Merkel a susținut astfel oficial Organizația Mondială a Sănătății, care trage un semnal de alarmă cu privire la discrepanța evidentă în ceea ce privește accesul la preparatele pentru coronavirus, în funcție de nivelul de bogăție al țării. Potrivit șefului OMS, în momentul actual, vaccinarea este în curs de desfășurare în aproximativ 50 de state – și aproape toate sunt bogate, iar 75 la sută din toate dozele disponibile au fost administrate în doar zece țări.
Dar solidaritatea liderului german cu OMS arată ca o viclenie, întrucât justiția este un concept relativ și poate fi înțeleasă în moduri diferite. Aproape concomitent cu discursul lui Merkel de la Davos, ministrul Sănătății al Germaniei și-a exprimat sprijinul pentru inițiativa Bruxelles-ului de a licenția exportul de vaccinuri produse în Uniunea Europeană. Jens Spahn a spus direct că "în cele din urmă, am avansat câteva sute de milioane de euro în aproape toate contractele semnate de UE, astfel încât capacitatea de producție să poată fi extinsă".
El a remarcat cu emfază că "ideea nu este să fim primii, ci este o chestiune de justiție". Și, într-adevăr, ce abordare este mai corectă într-o astfel de situație: ar trebui să fie distribuit la toți în mod egal sau ar trebui să aibă prioritate cei care au investit mai mult în proces?
Cu toate acestea, divizarea de-a lungul liniei "țări sărace – țări bogate" nu epuizează problemele. Mai mult, acestea sunt secundare, deoarece principala luptă pentru vaccin s-a desfășurat în Occident.
Uniunea Europeană devine din ce în ce mai implicată într-un scandal cu compania anglo-suedeză AstraZeneca. Aceasta din urmă a notificat Bruxellesul că a fost forțată să reducă aprovizionarea contractuală cu 60% din cauza dificultăților de producție și logistică. Europa nu este mulțumită de astfel de perspective și cere îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Cu toate acestea, acest lucru va necesita furnizarea către continent a unui medicament produs în instituțiile din Marea Britanie. Dar Londra, prin propriul acord cu AstraZeneca, are un drept prioritar asupra acestuia. La rândul său, Europa are un as ascuns în mânecă, întrucât ar putea întrerupe exportul de vaccinuri produse pe teritoriul său în Marea Britanie. Mai simplu spus, este un cerc vicios.
În plus, Marea Britanie se află deja într-o poziție mai avantajoasă. Acum, aproximativ zece la sută din populație este vaccinată pe insulă – față de două procente pe continent. Se preconizează că Regatul Unit va primi de trei ori mai multe doze de vaccin decât UE în primul trimestru.
Contextul politic agravează situația. Pe fundalul abia încheiatului Brexit, totul pare dureros pentru Bruxelles și întărește argumentele euroscepticilor conform cărora britanicii au avut dreptate că au părăsit uniunea. Iar datorită circumstanțelor, mass-media vorbește despre posibilitatea unui "război vaccinal" la scară largă între părți.
Principala problemă a Occidentului nu constă în faptul că volumul producției de vaccinuri nu permite, din punct de vedere fizic, să răspundă operativ la cererea existentă – motiv pentru care are loc îmbulzirea. Cu această problemă, într-un fel sau altul, se confruntă și alte țări, inclusiv cele care și-au dezvoltat propriile preparate, de exemplu, Rusia și China. Toți ar vrea mai mult și mai repede, dar există limite obiective în ceea ce privește capacitatea de producție.
Cea mai mare problemă – sau, poate, mai corect ar fi să spunem greșeală – a Occidentului constă în faptul că vaccinarea ca panaceu a fost pariul decisiv în lupta împotriva COVID-19. Europa (inclusiv Marea Britanie) în acest sens este cel mai pur exemplu al acestei abordări, care s-a redus la o banalitate: lockdown-ul – principala metodă de lucru a autorităților până când va sosi vaccinul.
Rezultatul unei astfel de politici este perfect vizibil pe străzile orașelor europene: societatea este deja înfuriată de restricțiile severe fără sfârșit. Zilele trecute, s-a remarcat mai ales Olanda. Iar sfârșitul nu se vede nicăieri.
În paralel, în Rusia și China statul manifestă mult mai multă flexibilitate în politica sa. Cea mai mare parte a populației se confruntă cu inconveniente minime datorate măsurilor anti-epidemice introduse. Restricțiile sunt relaxate. Situația este în general stabilă și se îmbunătățește treptat. Sistemul de sănătate nu se prăbușește. Supraaglomerarea secțiilor COVID dispare treptat. Specialiștii își exprimă optimismul precaut în previziunile lor.
Într-un astfel de anturaj, abordarea europeană de a "păstra și de a nu da frâu liber până când toată lumea nu va fi vaccinată" pare extrem de ineficientă. Cu toate acestea, se pare că autoritățile din țările respective fie nu își permit să schimbe politica, fie pur și simplu nu înțeleg cum se poate de acționat altfel.
Drept urmare, nu le mai rămâne decât să smulgă violent vaccinurile limitate unul de la altul.
Și, bineînțeles, a trebuit să uităm de recentul război informațional împotriva cercetărilor rusești – așa cum a făcut Angela Merkel, oferindu-i lui Vladimir Putin sprijinul Germaniei în procedura de aprobare a vaccinului "Sputnik V" în Uniunea Europeană.
