BUCUREȘTI, 26 feb – Sputnik. Știrea că Andrei Muraru este propunerea Guvernului pentru funcția de ambasador (al României) în Statele Unite ale Americii a fost confirmată chiar de personajul în cauză.
Propunerea MAE, susținută de premier, este trimisă președintelui României, care va face numirea/acreditarea ambasadorului.
Andrei Muraru este consilier prezidențial, este de formație istoric și are studii și specializări axate pe studiul (crimelor) comunismului și al Holocaustului. A se vedea mai jos.
În privința carierei lui Muraru, începută sub stindardul liberal susținut la Iași de celebrii și penalii lideri Mișu Vlasov și Relu Fenechiu, aceasta s-a derulat pe traseul următor:
Cercetător în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în 2006, consilier la Cancelaria Primului-ministru Tăriceanu şi consilier al directorului general al Arhivelor Naţionale ale României (2006-2009), președinte executiv IICCMER (2012-2014), membru al Consiliului de Administrație al SR de Televiziune, consilier personal al președintelui PNL, Klaus Iohannis și imediat Consilier Prezidențial la Departamentul Relații cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă, de la data de 22 decembrie 2014* (vezi și nota).
Pe lângă asta, posibilul viitor ambasador este lector la SNSPA, cercetător ştiinţific III la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și scrie cărți, tot pe tema faptelor rele ale comunismului în țara noastră.
Pe scurt, cariera lui Muraru NU are NIMIC în comun cu diplomația – el fiind ceea ce se numește un nimeni în domeniu. Sau, folosind un termen care îi place lui – „un diletant”.
Ori, acesta este o calitate pentru care ar trebui respins de președinte – și asta chiar după propria opinie a lui Muraru!
Andrei Muraru – această Lica Gheorghiu a diplomației
Concret, în 2011, când era demis directorul IICCMER, Marius Oprea, în locul său era numit un colectiv de 7 persoane, printre care Mihail Neamțu, fost director științific.
Ei bine, Andrei Muraru scrie un articol fulminant în care ajunge la concluzia că numirea lui Neamțu este o greșeală, în ciuda pregătirii dale intelectuale, pe care o recunoaște ca fiind excepțională – dar fără nicio legătură cu studiul comunismului!
”Cine l-a auzit vorbind în public pe domnul Neamţu s-a convins uşor de erudiţia sa, de calităţile oratorice (…) toate acestea nu pot însă suplini studierea comunismului. N-a scris niciodată vreun articol ştiinţific despre comunismul românesc sau de aiurea, de ideologie, rezistenţă, nomenclatură, (…) cei cărora le datorează numirea în funcţie, cauţionînd, de fapt, o gravă eroare”.
Și, după ce face o paralelă (stupid-ridicolă, după părerea mea) între Neamțu și… Lica Gheorghiu (fiica lui Gheorghiu Dej, actriță!), Muraru ajunge la concluzia că Mihail Neamțu, filosoful erudit, este doar un ”DILETANT”!
Ce înseamnă un ”diletant” numit într-o funcție (chiar cum era cea de la inutilul institut)? Ei bine, este un mare pericol, consideră Muraru! Asta pentru că, ”profesionistul uneşte, diletantul dezbină”, scrie Muraru. ”Cariera diletantului este efemeră. Chiriaş al istoriei, el dispare cînd se schimbă gazda. Nu face casă bună cu durata lungă. Nici nu-şi doreşte asta, întrucît el vine şi pleacă. E în voiaj de carieră”.
”Ocupă musai poziţii care îi asigură vizibilitate, acces la resurse şi un loc călduţ de hibernare. Diletantul e pătimaş, didactic, încăpăţînat, egoist, dominator, lacom şi înfumurat. Deruta sa interioară este generată de expertiza celor din jur. Nu-i poate cuprinde, nu-i poate domina din punct de vedere profesional. Nu e pe tărîmul lui. Ce nu-l avantajează, ignoră pedant”.
Și, atenție – „Diletanţii nu vin de nicăieri. Ei au părinţi ideologici. (...) În final, dispar şi diletanţii, şi taţii lor ideologici… Rămîne însă gustul amar că, în România, cariera depinde uneori de un fatal bruiaj de caracter. De tată ideologic”.
Oi, vei! – cum ar spune Elie Wiesel, citind atâta fermitate în convingeri.
Muraru va anunța azi că refuză numirea
Întrebarea primă e simplă – mergând pe logica expusă de el însuși în rândurile citate, este Andrei Muraru un DILETANT în materie de diplomație? Fără îndoială, DA!
Întrebarea doi – dacă plasarea unui diletant în fruntea unui institut de interes de cocioc este atât de periculoasă, asta nu înseamnă oare că desemnarea unui și mai neted diletant în fruntea celei mai importante ambasade a României este chiar un pericol național de prim rang?
Răspunsul este evident, DA! Numirea diletantului Muraru ar fi, conform propriei judecăți, ”un fatal bruiaj de caracter” al ”tatălui ideologic”, în cazul de față Iohannis. Oi, vei!
Mai mult, e clar că Muraru, ca diletant, ”nici nu-şi doreşte (funcția) asta, întrucît el vine şi pleacă. E în voiaj de carieră. Ocupă musai poziţii care îi asigură vizibilitate, acces la resurse şi un loc călduţ de hibernare”.
Păi cum să fie numit un asemenea personaj, un asemenea diletant?!
De altfel, caracter puternic și ferm ca orice anticomunist sadea, sunt convins că Andrei Muraru va anunța azi că refuză numirea, conștiința lui spunându-i pe tot parcursul nopții – „Ești doar un diletant, nu poți să accepți funcția! Haide, pa!”.
Altfel ar fi un diletant ipocrit. (Și oare ce va zice/scrie în acest caz Mihail Neamțu?)
***
Alte date biografice: născut în 1982, a absolvit Facultatea de Istorie (2005), licențiat al programului de master „Românii și Europa” (2007) și doctor în Istorie (2011) al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
A fost bursier la Aristotle University of Thessaloniki (Erasmus-Socrates, 2004-2005), New Europe College (2009-2010) şi United States Holocaust Memorial Museum (Washington DC, 2010-2011), bursă doctorală finanţată prin programul POSDRU (2008-2011), bursă postdoctorală la Yad Vashem – The International Institute for Holocaust Research pentru anul 2020.
Este autor al cărții ”Vișinescu, torționarul uitat. Închisoarea, crimele, procesul”, coordonator al volumelor ”Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967)”, ”Regele, comuniștii și Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai”, ”Revoluția din 1989. Învinși și învingători” și coautor al volumului ”O istorie a comunismului din România”.
A fost decorat de Regele Mihai pentru contribuția adusă la cunoașterea istoriei monarhiei din România cu medalia „Regele Mihai I pentru loialitate” (2008) și pentru activitatea în fruntea IICCMER cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofițer (2015). În 2019, a fost decorat de Președintele Italiei, Sergio Mattarella, cu Grande Ufficiale Ordine al Merito della Repubblica Italiana.
***
*A încălcat Iohannis legea funcționarului public angajând fără concurs un consilier cu care avusese anterior, în același an, relații contractuale? Presupunem că mențiunea biografică din documentele oficiale se referă la perioade contractuale.
