BUCUREȘTI, 6 mai – Sputnik. Începând de aseară, un nou fenomen a apărut în România – un fenomen pe care l-am putea numi revolta față de umilințele și nedreptățile suferite de români din partea Occidentului.
Culmea, această revoltă nu a fost declanșată de un caz suferit de un om – ci de uciderea ursului numit Arthur, faptă odioasă și, se pare, ilegală, săvârșită de un austriac de origine nobiliară. Într-un fel ciudat, glonțul care a ucis ursul e simțit ca o durere de fiecare român.
Am selectat câteva reacții care definesc această stare de revoltă, care vizează Occidentul, în ansamblu:
Sorina Matei, jurnalist:
”Un olandez a venit în România să violeze o fetiță și să o omoare. Un prinț din Liechtenstein a venit în România să omoare urși. Austriecii de la Holzindustrie Schweighofer au venit în România să taie pădurile. Pentru că pot. Pentru că știu că le merge. Pentru că nu li se întâmplă nimic. Agresorii sunt ăia cu rule of law în gură. Rule of law să se aplice până la ei, în cazul lor nu se aplică”.
***
Mihai Șomănescu, jurnalist: ”Noi suntem Arthur”
”Uciderea lui Arthur, ursul românesc, are o semnificație mult mai mare decât pare. Pe lângă faptul că este o crimă împotriva naturii, această barbarie este o parabolă perfectă pentru felul în care s-au petrecut lucrurile în țara noastră, în ultimii 30 de ani.
Ursul Arthur sunt toate industriile, băncile și mințile românești furate de străini. Ca și Arthur, unele erau unice în Europa, erau grase și frumoase Capul săracului Arthur care stă trofeu pe peretele acestui ucigaș sunt brandurile românești lichidate de asasinii economici: Arpechim, IMGB, Electroputere, Banca Agricolă, Bancorex etc.”
***
Pop Lucian, internaut: ”Iertați-ne urșilor... Iertați-ne copiilor...”
”Dacă vreodată copiii mei mă vor întreba de ce mă rușinez, le-aș spune două nume: Arthur și Teo. Două povești, două destine, o singură concluzie: Suntem doar niște sclavi, bucuroși atunci când lanțul ne este lăsat puțin mai larg și din păcate, indiferenți atunci când el se strânge.
Niște sclavi, care în prostia lor, destupă după fiecare alegeri șampania alături de cei care îi vor vinde pe mărunțiș în următorii ani. Și culmea, o facem cu bucurie și cu speranța că o să fie mai bine. Nu o să fie. Atâta timp cât în țară asta furca va fi folosită doar pentru întors fânul. Iertați-ne urșilor... Iertați-ne copiilor...”
***
Aurelian Pavelescu, avocat, președinte PNȚCD: ”Ursul Arthur a devenit simbol național”
” Ursul Arthur, în genealogia lui carpatină fără egal, și-a făcut ultima datorie, ultim soldat al unei armate dispărute, datoria să ne trezească la viață prin moartea sa. Uriașul Arthur, ieșit la lumină prin gloanțele lașului în săptămâna luminată, a devenit simbol național: voi n-o s-aveți niciodată și sufletul lui! E tot ce putem promite!”
***
Sunt doar câteva dintre miile de reacții emoționante și revoltate transmise de români – și ele dovedesc ce spuneam la început: tragedia ursului carpatin este tragedia României. Înșelăciunea prin care ursul a fost ucis, este o imagine a felului în care țara a fost devalizată și cotropită.
