Data exactă a videoconferinței desfășurate marți nu a fost spusă în avans – dar președintele ucrainean Zelenskii vorbea deja de trei săptămâni despre intenția sa de a organiza întâlnirea în "format normand". Ca urmare, Zelenskii nu a fost invitat la negocieri – Kremlinul a dat de înțeles că nu are de gând să vorbească cu un politician care încalcă armistițiul și care incită atmosfera în Donbas. Dar, formal, Ucraina a rămas deoparte deoarece cei trei lideri au avut o mulțime de subiecte de discutat – inclusiv și subiecte pentru care poate fi utilizat formatul troicii.
Putin nu a comunicat cu Merkel și cu Macron de două luni și ceva – dar din momentul convorbirii lor telefonice de la începutul lunii ianuarie (unu la unu, nu toți trei simultan), situația s-a agravat nu numai în Donbas, ci și în relațiile ruso-occidentale în general. Deși s-ar părea, că nu mai era loc pentru agravare, dar învestirea în funcție a președintelui Biden și reacția Europei la înlocuirea sentinței condiționate, cu una reală, pentru Navalnîi, au arătat noile adâncimi ale conflictului. Moscova a început să vorbească direct despre faptul că relațiile cu Uniunea Europeană sunt înghețate – și nu din vina sau inițiativa Rusiei. În același timp, Europa în ansamblu și liderii statelor europene în parte, în realitate, nu își pot permite să întrerupă relațiile cu Moscova – dimpotrivă, ei, reieșind din interesele personale, inclusiv din interesele legate de politica internă, au nevoie de o politică activă în est (ca să nu vorbim despre de interacțiunea cu Rusia în ceea ce privește diversele crize regionale). Dar politica nu poate exista fără negocieri?
Și iată că au vorbit – despre o mulțime de lucruri dintr-o dată. Începând de la Ucraina până la Libia, de la vaccinurile rusești până la Iran. Nu uitat să vorbească nici despre Navalnîi și Lukașenko. Nu există niciun progres la niciunul dintre punctele menționate, dar nici nu putea fi.
Declarația cu privire la activitatea de înregistrare și producție a vaccinului "Sputnik V" în UE era așteptată. Deoarece, aici, Europa are un interes specific pentru a demonstra posibilitatea de a rezolva ceva – dar, în ceea ce privește celelalte subiecte, nu există oportunități (Iran) sau dorință (Ucraina).
Nu este prima dată când Macron și Merkel au vrut ca Rusia "să își asume responsabilitatea de a stabiliza regimul de încetare a focului în Ucraina și de a dezvolta o metodă de ieșire din criză, dacă Acrodurile de la Minsk vor fi respectate" și i-au propus lui Putin o întâlnire în "format normand", cu participarea lui Zelenskii. Perspectivele unei astfel de întâlniri sunt, până când, zero – mai ales că, drept răspuns, Putin și-a exprimat "preocuparea serioasă în ceea ce privește escaladarea confruntării armate pe linia de contact, provocată de Ucraina". Berlinul și Parisul nu sunt gată să forțeze Ucraina pentru un dialog direct cu Donbasul și la o reformă constituțională – dar fără acest lucru, nu va exista niciun progres în procesul de reglementare. În orice caz, Kievului îi va fi acum mai dificil să speculeze pe tema unui nou război în Donbas – Macron și Merkel, în teorie, ar trebui să-i explice mai clar lui Zelenskii că, într-un asemenea mod, nu-l va constrânge pe Putin să participe la negocieri.
Nici conversația pe tema belarusă nu a mers bine – la încercarea de a discuta cu el despre "dialogul incluziv la nivel național și alegerile libere", Putin a remarcat inadmisibilitatea interferențelor externe în afacerile interne ale unui stat suveran.
Același lucru s-a subînțeles și în timpul discuției despre "poziția domnului Alexei Navalnîi" – când Merkel și Makron "au atras atenția președintelui Putin la necesitatea de a-i respecta drepturile în conformitate cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de a-i păstra sănătatea". O preocupare emoționantă pentru sănătatea unei persoane, care este percepută în Rusia nu altfel decât un om, care lucrează pentru interesele externe. Subiectul Navalnîi a afectat deja relațiile dintre Rusia și Europa – dar sunt oare europenii gata să folosească în continuare acest subiect pentru a menține tensiuni suplimentare? Înțeleg ei oare că nu vor exista niciun fel de concesii la acest subiect – și că, în calitate de instrument de presiune asupra lui Putin, subiectul nu numai că este inutil, ci și contraproductiv? Doar este clar că Rusia nu va permite nicio interferență în afacerile ei interne – inclusiv cele care au loc prin intermediul campaniei din jurul lui Navalnîi.
În același timp, formularea-cheie din timpul negocierilor a devenit declarația lui Putin privind faptul că suntem pregătiți să "restabilim interacțiunea normală depolitizată cu UE, dacă va exista un interes reciproc în acest sens". Da, depolitizată – adică fără aceste tehnici primitive de presiune și manipulare: "ce se întâmpla la voi cu Navalnîi?". Noi doar nu ne amestecăm în afacerile voastre interne – de ce vă permiteți să va amestecați în ale noastre? Totul este simplu – de-ar exista dorință, ar exista și un dialog.
Problema, de fapt, constă în faptul că nu ai cu cine vorbi. Nu, nu după moartea lui Gandhi, ci și în situația europeană actuală. Cu atât mai mult în cazul lui Merkel și Macron. Ei sunt complet incapabil să decidă (cel puțin să încerce să decidă) problemele strategice – ei sunt preocupați de problemele lor interne. La toamnă, Merkel va demisiona, dar afacerile politicii germane devin din ce în ce mai confuze și, acum, cea mai mare preocupare a ei – cum să transfere puterea unui coleg de partid sau, cel puțin, unui aliat din partidul socialiștilor creștini bavarezi.
Macron se va confrunta cu cele mai dificile alegeri prezidențiale la primăvară, realegerea lui nefiind garantată – și în calitate de concurentă o va avea nu doar un contracandidat al opoziției, ci pe contra-elitara Marine Le Pen.
Toate acestea au loc pe fundalul slăbiciunii geopolitice a UE, în general și a Germaniei și a Franței în particular. Da, poziția Germaniei privind "Nord Stream – 2" nu depinde de numele de familie al cancelarului – protecția conductei de gaze intră în interesele geopolitice germane.
Dar oare intră în ele și susținerea jocului anglo-saxon cu Ucraina, promisiunea integrării sale europene și a atlantizării? Desigur că nu – dar nici Berlin, nici Paris nu sunt în stare să se opună acesteia. Dar, fără a rezolva problema ucraineană, relațiile Europei cu Rusia vor fi mereu vulnerabile la influența atlantiștilor – adică Moscova va percepe întotdeauna liderii europeni, în cel mai bun caz, ca politicieni dependenți, ca persoane cu oportunități geopolitice limitate și suveranitate slăbită.
Și aici nu îi va ajuta niciun "Sputnik V" rusesc – pentru că noi avem imunitate la interferențele externe (dobândită, mai precis, restabilită, nu cu atât de mult timp în urmă – cu toate acestea, cu un preț foarte scump), iar la europeni, ea a slăbit critic. Dar nu este niciodată prea târziu să-și adune forțele și să se ocupe de sănătatea lor – principalul lucru, să nu mai pretindă că nu-și știu diagnosticul.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
