Situația din Caucazul de Sud este caracterizată de o persistență a tensiunii militaro-politice, de o dorință contradictorie de stabilitate bazată pe militarizare, de rearmarea armatelor naționale și de atragerea forțelor militare externe. Centrul comun de monitorizare al Rusiei și Turciei din districtul Agdam al Azerbaidjanului a fost creat pentru a consolida stabilitatea regională, dar, totuși, o lume construită pe compromisuri este fragilă.
Sâmbătă, Centrul ruso-turc de monitorizare a armistițiului din Karabah și-a început activitatea în districtul Agdam al Azerbaidjanului, în conformitate cu memorandumul semnat de miniștrii apărării ai Rusiei și Turciei la 11 noiembrie 2020. Președinții Azerbaidjanului și Federației Ruse, Ilham Aliyev și Vladimir Putin, într-o conversație telefonică din 30 ianuarie, și-au exprimat încrederea că centrul «va servi la asigurarea păcii și securității pe termen lung în regiune». Liderul turc, Recep Tayyip Erdoğan, a declarat anterior că țara sa va aduce contribuția necesară pentru a menține stabilitatea în Nagorno-Karabah. Pe data de 29 ianuarie, miniștrii apărării ai Azerbaidjanului și Turciei, Zakir Hasanov și Hulusi Akar, au evaluat optimist perspectivele interacțiunii în cadrul conceptului «o națiune – două state».
Comentând prezența Turciei în Caucazul de Sud, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, a remarcat: «Turcia este vecina noastră și un partener foarte important. Și o țară foarte apropiată pentru Azerbaidjan. Acest factor nu poate fi ignorat». Și totuși, Centrul comun rus-turc de control asupra situației din Nagorno-Karabah este un element de stabilizare generală și nu o politică pe termen lung în regiune. Moscova sugerează că partenerii turci nu sunt acolo pentru totdeauna?
Oricum ar fi, sediul Centrului comun este format pe bază de egalitate, având un număr egal de reprezentanți din fiecare parte. Potrivit datelor furnizate de Ankara, 39 de militari turci operează în prezent în cadrul Centrului. Specialiștii ruși se află sub comanda generalului maior Viktor Fedorenko, specialiștii turci – sub comanda generalului maior Abdulla Gatyrchy. Centrul colectează, verifică și sintetizează informații privind respectarea regimului de încetare a focului și încălcarea acordurilor. Controlul se efectuează cu ajutorul dronelor și cu alte mijloace tehnice.
Dislocație dificilă
Potrivit presei, inițial, au fost discutate opțiunile de localizare a centrului în Ganja sau Barda, dar partea turcă nu a fost mulțumită de depărtarea geografică a acestor puncte față de zona operațiunii ruse de menținere a păcii. Reprezentanții Federației Ruse s-au opus amplasării unui centru comun pe teritoriul autuproclamatei Republici Nagorno-Karabah, unde nu este prevăzută prezența trupelor turce de menținere a păcii. Ca urmare a discuțiilor, alegerea a căzut asupra satului Mərzili din districtul Agdam al Azerbaidjanului.
Punctul de dislocație se află la 8 kilometri de la linia de contact a părților și la aproximativ 30 de kilometri pe linie dreaptă – 41 de kilometri pe drum – de la capitala autoproclamatei Republici Nagorno-Karabah – Stepanakert. Satul Mərzili, de la mijlocul anilor 1990 până în toamna anului trecut, a fost controlat de autoritățile Republicii Nagorno-Karabah. În conformitate cu un acord de încetare a focului tripartit, teritoriile districtului Agdam și a altor patru districte au fost transferate Azerbaidjanului.
Încăperile auxiliare și de lucru ale Centrului ruso-turc sunt construite pe o zonă deschisă, conform unui principiu modular, și sunt dotate cu tot ceea ce este necesar pentru serviciu și odihnă. Teritoriul obiectului (aproximativ patru hectare) este protejat de armata azeră. Din punctul de dislocație a mijloacelor tehnice de observare și recunoaștere, tot ceea ce se întâmplă pe teritoriul Karabahului, în zona operațiunii rusești de menținere a păcii, este transparent. Prin acordul părților, experții militari turci din Centrul comun nu patrulează. Cred că această acțiune comună, provocatoare pentru populația armeană, ar fi chiar mai puțin eficientă decât recunoașterea aeriană și radio-tehnică continuă din satul Mərzili.
La ceremonia de deschidere a obiectului, ministrul apărării al Azerbaidjanului, Zakir Hasanov, și-a exprimat încrederea că vor fi stabilite relații bune între militarii ruși și turci. Viceministrul apărării al Federației Ruse, Alexandr Fomin, le-a urat succes militarilor. Timpul va arăta cât de eficientă și constructivă va fi abordarea multidirecțională azeră și interacțiunea forțată ruso-turcă în direcția Karabahului. Până când, este dificil să vorbim despre principiile distribuției responsabilităților și competențele specialiștilor centrului comun. Algoritmii de compromisuri reciproce, elaborați într-o situație de luptă în nordul Siriei, s-ar putea să nu aducă rezultatele așteptate în Caucazul de Sud.
Sistemul de control
Locul de dislocație și sarcinile Centrului ruso-turc dublează, în esență, grupul rus de menținere a păcii, care dispune de toate mijloacele tehnice de control necesare în regiune (inclusiv drone) și o rețea de 27 de posturi de observare. Deschiderea centrului înseamnă creșterea prezenței militare a Turciei în Azerbaidjan.
La 30 ianuarie, ministrul apărării al Azerbaidjanului, Zakir Hasanov, a discutat despre dezvoltarea cu succes și consolidarea cooperării militare cu Turcia la o întâlnire cu viceministrul apărării al Republicii Turcia, Yunus Emre Karaosmanoğlu. În același timp, părțile au remarcat necesitatea de a spori eforturile în domeniul cooperării tehnico-militare și de a desfășura exerciții comune. Se presupune că acestea din urmă servesc la menținerea păcii, securității și stabilității în regiune. Participarea constantă a unităților turcești la exercițiile din Azerbaidjan alarmează vecinii, deoarece Turcia este membru NATO. Și, deși în aceeași zi, Zakir Hasanov a subliniat diplomatic dezvoltarea dinamică a relațiilor dintre Baku și Moscova în toate sferele, inclusiv în domeniul cooperării militare și tehnico-militare, au rămas urme alarmante.
Viceministrul apărării al Turciei, Yunus Emre Karaosmoğlu, la ceremonia de deschidere a Centrului comun a specificat sarcinile sale: «Controlul asupra regimului de încetare a focului, înregistrarea cazurilor de încălcare a încetării focului, luarea de măsuri pentru prevenirea încălcărilor». Dar nu permite oare liderul militar turc utilizarea dronelor Bayraktar TB2 asupra țintelor suspecte din Karabah? De exemplu, în Siria, partenerii turci în astfel de cazuri nu informează întotdeauna partea rusă despre acțiunile sau intențiile lor.
Centrul ruso-turc din districtul Agdam se poate dovedi a fi un instrument eficient al unei «puteri blânde» și o garanție suplimentară a stabilității regionale. Sau ar putea deveni o bază pentru prezență militară permanentă a trupelor turcești în Azerbaidjan, pentru dezvoltarea turbulențelor și extinderea în continuare a NATO. Este necesar să se evalueze în mod sobru pacea, sarcinile și obiectivele Turciei în Caucazul de Sud.
