BUCUREȘTI, 12 mai – Sputnik. Cu puțin timp înainte de expirarea tratatului ratificat de țara noastră cu Ucraina în 1997, președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a telefonat omologului său român – nu comediantul Mihai Bendeac, ci președintele Klaus Iohannis.
Sigur, veți spune că mica ironie de mai sus este gratuită. Poate că așa e… pentru că, de fapt, ironia o merităm noi. Da, pentru că noi suntem cei care tot ajutăm Ucraina, pentru a primi în schimb… bătaie de joc.
„România a făcut unele demersuri, dar Ucraina pare complet insensibilă la acest aspect. Ne confruntăm cu o politică de ucrainizare și de asimilare a românilor din aceste regiuni. Pe toate căile: administrativă, culturală, politică. Statul ucrainean nu a respectat nici pe departe angajamentele internaționale la care e semnatar. Mă refer la Cartea Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale, la Cartea Europeană a Drepturilor Omului și la Tratatul semnat cu România în 1997”, declara recent deputatul PNL Daniel Gheorghe.
Din nefericire, Daniel Gheorghe este una dintre puținele voci din parlament care se pronunță în acest sens, apărând drepturilor românilor, încălcate de Ucraina Maidanului, cea pe care unii se gândesc să o bage în NATO.
Nici președintele Iohannis nu a făcut ceva în acest sens. Astăzi de exemplu, conform Comunicatului remis Agerpres de Președinție, ai impresia că Iohannis a vorbit singur, ca la pereți!
”Convorbirea a prilejuit un schimb de opinii pe marginea situației îngrijorătoare de securitate din regiune, dar și în ceea ce privește stadiul și perspectivele relației bilaterale dintre România și Ucraina”, se spune la început, utilizând retorica specifică de după lovitura de stat de la Kiev.
Bineînțeles că Iohannis a ”reiterat sprijinul ferm pentru suveranitatea Ucrainei și integritatea sa teritorială, precum și pentru aspirațiile sale europene și euroatlantice”. Sincer, nu știu când a decis România, care a plătit din greu integrarea și aderarea, să susțină ”aspirațiile euroatlantice” ale Ucrainei – care sunt aberante în situația actuală – și în viitorul apropiat, după cum se vede,
Apoi Iohannis a continuat cu inutilitățile costisitoare precum Summitului Formatului București 9, reuniunea trilaterală România – Polonia – Turcia, a evocat ”preocuparea țării noastre față de deteriorarea recentă a securității în Vecinătatea Estică și în Marea Neagră” etc…
Apoi, ni se spune că președintele Klaus Iohannis ”a acordat un spațiu amplu în convorbirea telefonică problemelor legate de drepturile persoanelor aparținând minorității române din Ucraina, cu accent pe dreptul la educație în limba română, și a subliniat necesitatea soluționării acestora, în cel mai scurt timp, pe calea dialogului”.
”În acest sens, președintele României a subliniat importanța încheierii cât mai curând a Protocolului de cooperare bilaterală în domeniul educației dintre România și Ucraina și reluarea cât mai rapidă a lucrărilor Comisiei interguvernamentale mixte privind protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale”, se arată în Comunicat.
De asemenea, aflăm că Iohannis a apreciat ”deschiderea Ucrainei față de perspectiva încheierii unui Acord cuprinzător privind drepturile persoanelor aparținând minorității române din Ucraina și minorității ucrainene din România”.
Deschidere… în ce sens? Oare în sensul actual, în care minoritatea ucraineană are toate drepturile în România, iar românii sunt asimilați în Ucraina?!
”Președintele României a făcut un apel la omologul său ca autoritățile ucrainene centrale și locale să îi implice în consultări aprofundate pe etnicii români pe teme ce țin de drepturile persoanelor aparținând minorității române din Ucraina” și a ”accentuat că identificarea eficientă de soluții durabile în privința prezervării drepturilor persoanelor aparținând minorității române din Ucraina va conferi un imbold pentru consolidarea relației bilaterale pe toate palierele sale”.
Noi credem că ”imbold” putea veni dacă ucrainenii făceau ceva bun și concret în sensul acesta până acum! Dar ei… nimic! Dimpotrivă!
De fapt, întrebarea e când a manifestat Ucraina vreun pic de bunăvoință la adresa românilor? La Bîstroe? La contrabanda de la graniță? Că rușii au fost la 1821, 1877, 1917, 1944… și tot sunt ”amenințare”!
În schimb, în ciuda faptului că Ucraina nu ne-a dat decât… vorbe fără acoperire, Iohannis l-a informat pe Zelenski că România ”este pregătită să realizeze în perioada imediat următoare o donație de echipamente medicale și dezinfectanți, respectiv de vaccinuri, pentru a sprijini combaterea activă a pandemiei de COVID-19, o dovadă în plus a potențialului de cooperare bilaterală”.
Totul e bine și frumos – dar ce înseamnă ”bilaterală”?! România donează și Ucraina primește?! Și totul pe baza datoriei colosale pe care România lui Iohannis o acumulează?...
În fine, după toată poliloghia lui Iohannis vă așteptați probabil ca Zelenski să dea răspunsuri concrete, gen angajamente. Aș!
Aflăm că Volodimir Zelenski a ”mulțumit pentru sprijinul constant al României în favoarea suveranității Ucrainei și a integrității sale teritoriale și pentru aspirațiile sale europene și euroatlantice”.
Iar situația comică merge mei departe: ”Președintele Ucrainei a mulțumit României pentru susținere în raport cu situația îngrijorătoare de securitate din Vecinătatea Estică”.
Cât despre probleme românilor din Ucraina, Zelenski i-a dat lui Iohannis și, implicit, României… una peste nas! Judecați singuri:
”Zelenski a arătat că înțelege pe deplin preocupările părții române legate de drepturile persoanelor aparținând minorității române și a manifestat disponibilitatea pentru identificarea de soluții, astfel încât identitatea culturală și lingvistică a etnicilor români să fie protejată conform standardelor internaționale”, se arată în Comunicat.
Deci ceva de genul ”da, da, vă înțelegem – ne vom gândi să reflectăm cum să facem o propunere de proiect de perspectivă posibilă”. Și, desigur, după bătaia asta de joc nu mai lipsea decât invitația… ca președintele Iohannis să facă o vizită în Ucraina.
Da, poate părea că am scris acest text în bășcălie – dar, sincer, asta pare că a fost discuția Iohannis – Zelenski. Și, din păcate, asta e relația România – Ucraina. Din păcate pentru români.
