Nikita Cikunov
Autoritățile moldovenești susțin intențiile vecinului său, însă experții consideră că aceste planuri sunt irealizabile. Mai multe detalii, în materialul Sputnik.
Nu mai e nevoie de contract
Prin comun acord, Rusia și România au anulat înainte de termen contractul de tranzitare a gazului, care urma să expire în anul 2023.
Până la acel moment, România făcea parte din coridorul de vest de transportare a gazului, prin care combustibilul rusesc era livrat spre sudul Europei (cu tranzitarea Ucrainei, Moldovei, României și Bulgariei – spre Vest în Turcia, Grecia și alte state din regiune).
După lansarea Turkish Stream în ianuarie a anului trecut, tranzitul prin teritoriul României a devenit nerentabil și a fost stopat. Acum, România, precum și alte state europene, primește gaz printr-un traseu mai scurt și mai convenabil.
Bucureștiul speră că gazoductele, care în trecut erau exploatate de Gazprom, nu vor rămâne goale, fiind utilizate de alte țări.
Anularea contractului a fost salutată și de președintele Republicii Moldova, Maia Sandu. Potrivit presei, noul șef al statului speră că acum sectorul energetic al țării va fi mai puțin dependent de Moscova.
Cu toate acestea, experții consideră că aceste planuri nu sunt realiste, pentru că România nu dispune de o capacitate de asigurare a Moldovei de volumele necesare la un preț mai mic, iar probabilitatea livrărilor din alte surse (cum ar fi Azerbaidjan) sunt mult mai mici.
Privind spre Rusia
Acum toate necesitățile Moldova de gaz sunt asigurate din contul livrărilor rusești. Potrivit aprecierilor experților, anual republica primește peste 3 miliarde de metri cubi de gaz rusesc.
Mai mult decât atât, în decembrie, Moldova a prelungit contractul existent cu Gazprom până la sfârșitul anului 2021. Potrivit fostului premier al Moldovei, Ion Chicu, prețul orientativ în primul trimestru al anului curent va constitui 120-122 de dolari pentru o mie de metri cubi de gaz.
Însă, gazul din Rusia ajunge în Moldova prin teritoriul Ucrainei. Această situație creează anumite riscuri, consideră analistul Fondului Rusesc pentru Securitatea Energetică Națională, Stanislav Mitrahovici.
“Dacă în anul 2019 Rusia și Ucraina n-ar fi semnat contractul de tranzitare a gazului, atunci Moldova ar fi rămas fără combustibil. Ar fi devenit partea cea mai vătămată. Acum Chișinăul se află într-o mare zonă de risc, fiind un “ostatic” al Ucrainei. Dacă Kievul va decide să-și înrăutățească relațiile cu Moscova, atunci nimeni nu va putea garanta păstrarea tranzitului”, explică el.
Un astfel de scenariu este puțin probabil, pentru că anume problema alimentării Moldovei a fost una din argumente principale a necesității păstrării tranzitului gazului, susține adjunctul directorului Institutului Rusesc al Energeticii Naționale, Aleksandr Frolov.
“Nu există o altă cale de asigurare a Moldovei cu gaz. Iată de ce riscurile de stopare a tranzitului gazului prin Ucraina sunt minime. Chiar și după expirarea a contractului în 2024, sistemul ucrainean de transportare a gazului va fi utilizat ca o rută de rezervă. Desigur, volumele vor scădea, însă nu va fi o renunțare totală la tranzit”, a subliniat interlocutorul agenției.
Cu un astfel punct de vedere este de acord și cercetătorul Institutului Economiei Mondiale și Relații Internaționale al Academiei de Știință a Rusiei, Dmitri Ofițerov-Belski. În opinia lui, până la integrarea totală a Moldovei în sistemul energetic european, Ucraina nu-și permite să renunțe la tranzitul gazului rusesc.
“Un astfel de comportament ar fi din cale afară de iresponsabil. Partenerii europeni ai Kievului nu-i vor permite să procedeze în acest fel. Există o logică comună: Rusia în viitor va renunța la tranzitul prin Ucraina, iar Moldova se va integra în sistemele energetice românești și europene”, consideră expertul.
Problema integrării
Din momentul alegerii în funcția de președinte a liderului PAS, Maia Sandu, a adoptat o politică de diversificare a livrărilor gazului rusesc.
În acest sens, republica se așteaptă la un ajutor din partea României. În iulie 2020, compania românească Transgaz a finalizat gazoductul Ungheni-Chișinău de 120 de kilometri, care, se presupune, ar reprezenta o alternativă la gazul din Rusia.
Capacitatea de transportare a gazoductului este de 1,4 miliarde de metri cubi pe an. Spre sfârșitul anului 2021, ar putea fi atinsă o capacitate de 2,2 miliarde de metri cubi pe an.
În acest fel, noul gazoductul ar putea asigura într-o mare măsură consumul anual al gazului în Moldova (aproximativ 3 miliarde de metri cubi pe an, tot cu Transnistria). În pofida acestui fapt, Chișinăul consideră această conductă o variant de rezervă, indicând asupra unei capacități insuficiente.
“Până în prezent nu s-a livrat nicio cantitate de gaz în Moldova din România, au existat doar niște încărcări de testare. Acest lucru este necesar pentru a confirmat capacitiatea de funcționare a întregului sistem. Însă, în Moldova se afirma deschis că e doar o variantă de rezervă”, declară Dmitri Ofițer-Belski.
Însă există câteva motive. Primul este legat de insuficiența a volumelor de gaz pentru exploatarea gazoductului. O bună parte a gazului produs în România este destinat pieții interne, remarcă directorul Centrului pentru studierea piețelor energetice mondiale a Școlii Superioare de Economie, Veaceslav Kulaghin. Însă nici această cantitate nu este suficientă, într-un țara se asigură cu propriul gaz în proporție de 96 la sută.
“România are o capacitate tehnică de a asigura furnizarea gazului, însă de unde va lua gazul? Țara cumpără gaz de la Gazprom. România nu are o capacitate de export, pentru că nu dispune de cantități în plus. În cel mai bun caz, Bucureștiul ar putea deveni un hub de tranzit”, a adăugat el.
De capacitatea României de a asigura Moldova din contul resurselor interne se îndoiește și Aleksandr Frolov. Acesta admite că volumele insuficiente vor fi acoperite de partea română din contul importului, ceea ce ar fi nerentabil.
“România are perspective relativ bune de dezvoltare a producției interne, însă nu sunt convins că va avea capacitatea de a asigura Moldova. Desigur, se poate achiziționa volume mai mari de pe piața externă, iar o parte a propriului gaz să trimită acolo. Însă, în acest caz soldul nu va fi în favoarea României”, spune expertul.
România a justificat construcția gazoductului Ungheni-Chișinău prin faptul că în Marea Neagră au fost descoperite rezerve mari de gaz. Exploatarea acestora ar permite acoperirea în totalitate a cererii interne și recurgerea la export.
“Românii planificau exploatarea platoului Mării Negre cu ajutorul companiilor americane, pentru că nu dispun de tehnologiile necesare. Americanii nu au mers acolo, iată de ce extracția este amânată pe o perioadă nedeterminată”, subliniază Ofițerov-Belski.
Potrivit datelor Ministerului Energiei din România, rezervele de gaz în Marea Neagră constitue peste 250 de miliarde de metri cubi, ceea ce depășește de 20 de ori consumul intern al țării.
A doua problemă constă în slaba dezvoltare a rețelei românești de transportare a gazului. Din aceste motive, România nu va putea substitui cantitățile de gaz livrate de Rusia în Moldova chiar și în condițiile unui surplus de gaz. Pentru a obține capacitățile necesare, România trebuie să construiască două stații de compresoare și o nouă conductă de gaz, continuă expertul.
În cele din urmă, cea de-a treia problemă este prețul gazului românesc. Prețul acestuia se va forma pe bursa de valori. Acum prețul mediu al gazului european la bursă constituie aproximativ 200 de dolari pentru o mie de metri cubi. Totodată, Moldova cumpără gaz la un preț mult mai mic, concluzionează acesta.
Lipsa unei alternative
Problemele nerezolvate, care împiedică venirea gazului românesc în Moldova, determină conducerea republicii să atragă atenția la alte surse de alimentare.
“Există o alternativă. Spre exemplu, gazul azer. Dacă ar exista voință, acesta ar putea fi adus până în România, apoi în Moldova. Însă, în primul rând, acesta va fi foarte scump, din cauza unei distanțe mari de tranzit. În al doilea rând, e o sarcină dificilă, pentru rezolvarea căreia va fi nevoie de mai mulți ani. În al treilea rând, deocamdată, Azerbadjanul nu este stare să sporească producția de gaz. Prin urmare, nu poate exporta”, spune Veceaslav Kulaghin.
De asemenea, e puțin probabilă utilizarea gazului lichefiat din SUA în Moldova. “În ceea ce privește gazul lichefiat, capacitățile sunt mai reduse, pentru că Moldova nu are ieșire la mare, iar România are acces doar la Marea Neagră. În acest caz, navele vor fi nevoite să treacă prin strâmtorile turceși, iar Turcia nu permite trecerea lor, pentru că acolo se află orașe mari”, continua Kulaghin.
Directorul Institutului Național rus al Energiei, Serghei Pravosudov, menționează că inclusiv în condițiile unui preț bun pentru gazul lichefiat american, pentru Moldova acesta ar fi mai scump decât gazul din conducte, cu cel puțin 25 la sută.
Cel mai favorabil scenariu presupune procurarea de către România a gazului rusesc, pentru vânzarea lui ulterioară Moldovei, consideră Dmitri Ofițerov-Belski, însă acest lucru va fi posibil doar în cazul stopării tranzitului prin Ucraina.
“Gazul rusesc ar putea veni prin România – aceasta este tendința. Gazprom este dispus chiar și la anumite cedări pentru a soluționa definitiv problema tranzitului gazului prin Ucraina”, presupune el.
Problema Transnistriei
Solicitați de Sputnik, experții au indicat asupra alte probleme, care îngreunează procesul de diversificare a livrărilor de gaz – problema transnistreană.
“O parte a gazului, pe care ajunge în Moldova, rămâne în Transnistria. De regulă, există probleme cu plata pentru gaz. Iată de ce aici este mai curând o chestiune politică. Dacă Moldova va procura gazului din Vest, nu din Est, atunci va apărea problema asigurării cu energie a Transnistriei. În cazul dat, Transnistria va fi nevoită să ajungă la o înțelegere cu Chișinăul, fie să convină asupra unor livrări separate, în cazul în care Moldova nu va merge în întâmpinare”, susține Veaceslav Kulaghin.
Problema Transnistriei nu poate fi ignorată, consideră și Ofițerov-Belski. Cu toate acestea, în opinia lui, liderii transnistreni au un argument prin care ar putea determina Moldova să accepte anumite cedări.
“În regiune se află hidrocentrala de la Dubăsari, care asigură peste 80 la sută din energie electrică din Moldova. O bună parte din gazul furnizat Moldova pleacă spre această centrală. În același timp, noul gazoduct românesc ajunge doar până la Chișinău. Cum va fi alimentată în acest caz centrala? E un aspect foarte și foarte important”, a explicat expertul.
Mai binele este dușmanul binelui
În orice condiții, renunțarea Moldova la gazul rusesc va provoca mari daune republicii, susține Ofițerov-Belski.
“Fără dubii, prețul european la gaz e mai mare. În Europa prețurile sunt determinate nu de contractele pe termen lung, ci de bursă. Iată de ce pot varia în dependență de cerere. Asta înseamnă că vor exista creșteri la vârf”, spune el.
Din aceste motive, Moldova trebuie să-și dezvolte și să-și consolideze relațiile de parteneriat cu Rusia, adaugă Veaceslav Kulaghin.
“În Europa nu există nimic mai competitiv decât gazul rusesc. Dacă privim din direcția Moldovei, atunci cel mai mic preț pentru o mie de metri cubi este în Rusia. Cred că Moldova ar trebui să lase totul așa cum este”, concluzionează analistul.
