Editorial realizat de Andtrei Koț
Strategii de la Washington recunosc deschis că, acum, capacitățile artileriei Armatei sunt în mod clar insuficiente pentru a contracara în mod eficient Rusia și China. Au de gând să remedieze această problemă deja în viitorul apropiat.
"Argumente" cu rază lungă de acțiune
Lipsa armelor moderne cu rază lungă de acțiune în Forțele Terestre – o veche problemă a Pentagonului, căreia, în ultimele decenii, nu i s-a acordat suficientă atenție. Obuzierele și lansatoarele multiple de rachete (MLRS) de care dispunea Comandamentul american erau suficiente pentru lupta împotriva terorismului și a conflictelor armate locale. În esență, și artileria care folosește praf de pușcă sau alt explozibil pentru propulsarea proiectilului, și artileria reactivă, și complexele de rachete operativo-tactice au rămas în Statele Unite la nivelul sfârșitului Războiului Rece. Și după ce Washingtonul a luat definitiv un curs spre rivalitate cu Rusia și China, această problemă a fost scoasă la iveală.
În decembrie 2017, influentul centru de cercetare american RAND, care consiliază Pentagonul de la mijlocul secolului trecut, a publicat un raport dedicat Forțelor Armate Ruse. În opinia analiștilor, în cazul unui război, Rusia va încerca să provoace daune maxime forțelor terestre inamice, fără a a se angaja în foc direct cu acestea.
"Rușii vor folosi artileria cât mai mult posibil", a avertizat RAND. "În acest sens, au un avantaj față de armatele occidentale. De exemplu, există un singur batalion de artilerie în brigada forțelor terestre americane. Unitățile și formațiunile rusești au mult mai multe subunități de sprijin pentru foc. O brigadă de puști motorizate de trei puști motorizate și un batalion de tancuri este deseori desemnată pentru a întări două batalioane autopropulsate și un batalion de artilerie reactivă. În cazul unei bătălii "unu la unu", brigada americană se va confrunta cu un adversar care dispune de un număr mult mai mare de tunuri și MLRS-uri, capabil să folosească o gamă largă de muniții și să lovească la distanțe mari".
Artilerie pentru divizie
Pentru a reduce decalajul, Pentagonul intenționează să reformeze serios structura organizatorică și de personal a Forțelor Terestre la toate nivelurile, începând de la nivelul de brigadă și mai sus. În special, în diviziile blindate vor fi create batalioane de obuziere autopropulsate promițătoare M1299 ERCA (Extended Range Canon Artillery). Acest sistem a fost dezvoltat rapid: Pentagonul a semnat un contract cu compania BAE Systems în iulie 2019 și, deja în martie 2020, vehiculul autopropulsat de 155 mm a distrus cu succes ținte pe poligon.
El este construit pe șasiul principalului autotun al armatei SUA M109, dar dispune de o țeavă mai lungă (un calibru de 58 față de 39) și este capabil să distrugă ținte cu un proiectil activ-reactiv la distanțe de până la 65 de kilometri (aproape de două ori mai departe față de predecesorul său).
Se așteaptă că aceste obuziere vor intra în serviciu până în 2023. Este demn de remarcat faptul că americanii nu se grăbesc să renunțe la veteranii Războiului Rece – vehiculele autopropulsante M109. Această tehnică va rămâne în componența brigăzilor blindate și va servi până în 2030.
Acum, DIVARTY-ul american (Division Artillery Command) nu dispune de obuziere sau de MLRS-uri proprii. În caz de necesitate, acestea sunt împrumutate de la corpurile de armată sau de la brigăzi. Potrivit analiștilor Pentagonului, propria artilerie cu rază lungă de acțiune va permite comandamentului divizional să planifice și să efectueze mai eficient operațiuni militare la scară largă față de acțiuni contrapartizane și antiteroriste în țările terțe.
Rachete promițătoare
La dispoziția comandamentului corpurilor de armată vor rămâne modernele lansatoare multiple de rachete HIMARS. Cu toate acestea, vor primi noi muniții. GMLRS-urile lor actuale distrug la doar 70 de kilometri, iar promițătoarele ER GMLRS, care sunt încă în curs de testare – la 140. În același timp, corpurile de armată vor abandona treptat rachetele operativo-tactice ATACMS, cu o rază de acțiune de aproximativ 270 de kilometri. Acestea vor fi înlocuite cu sistemele de atac Precision Strike Missile (PrSM).
În luna mai, la poligonul White Sands din statul New Mexico, s-au desfășurat testările acestui complex. Potrivit concernului Lockheed Martin, racheta a distrus ținta la o distanță de 400 de kilometri, bătându-și propriul record de anul trecut (240 de kilometri). Mai mult, americanii nu au de gând să se oprească aici și vor să tripleze, cel puțin, raza de acțiune a acestei arme. Pentagonul are mari așteptări de la proiectul PrSM. În special, generalul de brigadă John Rafferty a afirmat, oarecum lăudăros, că acest complex de rachete operativo-tactic va deveni "ucigașul" sistemelor rusești de apărare antiaeriană S-400 "Triumf" și a navelor chineze de război din Oceanul Pacific.
Și organele de conducere vor dispune de propria artilerie. Astfel, Multi-Domain Task Force (MDTF) va fi subordonată direct Theater Command. MDTF sunt subunități responsabile de colectarea informațiilor despre inamic, spionaj și distrugerea țintelor detectate cu arme de înaltă precizie.
Componența și armamentul acestor grupuri se schimbă în funcție de misiunea de luptă, dar se știe că fiecare grup va include două baterii cu sisteme de rachete cu rază lungă de acțiune. Prima – cu o versiune terestră a rachetelor navale supersonice SM-6, precum și cu rachetele subsonice Tomahawk cu o rază de acțiune de peste 1,7 mii de kilometri. A doua baterie va fi înarmată cu racheta promițătoare Long-Range Hypersonic Weapon (LRHW). Experții sunt convinși că raza ei de acțiune va depăși două mii de kilometri.
Miză pe armată
Conform ideii Pentagonului, obuzierele M109 și M1299, precum și lansatoarele multiple de rachete HIMARS cu proiectilele ER GMLRS vor fi utilizate cel mai activ în războaiele următoare. Logica este clară: muniția pentru această tehnică va costa în mod evident mai puțin decât pentru sistemele cu rază lungă de acțiune și complexe.
Pe de altă parte, sistemele PrSM și mijloacele de atac ale MDTF vor juca un rol cheie în distrugerea punctuală a infrastructurii militare și a țintelor importante aflate în adâncul formațiunilor defensive ale inamicului.
Consolidarea de către Pentagon a artileriei Forțelor Terestre sugerează că Washingtonul, într-un ipotetic conflict armat cu Rusia și China, nu se va mai putea baza pe principalele sale atuuri – aviația și marina. Ambii adversari dispun de sisteme sofisticate moderne de apărare antiaeriană și de rachete anti-navă pentru a organiza o "întâlnire fierbinte" avioanelor și navelor americane. Respectiv, rolul principal în viitorul război va reveni forțelor terestre și armelor cu bazare terestră cu rază lungă de acțiune, capabile să penetreze apărarea de la o distanță sigură.
Cu toate acestea, chiar și ultimele succese ale americanilor în artileria promițătoare sunt inferioare capacităților Moscovei și Beijingului. Raza de acțiune a complexului rusesc de rachete operativ-tactic ʺIskanderʺ, care se află deja în serviciu, depășește cu o sută de kilometri rezultatul complexului PrSM. Și noul obuzier ʺKoalitsiya-SVʺ lovește mai departe decât americanul M1299 și are o cadență de tragere mai mare. Iar în ceea ce privește armele hipersonice, americanii nu au încă nici măcar un singur produs serial, iar armata rusă a adoptat mai multe modele simultan.
