BUCUREȘTI, 15 ian – Sputnik. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, este de părere că, în 2021, sărbătorim o zi tristă a culturii Naționale.
De vină este nu doar pandemia de coronavirus, ci un cumul de alte cauze ale cadrului trist al sărbătorii.
”Ziua Culturii Naționale li se pare unora - ca și Academia - de prisos, un fel de reminiscență sentimentală a unui trecut fără rost, menit, pentru anumiți contemporani grăbiți, să fie scos din memoria colectivă”, spune Ioan Aurel Pop.
Președintele Academiei Române spune că un motiv al unei asemenea atitudini este legarea sărbătorii acesteia de momentul nașterii lui Mihai Eminescu.
El se întreabă, cu durere și ironice, ce să mai caute un scriitor venit pe lume în 1850 în viața noastră, care, pe deasupra, mai este și ”naționalist”, ”autohtonist”, ”conservator”, prețuitor al Moldovei, al României și al lui Ștefan cel Mare!
Pop subliniază că Mihai Eminescu este catalogat astfel în anumite cercuri, mai ales online, dar nu numai.
Alt ”păcat” al zilei de 15 ianuarie – când, totuși, a venit pe lume expresia cea mai profundă și deplină a spiritului românesc – este chiar celebrarea culturii, mai spune președintele Academiei Române.
În opinia sa, cuvântul cultură provoacă unor reacții ”bizare”, similare celei exteriorizate cândva de un lider interbelic de tristă amintire.
”În fine, sărbătoarea culturii noastre mai cuprinde în numele ei un cuvânt ”odios”, anume adjectivul „națională”. Cultura românească este (sau era, până nu demult) națională, deoarece este produsul sevei spirituale a acestui popor român, coagulat la un moment dat într-o formă de unitate superioară numită națiune. Azi, națiunea este aproape prohibită de unii, acuzată de cele mai mari rele din istorie, diabolizată chiar”, subliniază Pop.
Președintele Academiei Române ne îndeamnă ca să ne ținem locului, vorba lui Eminescu și să nu ne pierdem cumpătul. Mai mult, la această mare sărbătoare este de așteptat să prețuim, la modul echilibrat și cuviincios, cultura, națiunea și pe Eminescu.
Deocamdată, spune Pop, nu putem să facem ceremoniile consacrate, nu ne putem ilumina sufletele față în față, ochi în ochi și suflet către suflet, dar putem să facem încă un lucru extraordinar de simplu. Și anume, să ne bucurăm de limba noastră, de literatură, de muzică, de artele plastice, de științele fundamentale, de medicină, adică de toată creația spiritului românesc, pusă sub înaltul patronaj al lui Eminescu. ”Să ne bucurăm – fără ranchiună, fără bravadă și fără resentimente – că suntem pe lumea asta ca români și că participăm la concertul internațional, adică la dialogul dintre națiuni”, spune Ioan Aurel Pop.
Acesta a adăugat că datorăm acest dialog identității noastre naționale, pe care au exprimat-o toți marii creatori ai culturii române, în frunte cu ”cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”.
