BUCUREȘTI, 26 mai – Sputnik. Sub presiunea unui adevărat asalt ”hibrid”, prin publicații, influenceri și ONG-uri beneficiare de finanțare occidentală, dar și cu concursul presei americane, Liviu Dragnea a fost condamnat.
Să nu uităm și insistența și imixtiunea Ambasadei SUA la București, care a susținut ”lupta anticorupție”… direcționată!
Mai auzim azi ceva de la Ambasadă despre corupție, când aceasta este stridentă, în plină pandemie? Nu, ținta a fost clară: Liviu Dragnea și singura tentativă suveranistă a unei guvernări românești, după ce România a devenit membru UE și a intrat complet sub ”umbrela” NATO.
De fapt, un adevărat război hibrid intern s-a dus în România pentru a distruge orice tentativă suveranistă – dar și liderii puternici, precum Adrian Năstase, Liviu Dragnea, ba chiar și pe cei cu calități: Victor Ponta sau Crin Antonescu. Un război cu ”armele” menționate mai sus. Au urmat oamenii de afaceri români.
Cazul Liviu Dragnea este nu numai semnificativ – dar este o adevărată pată rușinoasă pe obrazul României și ale Uniunii Europene.
La termenul de astăzi, Liviu Dragnea s-a prezentat curajos în fața instanței Tribunalului București, spunând adevăruri care… se pare că l-au costat libertatea.
Și azi, ca și la alte termene, fostul președinte al PSD a explicat motivele pentru care trebuie să fie eliberat condiționat dar a rostit și un discurs emoționant, care merită reținut:
„Tot ce a spus doamna avocat este susținut de mine, este bazat pe realitate. O parte din ceea ce am reușit să aud de la doamna procuror - și anume că am avut o sancțiune e drept, o sancțiune ridicată...
Dacă vorbește despre aceasta sancțiune, este vorba despre o convorbire online și o persoană de pe lista aprobată de penitenciar, într-un spațiu amenajat de penitenciar, cu tehnica și aprobarea penitenciarului.
Mă văd obligat să înțeleg că pentru faptul că în interiorul acelei conversații... Faptul că am criticat, a generat o pedeapsa împotriva mea...
Sunt și singur și vaccinat... Și despre comportamentul meu… am suportat și îndurat toate abuzurile împotriva mea la care am fost suspus în ultimele 8-9 luni de zile! Cu toate astea, nu am niciun fel de reacție violentă.
La cursuri am participat la toate pe care le-am cerșit, mi s-a spus ca sunt prizonierul propriei mele educații.
Eu am înțeles pentru ce am fost adus aici, nu înțeleg de ce trebuie să nu beneficiez de dreptul de liberare condiționată.
Am îmbunătățit viața milioane de români fără sa cer nimic in schimb. Am înțeles motivele pentru care am fost trimis aici”.
Ultima frază este un răspuns la întrebarea judecătorului despre ”opinia referitoare la condamnare”. (Sursa transcriptului – agenția ”Știri pe surse”)
Răspunsul se referă la milioanele de creșteri de salarii și pensii, aspect incontestabil. Și, totuși…
În final instanța Tribunalului București a amânat pentru mâine decizia. Deci, mâine Dragnea află dacă o să fie eliberat.
Problema este că România, stat membru UE, are un deținut politic – așa consideră și acuză o mare parte din opinia publică internă, inclusiv specialiști în drept.
România, care prin exponenții săi de la vârf, acuză alte state de încălcarea democrației, ține un lider politic de prim rang în pușcărie, pe baza unor condamnări mai mult decât controversate!
România, țară UE, l-a băgat în pușcărie pe singurul lider politic de prim rang care a avut curajul să bată obrazul SUA pentru imixtiune în treburile interne și a boicotat manifestarea de slugărnicie de la Ambasada SUA, de 4 iulie.
România, țară UE, i-a băgat în pușcărie pe singurii lider politic de prim rang care au încercat să adopte o linie politică suveranistă și să privească și spre Est: Adrian Năstase și Liviu Dragnea.
Despre asta vorbim când spunem Liviu Dragnea sau Adrian Năstase. Cazuri care, fără îndoială, atârnă greu la nivelul percepției internaționale despre România – dar și despre ”democrația” din UE.
