Editorial realizat de Piotr Akopov
Mai întâi, Biden îl numește pe Putin ucigaș (drept răspuns, urmează urări de sănătate și rechemarea ambasadorului rus de la Washington), după - are loc escaladarea situației în jurul "amenințărilor invaziei rusești în Ucraina", apoi președintele SUA îl sună pe Putin și îi propune să se întâlnească în viitorul apropiat, iar a doua zi semnează decretul privind noile sancțiuni împotriva Rusiei. În continuare, participă la o conferință de presă și vorbește despre ne dorința sa "de a lansa un nou ciclu de vacci... escaladare și conflict cu Rusia", despre faptul că SUA este interesată de colaborarea cu Rusia și, în general, el dorește relații stabile, previzibile, pentru restabilirea cărora el cu "președintele Klutin... Putin" trebuie să se întâlnească vara, undeva în Europa. Cortină închisă.
Nu este amuzant? Desigur, dar, sincer vorbind, nu ai de ce râde aici, chiar și glumele pe seama greșelilor de exprimare ale lui Biden nu mai sunt interesante. Dar este incorect și să prezentăm problema în așa mod – Washingtonul nu știe ce să facă cu Rusia, iată că și încearcă mai întâi dulcele, apoi săratul, recurgând la metoda biciului și a turtei dulci. Nu, în Casa Albă și în împrejurimile acesteia nu stau persoane proaste – ele au o idee destul de clară despre ceea ce doresc să obțină, inclusiv pe direcția rusească. Dispun oare ele de capacitatea de a realiza acest lucru și cât de corectă este strategia din punctul de vedere al intereselor americane (iar acest lucru deja depinde direct de evaluarea adecvată a poziției SUA în lume)? Nu, dar înțelegerea acestui lucru este importantă pentru Kremlin din punct de vedere strategic, dar din punct de vedere tactic, acum este interesant alt lucru: cum să reacționeze Putin la cele întâmplate? Sau încă mai simplu – să meargă acum la întâlnirea cu Biden?
S-ar părea că americanii au nevoie acum de negocieri mai mult decât noi, de aici a apărut chiar sugestia că Biden, cu acțiunile sale multidirecționale, îl forțează pe Putin în mod deliberat să ia parte la întâlnire, "îl forțează la summit". Și, ca și când, din această cauză Putin nu trebuie să urmeze în niciun caz calea propusă de americani, ci să refuze și să mențină pauza.
Americanilor, într-adevăr, nu le place să fie refuzați, inclusiv nu acceptă să ia parte la negocieri. Și, uneori, această tactică este pe deplin justificată – așa se comportă de mult timp Iranul și Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC). Coreea de Nord, după alte acțiuni neprietenoase ale SUA (și lipsa oricăror mișcări din partea acestora privind relaxarea sancțiunilor), deja de un an nu merg la niciun contact cu americanii. Și nu datorită restricțiilor de carantină datorate coronavirusului. Iranienii au refuzat în repetate rânduri contacte directe cu americanii – inclusiv la nivel înalt. Aceasta este o linie de comportament demnă, rațională și, cel mai important, complet justificată – dar anume pentru aceste țări specifice în contextul relațiilor lor cu Statele Unite. În cazul Rusiei, scara și contextul sunt diferite.
Nu – toate acestea sunt sarcini locale. În direcția iraniană, Moscova a făcut maximul posibil pentru acordul cu participarea SUA încă în 2015 – și nu va exercita presiune în niciun mod supra iranienilor acum. În ceea ce privește problema coreeană, este imposibil de făcut ceva și nu este vorba doar de a-l convinge pe Kim să renunțe la programul nuclear și de rachete (acest lucru este în principiu ireal), ci despre cele mai simple lucruri – discuții-negocieri. Până când Statele Unite nu vor fi de acord să reducă presiunea de sancțiuni asupra Phenianului, nu va exista nicio posibilitate de negocieri cu participarea RPDC.
Să încerce să se înțeleagă cu americanii în ceea ce privește "Nord Stream – 2"? Este inutil, dar și pentru ce, dacă europenii se descurcă (și se vor descurca) destul de bine cu sarcina apărării propriilor interese.
Ucraina? Dar aici este imposibil să existe până când vreun acord, nici măcar relativ – până când Washingtonul nu va înțelege că tachinarea Rusiei cu atlantizarea Ucrainei este cea mai bună metodă de a pierde Ucraina mai repede.
Să vorbească cu Biden despre China? Să asculte poveștile sale despre faptul că China este periculoasă pentru Rusia și că Brejnev înțelegea acest lucru (Biden, care nu s-a întâlnit niciodată cu Brejnev, va fi capabil să-i povestească asta lui Putin?) Pentru ca apoi să râdă de asta împreună cu Xi Jinping.
Dar toate aceste probleme, cu toate că sunt importante, nu reprezintă un motiv pentru a se întâlni cu Biden. Este mult mai important interesul pur uman: totuși, pentru Putin, el este deja al cincilea președinte american, și toată cunoștința lor în prezență se reduce până când la o întâlnire, în urmă cu zece ani, nu foarte lungă (și foarte nereușită) pentru Biden. Și deși Biden i-a oferit atunci lui Putin o bună ocazie pentru a-i analiza personalitatea, nu există niciodată prea multe impresii de acest gen. Iar ele sunt foarte importante – nu pentru colecția caracterelor liderilor mondiali, ci pentru lucrul practic în arena mondială.
Strategia geopolitică a Rusiei, jocul nostru de politică externă – iată ce face întâlnirea recomandabilă la nivel înalt. Rusia nu pretinde, pur și simplu, să participe la formarea sistemului mondial al secolului XXI – ea se ocupă deja activ de acest lucru. Și nu prin respectarea regulilor americane (cum încă li se pare patrioților noștri, care se plâng în mod constant că autoritățile nu pot nici măcar să formuleze interesele noastre naționale, nemaivorbind de apărarea lor), ci prin construcția unei carcase principial noi a unei lumi multipolare. Da, noi lucrăm împreună cu China asupra acestui lucru – dar interesele noastre coincid complet aici. Da, analizăm foarte atent acțiunile SUA și reacționăm la ele – dar cum poate fi altfel în situația în care tocmai deconstrucția atentă a lumii americanizate și reprezintă sarcina cheie a tuturor puterilor revizioniste (din punct de vedere american)?
Biden are dreptate în ceea ce privește faptul că Rusia interferează în afacerile americane – doar că nu în alegeri. Apropo, este inutil să te cerți cu "mlaștina Washinton" la acest subiect: pentru locuitorii săi, acesta a devenit de mult timp principalul element atât al strategiei politice interne, cât și al celei externe. Mai mult, în general, această strategie este mult mai convenabilă pentru noi în ochii opiniei mondiale publice – doar Rusiei îi este creată o imagine de superputere super-influentă, nu doar de superputere care stingherește ex-hegemonul pe arena modială, dar și care îl subminează din interior.
Da, Rusia într-adevăr interferează și "încalcă interesele Statelor Unite" – doar că este vorba despre interesele lor globale, despre dreptul lor autoproclamat de a "paște popoarele". Pe care Statele Unite nu îl mai pot exercita nu numai moral (nu este vorba de o neîncredere la adresa lor în lume – ei nu sunt interesați de acest lucru, este vorba de atitudinea americanilor înșiși față de misiunea lor globală), ci și fizic. Rusia, fiind mult mai slabă decât America din punct de vedere material (nu doar economic), are totuși un avantaj extrem de important.
Ea se află pe partea dreaptă a istoriei, adică își constuiește tactica ei pe baza tendințelor strategice predeterminate de dezvoltare a balanței globale a puterilor și a întregii arhitecturi globale. În esență, Rusia acționează ca un lider al schimbărilor, ca principalul ghid al întregului proces de dezmembrare a turnului babilonian neterminat al ordinii mondiale atlantice. Și, în acest rol, are sens să se întâlnească și cu Biden, și cu Kamala Harris, și cu orice reprezentant al celui mai puternic stat din lume, dar condamnat.
