Editorial realizat de Piotr Akopov
Anul trecut, el nu a demisionat după declanșarea protestelor în urma alegerilor prezidențiale, iar în urmă cu câteva ore, pe aeroportul din Minsk, a fost arestat un cetățean al Belarusului – Roman Protasevici.
Fostul redactor-șef al canalului Telegram Nexta – care este un jurnalist anti-Lukașenko, coordonatorul protestelor de anul trecut – și-a părăsit patria încă în noiembrie 2019 (primind ulterior statutul de refugiat în Polonia) și cu siguranță nu intenționa să se întoarcă în Belarus în viitorul apropiat.
Împotriva lui Protasevici a fost deschis un dosar penal. El este acuzat de organizare de tulburări în masă la Minsk și de "incitare la ostilitate socială" la adresa reprezentanților autorităților și poliției. El a fost inclus (împreună cu fondatorul Nexta, Stepan Putilo) în lista "persoanelor implicate în activități teroriste". Cum deci a ajuns la Minsk? Ca urmare a unei coincidențe ciudate sau a unei operațiuni a serviciilor speciale din Belarus? Desigur ca urmare a unei operațiuni a serviciilor speciale din Belarus, deși este clar că Minskul nu va recunoaște niciodată acest lucru în mod public.
Protasevici zbura de la Atena la Vilnius – pe deasupra Belarusului. Dar deja în apropiere de frontiera lituaniană, avionul companiei Ryanair s-a întors și a aterizat la Minsk. Se presupune că a fost primit un semnal de prezență la bord a unei bombe și piloții înșiși au cerut aeroportului din Minsk o aterizare de urgență. Potrivit unei alte versiuni, motivul întoarcerii a devenit faptul că la bordul avionului a avut loc un conflict între echipaj și unul dintre pasageri: Nexta spune că "bătaia cu echipajul în timpul zborului a fost organizată de ofițerii KGB care au insistat că la bord se află un dispozitiv exploziv".
Lukașenko a ordonat ca un MiG-29 să escorteze avionul, dar după ce aeronava Ryanair a aterizat la Minsk, s-a dovedit că nu era nicio bombă la bord. Avionul a fost inspectat, iar câteva ore mai târziu a decolat spre Vilnius. Cu toți pasagerii – în afară de Roman Protasevici, care a fost descoperit printre ei. Înainte de a ateriza la Minsk, el însuși le-a spus vecinilor că, în Belarus, îl așteaptă o pedeapsă cu moartea, deși articolele, conform cărora este acuzat, prevăd maximum 15 ani de închisoare.
Reacția opoziției bieloruse la arestarea lui Protasevici și operațiunea cu avionul a fost previzibilă: aterizarea forțată pe aeroportul din Minsk a fost cerută ca să fie recunoscută drept "act terorist", iar traficul aerian pe teritoriul Belarusului să fie suspendat temporar. "Regimul a pus în pericol siguranța pasagerilor de la bord și a întregii aviații civile de dragul represaliilor împotriva omului care a fost redactorul celor mai mari canale independente de Telegram din Belarus", a scris Svetlana Tihanovskaia, care a cerut Organizației Internaționale a Aviației Civile (ICAO) "să înceapă o investigație în ceea ce privește incidentul și să ia măsuri, inclusiv până la excluderea Belarusului din ICAO".
Și Europa este indignată: președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că "este absolut inacceptabil să forțezi avionul să aterizeze la Minsk. Toți pasagerii ar trebui să aibă posibilitatea de a-și continua călătoria imediat spre Vilnius în siguranță", iar ministrul francez de Externe a scris că este necesar "un răspuns dur și comun din partea europenilor". Eurodeputații sunt și mai sinceri – fostul președinte al Consiliului European (adică "președintele Europei") și șeful celei mai mari facțiuni din Parlamentul European, Donald Tusk (un polonez, fapt care este important în acest caz), a declarat că "Lukașenko a devenit o amenințare nu numai pentru cetățenii țării sale, dar și pentru securitatea internațională. Actul său de terorism de stat necesită un răspuns imediat și decisiv din partea tuturor guvernelor și instituțiilor europene".
Nu va trebui să așteptăm mult timp o reacție, deoarece un summit al liderilor UE este deja programat pentru mâine la Bruxelles. Unul dintre principalele subiecte la acesta trebuia să devină Rusia, iar acum se va adăuga și Belarus. Mai ales că ambele părți ale Uniunii Statale Rusia-Belarus sunt din ce în ce mai percepute în Occident ca un tot întreg, dar luptătorii pentru "calea lor europeană" (nu numai în Belarus și Rusia, ci și în Europa însăși) și-au dorit atât de mult ca acest lucru să nu se întâmple.
De fapt, pentru asta și lucra Roman Protasevici, înainte de a emigra din Belarus, activând în cadrul "Europa Liberă" și "Euroradio". Resursa Nexta a fost doar o etapă scurtă – deși cea mai frapantă – a biografiei sale. El s-a alăturat canalului deja fiind în emigrație, în 2019, și l-a părăsit în toamna anului trecut. Iar înainte, lucrând pentru "Europa Liberă", mergea în deplasări în Ucraina, "în zona ATO", adică în Donbas. Rusia reprezintă un agresor pentru el, Putin – un criminal, iar Belarusul are nevoie de un vector occidental (și, desigur, o ruptură treptată cu Rusia) – totul este așa cum trebuie să fie. Nimic nou – vedem același lucru și la "luptătorii noștri împotriva regimului". Iată cum a reacționat Leonid Volkov, cel care îndeplinește funcțiile liderului navalniștilor, la arestarea lui Protasevici:
"Aleksandr Lukașenko este un terorist internațional. În general, desigur, răspunsul corect, legal, proporțional și adecvat al comunității internaționale ar trebui să fie trimiterea unui detașament de forțe speciale pentru a livra păduchele hematofag cu mustață la Haga. Dar vremurile nu sunt aceleași, să se limiteze la o "preocupare acută". <...> În asta constă problema uriașă în ceea ce privește Lukașenko, Putin și alți nebuni. Întreaga lume vorbește despre "linii roșii". Și cu cât vorbește mai mult (și doar vorbește), cu atât mai mulți teroriști văd că, din păcate, nu există niciun fel de "linii roșii". De fiecare dată când ei trec o nouă linie și văd "o îngrijorare profundă", ei primesc un semnal limpede și clar: nu există limite".
Da, da – să trimită forțe speciale, să aresteze și să judece peste hotare. Adică, o intervenție străină? Glumește, nu? Iar Lukașenko este paranoic atunci când vorbește despre planurile CIA de a-l ucide? Doar americanii nu omoară niciodată lideri străini – nu aranjează asasinate secrete, nu le confiscă statele? Și avioanele sunt întoarse doar de "teribilul dictator" Lukașenko?
Îmi este chiar oarecum incomod să vă reamintesc despre operațiunea nereușita a serviciilor speciale ucrainene de anul trecut (este clar că ei au pregătit-o împreună cu îndrumătorii lor americani). Atunci, chiar în ajunul alegerilor prezidențiale din Belarus, au vrut să rețină la Kiev, în timpul unei aterizări de urgență a cursei Minsk – Istanbul, un grup de "luptători ruși din companii private militare" (recrutarea lor pentru scopul "de a proteja obiecte peste hotare" a făcut parte, de asemenea, din provocarea Serviciului de Securitate al Ucrainei). De asemenea, a existat un incident cu întoarcerea forțată (și cu o amenințare de a folosi forța), în noiembrie 2016, a cursei Kiev – Minsk pentru a-l scoate de la bord pe jurnalistul și activistul Armen Martirosyan.
Serviciile secrete a multor țări întorc periodic sau aterizează forțat avioane pentru a reține persoane care prezintă interes pentru ele – nu doar americanii practică acest lucru, ci și Israel, Turcia, Iran... Iar în ceea ce privește care parte din alerta de "bombă la bord" reprezintă o provocare deliberată a serviciilor speciale, noi nu vom afla niciodată. Lukașenko a reacționat dur și necivilizat? Ei bine, și situația în care se află este, la drept vorbind, neobișnuită: pe el chiar vor să-l elimine cu orice preț. Pentru el a fost foarte important să arate opoziției, care lucrează din străinătate, că nu este doar un "fermier cu mustață", ci și că poate, la fel ca și patronii lor, să găsească pe oricine. Dacă nu din pământ, atunci din cerul bielorus – cu siguranță.
Lukașenko s-a comportat așa cum se comportă americanii? Nu chiar: americanii își permit totuși să aterizeze avionul de care au nevoie nu numai în spațiul aerian al SUA, ci, în general, oriunde pot. Iar ʺoriunde potʺ reprezintă o parte destul de mare a lumii – cel mai demonstrativ exemplu a devenit întâmplarea din 2 iulie 2013, când, la ordinul SUA, a fost frânat bordul numărul unu – avionul președintelui Boliviei, Evo Morales.
Acesta zbura de la Moscova, unde (în zona de tranzit a aeroportului Sheremetyevo), la acel moment, se afla deja de zece zile Edward Snowden. Americanii au anulat documentele angajatului Agenției de Securitate Națională (NSA) și au cerut extrădarea acestuia. Rusia a refuzat Statelor Unite, iar Snowden însuși a cerut azil în mai multe țări, iar Bolivia a fost una dintre cele care au răspuns afirmativ.
Printr-o coincidență cu adevărat întâmplătoare, în acea perioadă, la Moscova, se afla președintele bolivian – și când se întorcea acasă, la Washington au decis că Morales îl scoate pe Snowden. Și au ordonat ("rugat") partenerilor lor din NATO să închidă cerul pentru avionul președintelui bolivian. Franța și Portugalia așa și au făcut, iar Morales a fost nevoit să aterizeze la Viena. Acolo avionul său a fost percheziționat de poliția austriacă – nici măcar nu întrebați cu ce drept – dar la bord nu era prezent Snowden.
Așa că Lukașenko mai are mult până să ajungă la nivelul americanilor – cu toate acestea, el nici nu aspiră la control global și dominație mondială. El s-ar mulțumi să-și apere și protejeze țara, inclusiv de asemenea luptători pentru un viitor strălucit (sinceri sau recrutați – nu contează deloc), ca Roman Protasevici. Nu, băiatul nu va fi împușcat și nici măcar nu va fi chinuit în pușcărie: va primi zece ani, iar apoi, pocăindu-se, va fi eliberat înainte de termen sub amnistie. Dacă înainte de asta nu va fi pur și simplu expulzat din țară – cel mai important lucru pentru președintele bielorus a fost să arate că are mâini lungi. Și nici măcar lui Protasevici, ci celor din Occident, care se ocupă de "direcția bielorusă".
Dar în viitorul apropiat, cazul lui Protasevici, desigur, va deveni un pretext pentru noi declarații răsunătoare și presiuni – nu numai asupra Minskului, ci și asupra Moscovei. Ei bine, ambele părți ale Uniunii Statale Rusia-Belarus, care își apără suveranitatea comună, sunt obișnuite cu așa ceva.
