De ce are nevoie România de HIMARS la graniță cu Moldova?

© Public Domain / Staff Sgt. Ricardo Hernandez-ArochoHIMARS на авиабазе Баграм в Афганистане
HIMARS на авиабазе Баграм в Афганистане - Sputnik Moldova-România, 1920, 04.03.2021
Abonare
Sistemul de rachete HIMARS a fost conceput și luat în dotare de Pentagon în 2005, dar este greu de înțeles de ce o astfel de armă puternică este desfășurată în Estul României, la 220 de kilometri de Tiraspol și la 270 de kilometri de depozitul de muniții de la Cobasna.

Sistemul de securitate a statelor de la Marea Neagră este demontat sistematic de Statele Unite și NATO. Desfășurarea armelor grele în Europa de Est are anumite obiective determinate și nu va rămâne fără un răspuns din partea Ministerului Apărării al Rusiei.

În portul Constanța a sosit primul lot al sistemelor de rachetă cu lansare multiplă HIMARS, care vor intra în dotarea armatei naționale. Nou sistem va primi Batalionul 81 Rachete Operativ Tactice, dislocat în Focșani, aproximativ la 70 de kilometri de frontieră cu Moldova. Mai devreme, Departamentul de Stat al SUA aprobase livrarea în România (în cadrul programului “Vânzări militare străine”) 54 de lansatoare HIMARS, 81 de containere cu rachete ghidate M31A1 GMLRS cu un focos unitar exploziv, 81 de containere cu rachete ghidate M30A1 GMLRS cu un focos alternativ, 54 de containere cu rachete operative tactice M57 (ATACMS) cu o focoasă unitară, 54 de mașini de transport-încărcare. Suma totală a contractului este de 1,25 miliarde de dolari.

Sisteme de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată HIMARS (High-Mobility Artillery Rocket System) sunt destinate atacării zonelor cu o concentrație de sisteme de artilerie, mijloace de apărare antiaeriană, noduri de transport și alte ținte majore, pe o rază de acțiune de până la 300 de kilometric. Bucureștiul nu dispune de inamici în raza aplicării HIMARS.

E greu de înțeles de ce o astfel de armă puternică este desfășurată în Estul României, la 220 de kilometri de Tiraspol și la 270 de kilometri de depozitul de muniții de la Cobasna (unde din anii 90 au fost depozitate sute de mii de tone de muniții și substanțe explozibile).

Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, să atragem atenția că Departamentul de Stat al SUA a aprobat vânzarea Poloniei a 20 lansatoare HIMARS în valoare de 655 milioane de dolari. România a primit de două ori mai multe – 54 de lansatoare. În acest fel, Marea Neagră este considerat “principala direcție de atac” a NATO, fiind format un “pumn” în acest sens.

Bâta pentru operațiuni speciale 

Sistemul de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată HIMARS a fost conceput și luat în dotare de Pentagon în 2005, în interesul unităților infanteriei marine, trupelor aeropurtate și forțelor de desfășurare rapidă.

Trupelor speciale nu le sunt caracteristice acțiunile defensive, sarcina lor constă în desantarea pe țărm sau în spatele liniei inamice, capturarea și controlarea platoului până la sosirea întăririlor (pe mare sau din aer), pentru dezvoltarea unor acțiuni ofensive. Artileria grea HIMARS este destinată redislocării operative în orice teatru de acțiuni militare. Lansatorul este amplasat pe un camion ușor blindat Stewart & Stevenson cu roți 6x6 și este capabil să tragă la 10 minute de la descărcare din avionul С-130 Hercules sau navă desant.

În anul 2018, în Germania a revenit brigada 41 de artilerie americană, în componența căreia se află patru baterii HIMARS – doar 36 de lansatoare cu o salvă totală de 216 rachete și rachete operative tactice. De ce ar avea nevoie Bucureștiul de 54 de lansatoare HIMARS, mai multe decât are la dispoziție brigada americană de artilerie, și cât 10% din totalitatea sistemelor de acest tip în arsenalul Pentagonului? E o forță vădit excesivă pentru o armată de 70 de mii, care nu dispune de mijloace de redislocare a armelor grele la o distanță mare și ocupă un loc modest 41 în clasamentul mondial al forței militare Global Firepower.

Putem admite că sistemele americane au fost oferite României pentru o păstrare responsabilă, la momentul oportun, vor apărea avioanele și navele cu steagul american, care se vor ocupa de transportarea HIMARS mai aproape de Rusia, cum ar fi în regiunea Herson. Ipotetic, într-o situație de război, brigada de artilerie 41 a SUA ar putea împrumuta sistemele “românești” HIMARS, în drumul lor spre Georgia sau Ucraina. Nu e nicio conspirologie, pentru că întreținerea manevrelor Pentagonului în regiunea Mării Negre este destul de transparentă.

La sfârșitul anului 2020, forțele terestre ale SUA au exersat în România tactica “războiului hi-tech”: în câteva ore au transportat pe calea aerului din Germania, în baza aeriană Kogâlniceanu, două sisteme HIMARS și au efectuat câteva lansări de rachetă în direcția Mării Negre. Amintesc, distanța de la țărmul românesc, până la cel rusesc este de 400 de kilometri, una de neatins pentru rachetele HIMARS. Cu toate acestea, potrivit aprecierilor publicației Forbes, misiunea românească a Pentagonului a devenit “un mesaj pentru Moscova” și “o surpriză cu rachete” pentru gruparea rusească de forțe din Crimeea.

Exerciții militare similare Rail Gunner Rush, cu tragere din HIMARS au avut loc mai devreme în Estonia, la o distanță de aproximativ 110 kilometri de frontieră cu Rusia. Desigur, nimeni nu poate garanta securitatea populației pașnice în zonele desfășurării sistemelor  cu lansatoare multiple de rachetă.

Merite fără lupte

Situația politico-militară din regiune devine tot mai tensionată. Chișinăul devine ostaticul armelor americane și al prezenței unităților Pentagonului în România. Conform Constituției, Republica Moldova este un stat neutru, însă Chișinăul și Bucureștiul au încheiat în anul 2013 un acord de cooperare militară, care supune trupele moldovenești Statului Major din România și permite jandarmilor români să “restabilească ordinea” pe pământul moldovenesc.

Analiștii centrului RAND Corporation, apropiat de Pentagon, examinează scenariul potrivit căruia trupele SUA ar putea intra în Moldova pentru a participa la exerciții militare și să nu plece sub pretextul “amenințării rusești”.

Manevrele americane și înarmările în Europa de Est amenință nu atât Rusia, cât România, statele din regiunea Baltică și alte “platforme” de desfășurare temporară sau permanentă a sistemelor HIMARS, care, apropo, pot fi dotate și cu focoase nucleare. Moscova este nevoită să reacționeze, să întreprindă măsuri de răspuns.

Federația Rusă nu este Afganistan, nici Irak sau Libia. Trupele și forțele agresorului pot fi distruse cu utilizarea tehnologiilor avansate chiar la trecerea pe mare, pe aerodromuri în timpul încărcării și descărcării sau în aer. Sistemele rusești de rachetă cu bazare pe țărm, navală și aeriană funcționează în regim non-stop și sunt capabile să îndeplinească operativ sarcinile conform destinației – în cazul în care mintea cuiva va ceda în fața trufiei. Totodată, sistemele de rachetă din România ar putea deveni ținte prioritare pentru Iskander.

În SUA au fost fabricate peste 500 de lansatoare HIMARS, care au intrat în dotarea forțelor armate din Emiratele Arabe Unite, Iordania, Singapore. Cu toate acestea, adevăratele merite și nivelul de eficacitate a HIMARS nu sunt cunoscute pentru publicul larg. Sistemul a fost utilizat în premieră în condiții reale de război în cadrul operațiunii “Libertatea irakiană”. Au fost efectuate câteva sute de lansări a rachetelor de diverse tipuri, asupra diverselor obiective, iar date cu privire la eficiența atacurilor nu există.

De asemenea, sistemele HIMARS au fost desfășurate în Afganistan, unde pe 14 februarie 2010 printr-o salvă au fost uciși 12 civili din orașul Marja (nu se cunoaște cât de mare este abaterea rachetelor de la ținta stabilită). Coaliția internațională, condusă de SUA, a utilizat în 2018 rachetele HIMARS în timpul atacurilor asupra orașului sirian Hajin, provincia Deir ez-Zor. În confruntările cu un inamic dotat cu arme avansate sistemele nu au fost utilizate.

Fluxul de știri
0