Rămas una dintre foarte puținele voci interesante din PSD, fostul premier Mihai Tudose publică un text bizar - ”Cazul ”Flautistul contra UE” ne poate pune cruce economiei. Cîțule, unde e Planul B?”.
De fapt, textul este mai curând un obol adus structurilor integratoarea și anti-suverane din UE, susținute de socialiștii europeni, printre care PSD s-a regăsit după preluarea puterii de către Ciolacu și companie, părăsind linia națională a lui Dragnea. Pe scurt, ceva pe placul lui Timmermans, noul ”euro-tătuc” al PSD.
În textul său, europarlamentarul PSD pleacă de la cazul colegului său, europarlamentarul german Bernd Lucke, fost lider AfD – despre care spune că ”încearcă să reîncălzească o ciorbă care i-a profitat politic după criza greacă”.
”Atunci, ca proaspăt fondator şi lider al Alternativei pentru Germania (AfD), partid anti-euro şi ostil ajutorării ţărilor UE în recesiune, s-a ales cu un mandat de europarlamentar”, scrie Tudose, arătând că ”Personajul trebuie văzut în contextul politicii germane. Nu şi-a găsit locul nici în partidul d-nei Merkel, CDU, al cărui membru a fost, nici în Alternativa pe care a înfiinţat-o şi care e parte a grupului extremei drepte din Parlamentul European”.
Acum, Bernd Lucke conduce un partid al cărui nume e ”elocvent pentru criza de identitate în care se zbate - Reformatorii Liberal-Conservatori - partid care nu există pe scena germană tocmai în anul alegerilor parlamentare ce vor configura epoca post-Merkel”, scrie Tudose.
”Ăsta e omul şi asta încearcă: să le tragă preşul anti-european de sub picioare foştilor camarazi din AfD, doar-doar va trece pragul electoral”, scrie Tudose, care consideră că ”nu se va întâmpla asta, la fel cum nu cred că, aşa eurosceptică cum e, Curtea Constituţională de la Karlsruhe îi va admite cererea”.
La de se referă Tudose? La blocarea semnării de către președintele Germaniei a legii de ratificare a Fondului de Redresare al UE, printr-un atac la Curtea Constituțională întreprins de AfD și grupul ”Alianța de voință a cetățenilor” (Bündnis Bürgerwille), reunit în jurul lui Bernd Lucke.
Deci, Tudose crede că acțiunea politicienilor germani nu are sorți de izbândă, dar… ”de încurcat, da, poate încurca mult”.
Tudose propune un exemplu în acest sens, al încurcăturii: cazul în care ”judecătorii germani vor cere avizul Curţii de Justiţie a UE, ceea ce va însemna câteva luni moarte pentru relansarea economiei europene”.
Cu alte cuvinte, ”în discuţie e suveranitatea bugetară”.
”De asta sunt curios ce cred aşa-zişii suveranişti de la noi despre speţa născută din refuzul solidarităţii europene”, scrie Tudose, trecând la un atacul principal: ”Altfel spus: vreţi cu AUR şi populiştii de rit ungaro-polonez? Luaţi cu Lucke acum! Că ne va durea și pe noi, direct și ascuțit, procesul de pe malul Rhinului”.
Mihai Tudose traduce în felul următor inițiativa din spatele atacului la CC germană: ”Dacă o ţară va părăsi UE, cum a făcut Marea Britanie, sau dacă va da faliment, cum a riscat Grecia, datoriile sale ar rămâne să fie suportate de celelalte state membre”.
Altfel spus, ”conform discursului lui Bernd Lucke, Germania ar putea fi bună de plată în final, iar placa asta s-ar putea să țină la unii alegători”.
Ceea ce este foarte corect, mai ales că Germania este marele contribuitor al Uniunii Europene!
În schimb, argumentului lui Tudose este că ”nu era momentul în UE pentru o dispută constituţională privind primatul dreptului european sau al celui naţional – dilemă care chinuie de mult Curtea de la Karlsruhe”.
”Suntem într-o situaţie de urgenţă economică, în care 16 state membre au ratificat deja decizia contestată, cea privind resursele proprii ale UE, care permite Comisiei Europene să se împrumute avantajos de pe pieţele internaţionale în numele ţărilor Uniunii”, scrie europarlamentarul.
Din această cauză, ”amânarea ori, în cel mai rău caz, aruncarea în aer a mecanismului de îndatorare comună amenință grav şansele UE de a ieşi din criză”.
”Deja suntem într-un decalaj alarmant, cantitativ şi de ritm, faţă de ambiția SUA și a Chinei de relansare economică”, subliniază Tudose.
De aceea, Mihai Tudose speră că ”raţiunea va învinge egoismul oportunist al acestui fost flautist din orchestra armatei vest-germane a anilor ’80, în stare azi să arunce Europa în aer. Oare numai ca să intre în Bundestag?...”
Și, încheie Tudose, ”Grav e că România, în cazul unui eventual eșec al mecanismului împrumuturilor, ar rămâne numai cu subvențiile, adică nici 14 miliarde de euro”.
”Țineți minte lălăiala liberală, pornită astă-vară, despre cele 80 de miliarde care vor curge de la Bruxelles? Uite că, din păcate, se fac tot mai puține și tot mai îndepărtate... către Paștile cailor... Răstimp în care ne va chinui un Cîțu în depresie” – în condițiile în care ”guvernele dreptei sterile nu s-au gândit o clipă la un Plan B pentru țară!”.
Foarte corect dar… de ce Tudose nu vede (se face că nu vede!) și ipocrizia UE: blocajele politice costisitoare contra Rusiei și Chinei, atacurile permanente la cele două superputeri, boicotarea investițiilor acestora.
Și, mai ales, blocarea intențiilor statelor UE de a dezvolta relații economice cu Rusia și China. Ori, poate că soluția suveranistă, pe care ”ar vrea să o vadă Tudose”, este SINGURA corectă - și anume colaborarea internațională, FĂRĂ restricții și constrângeri politice!
Cât despre cheltuielile impuse ”strategic” de SUA pentru ”apărare”, oare Tudose nu e deranjat? Sau poate visează și acum, după aproape 4 ani, la ”sutele de firme americane” care urmau să investească încă din 2017 în România? Poate i le propune lui Florin Cîțu… că vin din aceeași zonă de „strategie” guvernamentală. De tromboniști, nu de flautiști!
