BUCUREȘTI, 1 mart – Sputnik. Profesorii ar trebui angajați de unitățile de învățământ: iată propunerea făcută de fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, care spune că, în prezent, directorii de școală nu pot selecta resursa umană.
În opinia sa, numai printr-o selecție făcută de director se poate asigura calitatea bună a elevilor, adică un corp profesoral de calitate va produce și elevi pe măsură.
”Nu mai știu dacă ei mai au puterea de a schimba liniile bugetare, adică să facă în mod real o gestiune a bugetului, nu doar să semneze. Ideea este de a vedea: au autonomie acum în varianta aceasta a legii în gestionarea bugetului? Nu au niciun fel de autonomie în recrutarea resursei umane, care este critică”, a spus profesorul Mircea Miclea, în cadrul dezbaterii ”Profesionalizarea și depolitizarea funcției de director școlar”.
Și aceasta chiar dacă, a continuat profesorul, vor apărea sincope, însă reprezintă unica modalitate prin care comunitățile vor fi învățate să aibă grijă de școlile lor.
În opinia lui Miclea, dacă școlile nu vor avea autonomie, atunci comunitatea va da mereu vina pe unitățile de învățământ, pentru că se va considera că ”școala e ceva în exteriorul lor”, separat.
Mai mult decât atât, a precizat Mircea Miclea, părinții simt că școala este undeva separată de comunitate, le prestează un serviciu, iar ei nu o controlează în nici un fel ”și acum nici nu au control asupra școlii”.
”Dacă tu ca părinte te duci la școală și ai toate dovezile că profesorul respectiv nu-și face datoria și nu poți face nimic, ce control? E o gargară să spună că controlează”, a completat fostul ministru al Educației.
Acesta a explicat că întâi trebuie întărite școlile ca să poată prelua din funcții și abia după aceea ar trebui purtată discuția privind desființarea sau reorganizarea inspectoratelor.
”Dacă nu întărești școlile și desființezi inspectoratele, e o greșeală majoră”, a subliniat Miclea.
Propunerea fostului ministru al Educației, însă, ar putea crea un context periculos, dacă va fi pusă în practică. Și anume, locurile de muncă ale profesorilor ar putea deveni incerte, ca urmare a faptului că ei vor ajunge ”la mâna părinților”.
De asemenea, Miclea nu ia în calcul faptul că vorbim despre școli de stat, deci nu finanțate de părinți, iar aceștia din urmă nu pot decide ei dacă un profesor trebuie să ”zboare” din școală fiindcă nu este în asentimentul lor.
Se știe că la fiecare unitate de învățământ se înregistrează fel de fel de petiții, uneori părinții se organizează pentru înlăturarea unui profesor sau a altuia, pe criterii strict subiective.
