BUCUREȘTI, 8 apr – Sputnik. Cel mai curajos și consecvent apărător al drepturilor românilor asupra propriilor avuții naționale, avocatul Dan Chitic, a scris un nou text memorabil – care ar trebui citit de toți cei care se întreabă ”CE se întâmplă cu noi acum?”. Sau ”CE vrem de fapt?”.
Textul se intitulează ”Dreptul tău NU naște obligația mea!”, este aparent o reacție la ”marotele apologeților covidismului și a restrângerii drepturilor noastre fundamentale” – dar în profunzimea sa atinge multe dintre dileme actuale, ale întregii societăți.
Dan Chitic pleacă de la un aspect din ultima vreme – al tot mai multor ”partizani ai dictaturii medicale care, cu ochi beliți și figuri grave, rostogolesc cuvinte și citate în încercarea de a justifica nejustificabilul”.
Avocatul își propune să demonteze ”una dintre marotele apologeților covidismului și a restrângerii drepturilor noastre fundamentale” și anume cea spusă ”solemn” de ”deontologii dictaturii”: ”Libertatea ta / mea se terminã acolo unde începe libertatea altuia”.
”Aceasta afirmație este folosită tocmai pentru a nu contrapunere libertății personale interesul comun, binele colectiv... teză dovedită ca fiind nevalabilă social de regimurile dictatoriale fasciste și comuniste”, scrie Dan Chitic.
Ba mai mult, atrage atenția avocatul, ”în contextul pandemic și al discuțiilor născute în această perioadă pe marginea conceptului însuși de “drepturi și libertăți” din prisma siguranței medicale, atâta vreme cât mai acceptam ideea existenței unei de ordini de drept, a unei stări de drept la nivel planetar, se impune a fi amintit art. 2 din Convenția de la Oviedo: “Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei””.
În paralel, avocatul arată că, din punct de vedere strict juridic ”dreptul unui subiect are drept corolar cel mult obligații “negative” - de a nu face, obligații de abținere din partea celorlalți subiecți de drept, dar niciodată obligații de a face”.
”Plecând de la această stare de fapt și de drept, dar și de la premisa că afirmația de mai sus a lui John Stuart Mill este corectă și universal viabilă și aplicabilă (deși sunt și aici multe discuții de făcut), mă văd obligat să afirm fără echivoc: corolarul edictului de mai sus nu este nici adevărat din punct de vedere filozofic sau juridic și nici viabil din punct de vedere social”.
Iată și argumentele pentru această curajoasă poziție:
”Afirmația care pare a fi propusă ca fiind un corolar al “edictului” mai sus amintit în contextul celei mai grave pandemii de isterie și prostie din istoria omenirii este: ”Obligația mea începe acolo unde începe dreptul tău” sau “Dreptul tău naște obligația mea””...
Cu alte cuvinte, avocatul consideră că ”adaptarea imperfectă a panseului lui John Stuart Mill în zilele noastre” pare a fi “dreptul meu de a fi liber se termină acolo unde începe dreptul tău de a fi protejat”.
Și asta este interpretat în sensul că “dreptul tău de a fi protejat naște obligația mea de a nu fi liber, de a accepta voința ta (de a fi vaccinat, de a fi obligat sa port masca, de a fi obligat sa nu intru in anumite spații et caetera)” – sau, cu alte cuvinte, “Dreptul tău naște obligația mea”.
”Absurdul perfect al afirmației de mai sus, absurd comparabil doar cu cel al vremurilor pe care le trăim, poate fi demonstrat prin următoarele ipoteze și silogisme”:
-Ai tu dreptul sa ai un Ferrari? Da. Am eu obligația de a ți-l procura? Nu.
-Ai tu dreptul de a iubi fizic pe oricine? Da. Are oricine obligația sa fie iubit fizic de tine? Nu.
-Ai tu dreptul sa te protejezi de viruși? Da. Este toată lumea obligată să te protejeze pe tine? Nu.
Deci, atrage atenția Dan Chitic, ”așa cum ziceam, dreptul tău naște cel mult obligația mea de a nu face, de a nu-o afecta sau îngrădi”.
Iată tradus în exemple:
-Dreptul tău de a avea Ferrari naște obligația mea de a nu te împiedica sa îl ai.
-Dreptul tău de a iubi fizic pe oricine naște obligația mea de a nu îți interzice sa întâlnești pe oricine dorești.
-Dreptul tău de a te proteja de viruși naște DOAR obligația mea de a nu te împiedica sa te protejezi de viruși, de a nu îți interzice sau împiedica sa porți masca, sa te vaccinezi, sau sa te oblig sa intri in spații aglomerate sau să ieși din casă in pofida voinței tale.
”Atât!” – și nimic mai mult impus, conchide Dan Chitic.
Mai mult, Dan Chitic elimină tentația sofistă: ”Desigur, putem scrie trei tomuri pe marginea acestui subiect. Dar de ce sa o faci? E atât de simplu!”.
”Da, căci lucrurile complicate au răspunsuri întotdeauna simple. Adevărul este simplu”, spune avocatul.
Concluzia poate fi tradusă și altfel: ”În problemele sociale majore bunul simț trebuie să prevaleze. Or, este de bun simț ca “Dreptul tău NU naște obligația mea!””.
Deci, o demonstrație de logică socială în vederea binelui individual, cu scopul binelui comun, într-o lume care…
Ei, aici apare problema judecății lui Dan Chitic: e valabilă într-o lume a bunului simț. Și nu a unei societăți cu evidente tendințe totalitare – dar NU în scopul real al binelui comun.
Au cei de la butoane dreptul să aibă Ferrari? Da. Am eu obligația de a ți-l procura? NU contează, pentru că mă fac ei să trăiesc și să muncesc pentru a și-l procura.
Așa că întrebarea este – vrem să trăim în lumea bunului simț, propusă de Chitic, sau în lumea lor, în care ”Dreptul tău naște obligația mea”?
