BUCUREȘTI, 5 apr – Sputnik. Hervé Juvin este un mare eseist și scriitor francez, cu numeroase lucrări publicate de prestigioasa editură Gallimard, actualmente europarlamentar din partea partidului Adunarea Națională (fostul Front Național), formațiune condusă de Marine le Pen. Cărțile sale sunt dedicate transformărilor condiției umane, iar forța și succesul ideilor sale l-au propulsat în funcția de consilier al unor importanți lideri politici sau din mediul privat. În interviul acordat Agenției de Știri Sputnik, pentru cititorii de limba română, Hervé Juvin se apleacă asupra provocărilor lumii actuale, asupra nefastei hegemonii americane, iar argumentele și descrierile sale le vor fi familiare cititorilor, trasând paralele uluitor de asemănătoare între Franța și România.
Înainte de toate, mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre pentru acest interviu destinat publicului din România. Să începem direct cu actualitatea: SUA au început un război de imagine și de mesaje cu Rusia, și imediat UE s-a adăugat și ea, susținând ca întotdeauna scandalul în stil american. Recitind opinia Dvs. asupra politicii europene așa cum o găsim în cartea ”Răsturnarea lumii”, cred că aveți și acum o analiză pertinentă asupra acestor date din prezent.
În ”Răsturnarea lumii” (Editura Gallimard, 2008), afirmam ceva care devenise o evidență pentru mine: lumea nu mergea pe calea pe care Occidentul i-o trasase. Eram în avangardă! De atunci, China a devenit prima putere economică mondială, în special pentru că ea a regăsit o dată cu mijlocul anilor 2020 tendința sa de creștere pe termen lung; SUA nu sunt încă acolo, UE nu va fi în acel punct înainte de 2022 în cel mai bun caz!
Tot de atunci s-a născut Organizația de la Shanghai, iar acordul de liber schimb din noiembrie 2020 a creat prima piață integrată a lumii, înaintea Uniunii Europene. Avansul ”Drumului Mătăsii”, cel mai mare proiect geopolitic actual, unește continentul eurasiatic, iar ansamblul acesta a dat un conținut concret și actual previziunilor mele.
Dar esențialul deja nici nu mai este aici. Unilateralismul american, pretenția SUA și a stăpânilor GAFAM (cele cinci mari companii din Big Tech, adică Alphabet, Amazon, Facebook, Apple, and Microsoft, n. red.) de a deține Binele și voința lor de a-l impune restului lumii, sunt pe cale să îi alieneze pe toți cei care, pe glob, nu au poftă să devină americani ca ceilalți, adică sclavi ai tribului digital care guvernează SUA.
Să reamintim realitatea: 55 de milioane de americani depind de ajutoare alimentare pentru a avea ce să mănânce, mai mult de 10 milioane de americani trăiesc pe străzi, iar un afro-american din trei își va petrece o parte a vieții sale în închisoare! Iar dolarul a ajuns să coboare sub 59 la sută din rezervele monetare mondiale, cel mai scăzut nivel din 1994! Iată visul american în toată realitatea sa brutală și sordidă!
Și, de asemenea, izolarea sa: aroganța americană care vede un Antony Blinken (Secretarul de Stat american, echivalentul ministrului de Externe, n. red) spunând fără nici o reținere că SUA rămân ”Națiunea Indispensabilă” (reluând cuvintele Doamnei Albright, responsabilă de crime împotriva umanității prin blocada medicamentelor adoptată împotriva irakienilor) spune multe despre voința administrației Biden de a reveni la o lume depășită; în realitatea, sunt miliarde de oameni care cred că lumea s-ar descurca mai bine și ar fi mai sigură fără SUA.
Momentul american al lumii a fost depășit. Fără valuri și fără zgomot, Turcia naționalistă a lui Erdogan, Rusia respinsă de UE, China care a preluat conducerea mondială în mai multe domenii esențiale și începe să-și asume acest lucru, toate aceste state realizează integrarea unui continent eurasiatic de care SUA sunt departe.
Trebuie să extragem consecințele acestor fapte. Desigur, propaganda se dezlănțuie în toată Uniunea Europeană pentru a asigura alinierea fără discuții a Națiunilor europene la mișcarea strategică americană, o propagandă care atacă esențialul: capturarea datelor private (a se vedea articolul din The Guardian asupra rolului Palantir în Grecia și în alte părți), sufocarea industriilor europene de armament de către NATO în beneficiul unic al industriei americane, înrolarea în acțiunile agresive contra Rusiei, aruncarea în dependență energetică prin blocarea Nord Stream 2, etc.
Observ însă că o parte tot mai mare a populației europene nu se mai lasă păcălită. Statele Unite nu au nevoie de inamic exterior, ele își sunt propriul lor dușman, iar UE trebuie să se ferească să le urmeze în căderea pe care s-au pornit. Dacă preocuparea mea majoră era superputerea americană și modalitățile de a o contracara, cea mai mare neliniște a mea este, de acum, prăbușirea societății americane, și mijloacele de a ajuta SUA să redevină o Națiune printre alte Națiuni. Dar vor accepta Statele Unite să fie ajutate?
Franța este în atenția tuturor când vine vorba de așteptarea alegerilor prezidențiale din 2022. Am putea avea prima președintă a Franței în persoana lui Marine Le Pen?
Cu fiecare zi care trece, se accentuează perspectiva de a o vedea pe Marine Le Pen devenind, în 2022, prima președintă a Republicii franceze!
Trei puncte vor fi decisive și vor decide alegerile.
Înainte de toate, momentul. Anul 2021-2022 nu va fi un lung fluviu liniștit, fiind copleșit de tensiunile de la granițele Europei, de subminarea demografică de origine extra-europeană din ce în ce mai insuportabilă pentru francezii din Franța, de declasarea Franței și de pauperizarea acelor francezi din clasa de mijloc care au susținut Republica, în beneficiul noilor veniți care îi sapă fundamentele.
Șocul acestor evenimente îi va diferenția pe cei care, înarmați cu convingeri puternice și cu o viziune construită a Franței, vor ști să fie la înălțimea evenimentelor, și cei care, grijulii să menajeze interesele celor bogați și puternici, se vor epuiza încercând să concilieze ireconciliabilul și se vor îneca în confuzia pe care au provocat-o. Nu am nici o îndoială cu privire la convingerile și la înalta exigență pe care Marine Le Pen o nutrește pentru ea însăși și pentru Franța.
Apoi, Republica. Deriva instituțiilor la care s-a ajuns sub președinția actuală este la un nivel care îndepărtează Franța de democrațiile europene, cel puțin de cele care, precum Germania și Marea Britanie, dispun de contra-puteri, respectă separația puterilor în stat și sunt supuse alegerilor. Democrația este amenințată în Franța, ca și în alte părți, fără îndoială că mai mult decât în alte părți. Concentrarea puterii, deposedarea colectivităților locale, marginalizarea Parlamentului și sufocarea sufragiului universal prin restricțiile aduse dezbaterii, instrumentalizarea justiției împotriva opozanților, represiunea de o violență extremă împotriva francezilor care refuză legea unei cleptocrații care a pus mâna pe stat și vinde Franța pe bucăți...
Pandemia de COVID 19 a revelat în același timp și mediocritatea unui guvern rupt de francezi, dar și utilizarea fricii în scopul distrugerii libertăților. Marine Le Pen, în fruntea partidului dedicat Franței, este singura care apără libertățile publice, Republica laică și socială, și dreptul francezilor de a alege cine îi guvernează.
În fine, independența. Sancțiuni împotriva Rusiei și Chinei, lichidarea Alstom pe partea de energie, așadar a independenței motoarelor noastre nucleare, cumpărarea de obligațiuni americane respinse de restul lumii, dominația îngrijorătoare a complicilor hegemonului american în Franța, prezența cabinetelor de avocați în consiliile de administrație și a băncilor comerciale în gestiunea fondurilor, lichidarea industriilor naționale de armament în numele conformării la ordinea americană și a integrării în industria americană... totul sub fanfaronada temei unei suveranități europene de negăsit!
Iar conducătorii GAFAM (cele cinci mari companii din Bigh Tech, n.red.) sunt primiți cu mare pompă la Elysée și li se încredințează datele medicale ale francezilor, datele lor fiscale, controlul activităților agricole, înainte de a gestiona chiar și voturile electronice de la următoarele alegeri prezidențiale...
Franța trebuie să își regăsească încrederea în propriile sale forțe, încrederea francezilor în ei înșiși, care să îi permită să se elibereze de influențele străine destructive. Și să fim clari: astăzi, și în lunile care vor urma, nu Rusia sau China își impun interesele Franței, nu ele spionează întreprinderile și liderii Franței, nu ele îi cumpără mass-media, nu ele îi controlează dezbaterile și nu ele vor să facă din Franța o sucursală a fermei mondiale pe care unii o controlează!
A fi aliat nu înseamnă a fi supus! Franța trebuie să spună aceste lucruri, în interesul superior al Alianței atlantice, al păcii pe continent și al unității euroasiatice, care este adevăratul proiect al acestui secol.
