Deci România – în cazul de față Transilvania – a devenit moșia pe care vânează în voie aristocrații străini. Acest lucru amintește de Unio Trium Nationum (sau Fraterna Unio) care stipula clar că românii, pe lângă că erau iobagi și rămâneau fără drepturi, erau o națiune ”tolerată”.
Iobagi pe moșiile străinilor
Românii, din păcate, sunt tot mai puțin tolerați în țara lor, iar iobăgia lor nu se mai reduce la România, ci se întinde în toată Uniunea Europeană, noul Imperiu Roman în care românii se duc să fie căpșunari sau să culeagă sparanghelul, plus multe alte munci umile. Cei care rămân în țară au ”șansa” să robotească pe moșiile multinaționalelor, pentru că orice capital românesc a fost înghesuit și distrus programatic. Ultima lovitură: domeniul Horeca, unde românii încă mai puteau fi și patroni, nu doar angajați, s-a prăbușit sub măsurile aberante ale Guvernului de dreapta.
În rest, foarte multe funcții importante în statul român sunt alocate tot pe modelul Unio Trium Nationum, dovadă că România a fost aruncată înapoi în timp. Centrele orașelor din Transilvania au fost ”retrocedate”, castelele și domeniile aristocratice la fel. Iar românii pleacă în bejenie să muncească pe moșiile altora din străinătate, deși nu ar fi o mare diferență nici dacă ar munci în România, unde străinii domină de departe toată economia românească, începând de la bănci și continuând cu toate formele de producție.
Românii nu au drepturi la nivel internațional
Ca o dovadă a iobăgiei românilor, acestora li s-a luat până și dreptul de a protesta pe Google împotriva prințului care a ucis ursul dintr-o zonă protejată, comentariile negative la adresa marelui prinț fiind șterse fără drept de apel. Dar iobagii nu au dreptul la cuvânt, nu-i așa?
Iar seria de evenimente care arată că românii au fost retrogradați la nivel medieval este fără sfârșit. Lagărul de la Măgurele a fost scos de Comisia Europeană din proiectul de cercetare, așadar nu mai primește finanțare. Pe de altă parte, Comisia Europeană a stabilit că România nu primește bani nici pentru extinderea rețelei de gaze, nici pentru educație, nici pentru autostrăzi. O fi și nepriceperea guvernanților de vină, dar nu cumva UE face iarăși un joc murdar în care România să fie scoasă de la masa celor bogați?
La cum arată relația UE cu România- și doar acum sunt la guvernare iubiții Bruxelles-ului, nu-i așa? – e clar că, privită din Occident, România nu trebuie să se dezvolte, ci să rămână moșia înapoiată de pe care să își culeagă vestul muncitorii necalificați și unde să își facă vânătorile interzise prinții unora și ai altora.
Europarlamentarii cerșesc drepturi pentru România în UE
În luna martie a acestui an, toți cei 33 de europarlamentari români, din toate grupurile politice ale Parlamentului European, i-au cerut președintelui Comisiei Europene și Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe ”acțiuni concrete” pentru ca cetățenii români să aibă acces la mai multe posturi de conducere în instituțiile UE.
S-a mai auzit așa ceva, ca europarlamentarii unei țări să meargă cu cerșitul la Înalta Poartă a Bruxelles-ului ca să aibă și România drepturi în UE? Parcă am fi din nou iobagul român cu cușma în mână, cerând Împăratului de la Viena drepturi. Numai că acum capitala s-a mutat la Bruxelles...
Prin această scrisoare, toate partidele parlamentare din România recunosc că românii sunt ignorați și tratați de sus în UE. Altfel spus, 33 de reprezentați ai românilor s-au dus cu jalba la împăratul, așa cum o făcuseră românii transilvăneni în repetate rânduri – și fără folos – în secolul XVIII și XIX.
Marfa pentru Est nu e precum cea pentru Vest
Să nu uităm, în plus, ce marfă de proastă calitate trimit firmele vestice în România, o problemă care depășește însă granițele țării și îi vizează pe toți cei din Estul și Centrul Europei, considerați cetățeni europeni de mâna a doua.
S-a spus deja de multe ori că, din punct de vedere economic, România este o colonie, iar Ilie Șerbănescu, de exemplu, a argumentat acest lucru după toate canoanele științei economiei. Acum însă colonia alunecă spre pașalâc, iar cetățenia de mâna a doua spre iobăgie.
Noul imperiu european își construiește astfel o structură clasică, în care există capitale și periferie, centrul și fruntariile, zonele privilegiate și zonele celor fără drepturi. Locul României a fost deja stabilit, iar tot ce face UE în raport cu statul român se încadrează în planul de a-i reda acestei țări statura sa medievală de vasalitate înrobitoare față de Occident.
