În același timp când în Rusia, s-au familiarizat cu afirmațiile uimitoare ale președintelui american la adresa lui Vladimir Putin, în Statele Unite, jurnaliștii au fost captivați de o altă știre: Casa Albă a stabilit, în cele din urmă, data primei conferințe de presă a lui Joe Biden – ea este programată pentru 25 martie.
Aceasta noutate este, într-adevăr, una importantă. Mai degrabă, ea a fost transformată în una importantă de către administrația curentă de la Washington.
În Statele Unite există o veche tradiție: președintele proaspăt ales, în curând – de obicei în decurs de o lună – după preluarea funcției, organizează prima sa conferință de presă. De exemplu, Barack Obama a comunicat cu jurnaliștii în a 20-a zi, iar Donald Trump – în a 27-a. Anti-recordul îl deține încă George Bush, care a făcut o pauza de 33 de zile.
În cazul lui Joe Biden – dacă graficul nu se va schimba spre dreapta –această cifră va fi de 64 de zile.
Iar în ultimele săptămâni, acest subiect era, în mod regulat, un iritant pentru mass-media americană. Chiar și presa care simpatizează liderul național, a remarcat faptul că comunicarea sa cu jurnaliștii este redusă la "glume de un singur cuvânt în cadrul evenimentelor sever controlate și deseori înscenate, organizate de Casa Albă". Chiar săptămâna trecută s-a întâmplat un alt incident, când asistenții președintelui american pur și simplu nu i-au permis să deschidă gura pentru a răspunde la întrebările jurnaliștilor care au făcut un reportaj despre vizita lui Biden la un magazin DIY din Washington.
Bineînțeles, această stare a lucrurilor alimentează doar speculațiile cu privire la competența stăpânului Biroului Oval și la starea funcțiilor sale cognitive. O astfel de supresiune minuțioasă a situațiilor în care de la Biden se cer răspunsuri detaliate la întrebările necoordonate și adesea incomode ale jurnaliștilor, întărește suspiciunea precum că el, pur și simplu, nu poate face față comunicării libere, care implică un grad ridicat de improvizație.
Interviul rezonant al președintelui american, oferit canalului TV ABC News consolidează aceste suspiciuni. Doar Joe Biden nu a spus că el crede că Vladimir Putin este un ucigaș. Rolul său a fost redus la o replică mult mai modestă: "Mmmm, da". Executorul rolului principal în această mizanscenă a devenit jurnalistul care, în timpul conversației, a pus întrebarea: "Credeți că este un ucigaș?"
Mass-media rusă, în cea mai mare parte, nici măcar nu a menționat numele persoanei care a vorbit cu președintele american – și în zadar, pentru că este o persoană destul de remarcabilă și chiar, se poate spune, importantă.
George Stephanopoulos este una dintre cele mai impozante și mai populare vedete ale jurnalismului politic american și mondial. Pentru a înțelege nivelul său de faimă, este suficient să menționăm că anume el a trebuit să modereze sesiunea cu participarea liderilor din Rusia, India și Japonia la Forumul Economic Estic în 2019. Este adevărat că în ultimul moment, Stephanopoulos nu a putut să zboare la Vladivostok.
Jurnalistul este cunoscut și pentru background-ul său politic specific și apropierea față de unul dintre cele mai influente clanuri politice din America – Clinton.
Stephanopoulos a fost director de comunicații în timpul campaniei prezidențiale a lui Bill Clinton în 1992, iar apoi a ocupat posturi semnificative în prima sa administrație. Și, deși în a doua jumătate a anilor ’90, el s-a reprofilat ca jurnalist, legăturile sale cu cea mai influentă familie politică au continuat.
La mijlocul anilor 2010, a izbucnit un scandal, când s-a descoperit că jurnalistul, timp de câțiva ani, a făcut donații caritabile mari (un total de 75 de mii de dolari) Fundației Clinton, fără a informa ABC News, care era angajatorul său. Gălăgia a fost potolită, canalul TV numind situația petrecută o "greșeală onestă", dar reputația lui Stephanopoulos, desigur, a suferit. Partidul Republican și-a exprimat neîncrederea față de acesta și a cerut să i se interzică moderarea dezbaterilor prezidențiale, în care s-a angajat în trecut – din cauza unei părtiniri evidente și a conflictului de interese.
Trebuie de remarcat faptul că apropierea de clanul Clinton nu înseamnă neapărat loialitate față de democrați în general sau față de liderul lor în particular. Partidul Democrat al SUA este dezbinat de conflicte interne – între o varietate de clanuri și grupuri, între "mlaștina Washingtoniană" tradițională și politicienii brusc consolidați ai celei mai radicale stângi.
Putem doar presupune de ce a fost ghidat Stephanopoulos în acțiunile lui în timpul conversației cu Biden. Poate că a fost un joc obișnuit al mass-media pentru exacerbare, în dorința de a obține materiale fierbinți și declarații rezonante, care vor fi apoi montate în citate. Poate că a avut loc o provocare bine gândită.
Oricum ar fi, interviul l-a arătat pe președintele Statelor Unite ca o marionetă, condusă de un jurnalist. Conversația a întărit îndoielile cu privire la capacitatea lui Joe Biden de a judeca rațional și de a acționa adecvat în mod independent.
Hollywood-ul a ridicat în mod repetat subiectul inferiorității personalității prezidențiale în contextul omnipotenței statului profund american. Dar realitatea a depășit încă o dată fanteziile creative, și, pentru prima dată, în Casa Albă, se află o persoană de la care, prin cele mai simple manipulări, se pot obține reacțiile dorite, cum ar fi, de exemplu, "mmmm, da".
