succes cu ideile proprii de emisiuni.

A fost un adevărat dascăl pentru mulți ziariști, inclusiv pentru personalități ale presei actuale, precum Marius Tucă, Dan Diaconescu sau Oana Stancu-Zamfir.

A rămas fidel ”Jurnalului Național”, actualul ”Jurnalul”, slujind acest ziar timp de aproape 30 de ani. A scris până în ultima zi, iar moartea nu a apucat să-l ia înainte de a da la tipar ultimul articol. Un articol cu un titlu care, într-un fel, este o metaforă a unei sorți… care pare că a fost nedreaptă și cu el.

Soarta vrea ca oameni care au făcut rău în viață să trăiască mult și bine, iar un om care a făcut numai bine toată viața-i luminoasă pleacă dintre noi la numai 71 de ani… Și parcă ultimul titlu dat de Condurățeanu spune exact această poveste: ”Sinucigaşa beată a fost salvată, campionul – nu”.

Și, totuși, Florin Condurățeanu rămâne pentru România un campion, un om pentru partea frumoasă a istoriei.

Reproducem ultimul articol al lui Florin Condurățeanu, publicat azi de „Jurnalul”.

Sinucigaşa beată a fost salvată, campionul – nu

A uitat cerul robinetul deschis. Ploile s-au înstăpânit şefe de necontrazis şi puhoaiele au distrus case, grădini, poduri, drumuri, vieţi. Câte un pârâu anemic, de pierdeai o jumătate de oră să umpli o găleată din apa lui, a înnebunit şi a măturat totul în cale. Bineînţeles că subiectul ar trebui să declanşeze vechi promisiuni devenite vorbe-n vânt, să ridicăm diguri, să stopăm chelirea munţilor, dealurilor cu furt ordinar de copaci. Salvatorii au trebuit să reîntoarcă din puhoaie vieţi, uneori au reuşit, alteori au pierdut înfruntarea. Un poliţist, care s-a aruncat în apă îmbrăcat, a reuşit să scoată la mal şi să salveze de la înec o femeie, care a plonjat voit cu maşina în apă, ca să se sinucidă. După ce şi-a recăpătat suflarea, s-a descoperit că femeia, o pictoriță de succes în Iași, era beată.

Pe polițist, un particular l-a răsplătit pentru gestului lui cu 1.000 de euro, în timp ce ministerul i-a dat doar o diplomă. Rămâne ca o imagine dureroasă pierderea în năvala apelor a campionului de automobilism off road, era atât de sleit de puteri de zbatere, încât n-a mai putut să se ţină de frânghia de ajutor.

O izbândă de ţinut minte este salvarea a 10 muncitori forestieri, eroii au fost mai ales cei de la Salvamont, care au montat în plină urgie stâlpi pe un mal şi celălalt, au pus în funcţiune un fel de funicular şi i-au recuperat pe muncitorii pădurii agăţaţi de sârmele dintre stâlpi.

Nu pot să-mi alung din minte tragedia morţii a 12 muncitori forestieri undeva în munţi, în vecinătăţile Lacului Vidraru; am scris un reportaj de la locul dezastrului cu lacrimi în ochi şi condei. O stâncă a blocat un izvor, apa s-a strâns şi s-a prăvălit peste o cabană, unde dormeau oamenii pădurii. Pe singura treaptă a intrării rămasă din cabana cu etaj, plângea câinele pădurarilor, peisaj înfiorător, puhoaie demente, nicio urmă din cei 12 muncitori aruncaţi cine ştie unde de năvălirea apei, omorâţi în somn. În batjocură, vântul dădea paginile unui dosar din noroi cu tabelele prezenţei la muncă ale forestierilor.

Unul dintre pădurari a scăpat. O bârfă din vale a ajuns la urechile lui că ibovnica îl înşală, a coborât s-o prindă şi n-a dormit în cabana rasă de pe pământ. Un moş culegător de ciuperci a înnoptat în patul lui şi nu l-a mai găsit nimeni.

Un tinerel, pădurar începător, a fost aruncat de prăvălirea apei în copacii pădurii, a alergat în maiou îngrozit spre vale, iar la spital mi se văita: „Mi-e frică de pădure”!” 

Sinucigaşa beată a fost salvată, campionul – nu

© Screenshot / Jurrnalul