SUA, Rusia și Europa s-au unit împotriva Ucrainei

Pe 16 iunie, la Geneva va avea loc întâlnirea președinților rus și american. Nu există nicio îndoială că vor fi atinse temele Ucrainei și livrării gazelor în Europa.

Serghei Savciuk

Aseară, Joe Biden s-a milostivit totuși și a vorbit la telefon cu omologul său ucrainean. În ultimele zile, Vladimir Zelenskii a recurs la orice umilință publică în încercarea de a obține un contact personal cu stăpânul Casei Albe – până la întâlnirea acestuia din urmă cu Vladimir Putin, scrie Serghei Savciuk în materialul său de autor pentru RIA Novosti.

Ce-i drept, judecând după comentariile părții americane, conversația s-a limitat la expresii formale de sprijinire a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Se pare că nu a existat niciun progres în ceea ce privește cel mai important și mai dureros subiect pentru Kiev.

Noutatea despre faptul că construcția conductei de gaz ʺNord Stream – 2ʺ a ajuns la linia de finiș nu a putut ocoli Ucraina, care chiar de la începutul proiectului a încercat să-l încetinească pe toate căile posibile. Kievul a îndemnat la nesfârșit – și continuă să facă acest lucru – Occidentul colectiv să impună sancțiuni tot mai dure, afirmând că conducta va face existența Sistemului de Transport Gaze al Ucrainei (în continuare – STGU) lipsită de sens și ar priva țara de venituri anuale de câteva miliarde de dolari, datorate tranzitului de combustibil albastru spre Europa.

Să încercăm să ne dăm seama ce este aici adevărat și ce este manipulare politică.

Trebuie să începem de la faptul că Sistemul de Transport Gaze al Ucrainei și-a pierdut în mod sistematic propria relevanță și valoare, începând de la lovitura de stat din 2014 și de la toate evenimentele ulterioare. Mai mult, noua putere a mers în mod deliberat la uciderea uneia dintre ultimele surse garantate de infuzie de valută în buget. Conform acordului pe care ʺGazprom" și "Naftogaz" l-au încheiat la sfârșitul lunii decembrie 2019, Rusia ar fi trebuit să pompeze până la 65 de miliarde de metri cubi de gaz anul trecut, iar în perioada 2021-2024 – câte 40 de miliarde anual. Ucraina sărbătorea atunci zgomotos victoria, pentru că a reușit să prescrie în contract condiția obligatorie ʺplătește sau pompeazăʺ. Aceasta din urmă implică faptul că compania ʺGazpromʺ se angajează să plătească pentru tranzitul complet, chiar dacă, fizic, va fi pompat mai puțin.

Așa s-a și întâmplat.

În 2020, doar 55,8 miliarde de metri cubi de gaz au fost pompate prin Ucraina. Acesta este un anti-record absolut pentru ultimii 30 de ani. Pentru comparație: în 2009, prin Ucraina spre Uniunea Europeană au trecut 120 de miliarde de metri cubi de combustibil albastru. Adică, Sistemul de Transport Gaze al Ucrainei, a cărui capacitate de proiectare este de 140 de miliarde, astăzi, utilizează o treime din capacitatea sa. Cu toate acestea, un obiect tehnic de o asemenea complexitate și lungime nu poate fi pur și simplu pus pe ”pauză”, el necesită întreținere constantă, întreținere preventivă programată și infuzii de numerar.

Și aici trecem la a doua parte.

În 2014, șeful companiei ʺNaftogazʺ, Andrei Kobolev, a estimat costul STGU la 25-35 de miliarde de dolari. Atunci, Kievul a încurajat prin toate mijloacele companiile de profil europene să cumpere pachete de acțiuni. În calitate de părți interesate au fost desemnate: compania poloneză PGNiG, compania elvețiană AOT Energy, compania italiană Snam S.p.A. și compania slovacă Eustream a.s. Dar puterea de la Kiev nu ar fi fost ea, dacă nu ar fi încercat să-i amăgească și aici pe toți. Jucătorii europeni, în principiu, erau gata să cumpere Sistemul de Transport Gaze al Ucrainei și să elimine definitiv problema securității tranzitului gazului rusesc, dar Kievul a refuzat să vândă pachetul de control de acțiuni, limitând oferta la 49%. Ca urmare, toate licitațiile au eșuat din cauza lipsei complete a cumpărătorilor.

Timpul a trecut și a acționat în defavoarea STGU. În 2018, același Kobolev a stabilit costul sistemului național de transport al gazelor deja la 14 miliarde de dolari. Iar în 2019, când problema prelungirii tranzitului a devenit presantă, costul companiei ʺUkrtransgazʺ – operatorul care a apărut ca urmare a divizării societății-mamă și responsabil doar de tranzit – a fost de numai 1,45 miliarde. Această cifră nu a venit din pod, Kievul a invitat în mod special compania britanică de consultanță Ernst & Young pentru a efectua auditul și evaluarea.

O demonstrație clară a vechii reguli ʺun produs costă exact atât cât cumpărătorul este dispus să plătească pentru elʺ.
Nu trebuie să ne gândim că Kievul nu înțelege situația actuală și perspectivele ulterioare. Chiar în ziua declarației lui Vladimir Putin despre finalizarea instalării primei linii a gazoductului, președintele ucrainean a acordat un interviu portalului Axios, care face parte din gigantul informațional HBO. În acesta, Vladimir Zelenskii s-a plâns că Statele Unite au abandonat presiunea sancțiunilor asupra Moscovei, nu au investit bani în Sistemul de Transport gaze al Ucrainei, ceea ce reprezintă, în ansamblu, o amenințare directă la adresa securității și intereselor Ucrainei.

Mai mult, Pan Zelenskii, dându-și seama de adâncimea gropii în care el și predecesorul său au dus în mod deliberat Ucraina, a cerut practic imediat ca NATO să accepte Ucraina în componența sa. Oricât de frumos ar fi formulat discursul lui Zelenskii corpul său diplomatic, dar de facto aceasta este recunoașterea unui fiasco complet în confruntare principială cu Rusia. Vorbind mai simplu, partenerii occidentali au ʺabandonatʺ Ucraina.

Vladimir Zelenskii trece sub tăcere condițiile premisele actualei situații și, cel mai important, ceea ce se va întâmpla în continuare. Tăcerea garantului ucrainean este clară: el dorește să fie reales pentru cel de-al doilea mandat și nu îi este convenabil să-și recunoască propria neputință și propria trădare a intereselor naționale.

Noi, pe de altă parte, putem vorbi deschis.

Relațiile dintre Moscova și Kiev s-au deteriorat critic după evenimentele ultimului Maidan, care a fost inspirat și finanțat de către Statele Unite. În haosul care a urmat, mass-media americană estimează că democrații atunci la putere au spălat cel puțin 6 miliarde de dolari prin Ucraina. În același timp, acolo apare și fiul viitorului președinte democrat, Hunter Biden, în a cărui grijă este încredințată companiei de gaze Burisma. Împreună cu Biden Jr., un desant impresionantă formată din tot felul de consilieri ajunge în Ucraina, aceștia din urmă penetrând practic toate nivelurile puterii ucrainene. Specialiștii americani acordă o atenție deosebită sectorului energetic și tranzitului de gaze spre Europa.

Pentru a susține afirmația cu dovezi și fapte, vă reamintim că la inaugurarea lui Vladimir Zelenskii, Statele Unite au fost reprezentate de ministrul Energiei de atunci – Rick Perry.

Astăzi, Statele Unite au un nou președinte democrat și scenariul scris pentru Ucraina cu șapte ani în urmă continuă să fie realizat chiar în ochii noștri. Este suficient să aveți o memorie bună și să confruntați faptele.

Americanii sunt încă interesați de Sistemul de Transport gaze al Ucrainei – din simplul motiv că atunci când ʺNord Stream – 2ʺ va funcționa la capacitate maximă, tranzitul ucrainean nu își va pierde importanța și relevanța. Potrivit unui comunicat oficial al Olandei, producția de gaze naturale în bazinul Groningen va fi complet oprită deja din vara anului viitor, adică Europa se va lipsi dintr-o singură lovitură de 25 de miliarde de metri cubi de gaz, care erau asigurate de livrările din nordul Olandei. Din punct de vedere fizic, un volum atât de mare poate fi înlocuit doar cu o singură condiție – menținerea și creșterea livrării de gaz din Rusia, inclusiv tranzitul ucrainean. Kievul, întărâtat de Washington, așa și nu a permis operatorilor europeni să se atingă de conducta sa și și-a dovedit convingător incapacitatea completă de a negocia orice subiect legat de Rusia.

Este începutul lunii iunie 2021 – o vară obișnuită fără temperaturi anormale. Iar prețul gazului natural la hub-urile europene se ține stabil la aproximativ trei sute de dolari pentru o mie de metri cubi. Nu este un record, dar este totuși destul de mult. Nimeni nu se va angaja să prezică care va fi prețul combustibilului albastru până la 15 octombrie, când în Europa începe sezonul de încălzire, dar experții nu au nicio îndoială că, în anul redresării economiei mondiale după pandemie, prețul va fi destul de mare.

Iar acum să reconstruim doar lanțul evenimentelor.

Lovitura de stat de la Kiev, ministrul Energiei la inaugurarea președintelui ucrainean, consilieri americani la toate nivelurile, excluderea jucătorilor europeni în ceea ce privește tranzitul ucrainean, devalorizarea treptată a Sistemului de Transport Gaze al Ucrainei, Joe Biden refuză să impună noi sancțiuni împotriva "Nord Stream – 2", pe care Rusia îl finalizează extrem de rapid, deși, cu puțin timp înainte, proiectul a fost aproape îngropat.

Pe 16 iunie, la Geneva, va avea loc întâlnirea dintre președintele rus și cel american. Nu există nicio îndoială că, în cadrul acesteia, va fi abordată tema Ucrainei și a livrărilor de gaze în Europa. Ne permitem să presupunem că indecizia lui Biden în ceea ce privește sancțiunile este, foarte probabil, o invitație la dialog.

Dacă Statele Unite vor exclude Ucraina din schema de tranzit și vor controla direct livrările, atunci Washingtonul va putea în acest fel nu numai să influențeze direct politica Uniunii Europene, ci va câștiga și bani buni.

Aceasta, desigur, este doar o presupunere, dar o astfel de schemă este benefică pentru absolut toată lumea. Rusiei, din fața căreia sunt eliminate obstacolele pentru intrarea agresivă pe piața europeană. Uniunii Europene, care, pe fondul închiderii Groningenului, are nevoie critică de a-și asigura cu combustibil fabricile și cazangeriile. Și Statelor Unite, deși așa și nu au reușit să torpileze proiectul în ansamblu, dar grație echilibristicii diplomatice, americanii ar putea primi dividende financiare și geopolitice destul de bune.

Dacă această strategie va fi realizată, Ucraina va fi singura parte care va avea de pierdut. De altfel, aceasta a fost alegerea ei istorică conștientă.