Severin: ”Cum să te bați cu Rusia, când Germania și Turcia îi caută insistent prietenia?”

Fostul ministru de Externe Adrian Severin a publicat în DCnews câteva observații despre summitul de la Geneva unde se vor întâlni președintele Rusiei și președintele SUA.

BUCUREȘTI, 3 iun – Sputnik. Adrian Severin transmite publicului prin intermediul editorialului său din DCnews că la jumătatea lunii iunie 2021 va avea loc la Geneva, în contextul unei dezordini mondiale care amenință cu adevărate cataclisme globale, întâlnirea Președinților a ceea ce a mai rămas din superputerile Războiului Rece.

Severin atrage atenția că G7 a fost important cât timp concertarea politicilor economice ale membrilor săi putea influența evoluția economiei mondiale și, pe această cale, impunea lumii întregi respectul pentru agenda politică euro-atlantică și ideologia neo-liberală și neo-conservatoare.

”Astăzi, fără China și Rusia, dar chiar și fără India, un asemenea grup arată mai mult ca un muzeu al figurilor de ceară. Un fel de El Cid Campeador colectiv, legat, mort fiind, de Rosinanta economiei euro-atlantice, pentru a speria armatele euro-asiatice care refuză Evanghelia Consensului de la Washington”, spune fostul europarlamentar într-un limbaj plastic.

Severin arată apoi că Italia, de exemplu, membru în G7, este ”un stat cvasi-eșuat cu o economie ținută în viață la secția de terapie intensivă a UE, prin respirație artificială”, care așadar nu are cum fi plasată în rândul liderilor economiei mondiale.

La fel și Marea Britanie care, spune Severin, abia mai răsuflă după Brexit. Ce mai are de spus Londra, acolo unde de pe Tower Bridge cheamă la rugăciune muezinii, lumii post-pandemice în așteptare de stimuli economici?, întreabă retoric fostul ministru de Externe.

Despre Franța, alt membru important al G7, Severin arată că este sub stare de asediu în așteptarea unui puci sau a unui război civil. Anarhia care domnește de ani buni în țara unui președinte neo-bonapartist ale cărui legături cu realitatea sunt discutabile, nu recomandă nici această țară printre jucătorii ligii mondiale apți a trasa liniile de evoluție a lumii, este de părere Severin.

Despre Germania însă, fostul șef al diplomației românești spune că aceasta rămâne o putere economică relevantă, cea mai performantă din UE, păstrând un nivel de industrializare ridicat, dar care are probleme politice interne.

Despre SUA, Severin arată că semnele decadenței sunt tot mai vizibile și că e obligată ”la o luptă de ariergardă menită a micșora pagubele subsecvente decesului actualei ordini globale, concepută după chipul și asemănarea sa”, în timp ce China, cea mai mare proprietară a datoriei americane, este pe punctul de a deveni prima putere economică a lumii, dacă nu cumva a și devenit, atrage el atenția cititorilor.

Mai departe, comparând G7 cu grupul BRICS, acesta din urmă îi apare lui Severin ca fiind cu mult mai relevant și, în orice caz, viu.

Singura soluție pentru G7 de a fi relevantă din nou, mai scrie Severin, este ca ea să redevină G8 cum a mai fost, după întreruperea Războiului Rece) sau, și mai bine, în G9, cu China, ori, eventual G10 (cu India).

”Pentru aceasta rațiunea geo-economică ar trebui pusă în corelare cu o nouă rațiune geo-politică. Poate tocmai despre asta ar urma să discute Președinții Biden și Putin la Geneva. Competiția cu China este pentru America jocul cel mai important, dar acesta nu poate fi abordat cu șanse de succes fără a-și asigura liniștea în spațiul euro-asiatic”, și continuă Severin analiza.

SUA își iau adio de la aliați

La fel ca și G7, și Summitul NATO se anunță, la rândul său, din perspectivă americană, tot ca un episod dintr-un turneu de adio conceput pentru încheierea corectă a conturilor, mai mult decât pentru croirea de noi planuri, crede Severin.

Ca dovadă, Severin aduce argumentul că Joe Biden nu s-a gândit să discute cu aliații din NATO concluziile întâlnirii cu Președintele Putin, ci să discute cu Președintele Putin concluziile summit-ului NATO, așa cum a făcut-o și Președintele George Bush Jr., în 2008, după Summitul NATO de la București.

Despre agenda externă a României

Severin ia la puricat și ideile pe care le propune România, observând că ministrul de externe român vrea ca pe agendă să fie pusă prioritar „amenințarea Rusiei” și „terorismul Președintelui Belarus”.

Dar tema serioasă de la summit-ul NATO va fi refuzul țărilor de mai da bani: ”de unde să mai scoată bani Italia, Spania sau Portugalia, și cum să explice guvernele respective asemenea cheltuieli, unor popoare strânse cu ușa de dificultățile economico-sociale provocate de pandemia Covid 19, și care nu se simt deloc vizate de o ipotetică agresiune rusă?”, întreabă Severin. El îl ironizează de altfel pertinent pe Aurescu pe această temă: ”Desigur, cu creșteri economice uluitoare (sic!), România și-o va permite, dar cu un trabuc nu se face o tutungerie”.

Severin vorbește însă de politica mare, de faptul că Franța și Germania se gândesc la o armată a UE, care să nu se afle sub tutela strategică a NATO, la faptul că și consilierii Președintelui Biden îl sfătuiesc ca, ținând cont de actualele priorități geo-strategice americane, SUA să se lepede de „povara europeană” renunțând la a mai cere creșterea contribuțiilor financiare pentru susținerea NATO și acceptând ca UE să devină o putere militară autonomă

”Dacă le va da ascultare, așa cum se estimează, România, care în jocul siguranței naționale a pariat totul pe NATO și pe parteneriatul strategic cu SUA, va ajunge să arate ca o nucă uscată prinsă într-un clește germano-rus ale cărui brațe pivotează în jurul unui șurub maghiar. Nu ar fi chiar o poziție de invidiat”, dă dovadă Severin de o luciditate tranșantă.

Cum să te bați cu Rusia, când atât Germania cât și Turcia, doi membri de prim rang ai NATO, îi caută insistent prietenia, pune fostul ministru de Externe întrebarea capitală pentru politica externă a României.

Prin cooperare cu Rusia în domeniul distribuției de gaz natural prin conducte instalate în apele Mării Baltice, scurtcircuitând toate statele membre ale UE aflate în cale, Germania va putea domina UE din punct de vedere energetic, mai spune Severin, arătând că nici SUA nu au putut opri acest proiect, decizia americană fiind o opțiune pentru reducerea majoră a interesului Americii în Europa.

”O interpretare la fel de interesantă poate fi dată și reamplasării, desigur cu acordul Moscovei și Ankarei, trupelor americane / NATO din Turcia neo-otomană, în Grecia creștin-ortodoxă”, se uită Severin și spre ultimele mișcări de trupe ale NATO.

SUA lasă baltă România

Interpretarea sa? SUA nu își trimite trupele în România, care a făcut tot ce i-a cerut partenerul strategic pentru că ”SUA se retrage pe frontul estic și sud-estic european pe poziții cu adevărat defensive, consolidându-se la Marea Egee, și lăsând Marea Neagră în grija riveranilor, așa cum a cerut mereu Rusia, dar și așa cum pleda, cândva, Nicolae Titulescu”.

Așadar Biden, după ce a decis să continue retragerea din Afganistan, lăsând stabilitatea Asiei Centrale în grija Moscovei, spune astfel un fel de adio și aliaților europeni!

”România nu poate ignora acest mesaj. Ea va trebui să își modeleze discursul la viitorul Summit NATO, și nu numai, în funcție de acesta, astfel încât, după întâlnirea Biden-Putin de la Geneva, să nu cumva să se trezească în fața unei înțelegeri realizate nu doar fără participarea ei (ceea ce este, oricum, inevitabil), ci pe seama ei. S-au mai întâmplat asemenea lucruri în istoria noastră”, face Severin recurs la istorie, încercând să prevină o greșeală fatală a diplomației românești.

La fel, mai spune Severin, pentru România este important să nu rămână prinsă în șarada ucraineană și / sau belarusă, asemenea soldatului japonez care, uitat în junglă, a continuat lupta timp de decenii după ce războiul s-a terminat prin capitularea Japoniei.

Așa încât, din nou, Severin atrage atenția cât de spectaculoasă este reorientarea strategiei americane în Europa și în raporturile cu Rusia, ale cărei semne se văd deja pentru cei care știu și vor să le citească, ”ale cărei linii directoare se îndepărtează de teritoriul românesc și ale cărei mutări obligatorii vor fi trimise post factum în plic închis micuților guvernatori de mucava de la București”.

Este esențial de aceea ca diplomația românească, indiferent pe unde mai este ea ascunsă sau pe unde doarme, să se trezească, să iasă la lumină măcar în acest din urmă ceas și să salveze ce se mai poate salva, își încheie Severin editorialul, nu în sensul de a devia de la linia aliaților, ”ci de a gestiona cu înțelepciune consecințele devierii acestor aliați de la linia pe care și în considerarea căreia ne-am conceput alianțele”.