CHIȘINĂU, 14 ian – Sputnik. Aceasta era cea de-a patra așezare sovietică din Antarctida. În anii 1970, era cea mai mare dintre cele 30 de așezări din diferite țări. ”Molodezhka” a fost mult timp considerată capitala locală: propriul aeroport, 70 de case, străzi cu nume. Centrală electrică și stație radio – evident. Cireașa de pe tort – o saună făcută din marmură.
Viscol mortal
Stația sovietică ”Molodyozhnaya” era renumită ca fiind cel mai bun centru științific din Antarctica. La stație, desenau hărți ce reflectau caracteristicile gheții în diferite părți ale teritoriului, se ocupau cu măsurarea adâncimii zăpezii, studiau luminile polare și efectuau observații meteorologice. Câte ceva au făcut pentru prima dată în lume: începând cu anul 1979, sondau atmosfera cu un laser meteorologic. ”Într-un sezon, la ”Molodezhka” veneau până la 1000 de persoane, dintre care rămâneau să ierneze de la 100 până la 150” – povestește exploratorul polar onorific al Rusiei, Viktor Boiarski:
”Munca la astfel de stații continuă în timpul sezonului antarctic – din noiembrie până în februarie. Apoi iernatul. Adăugăm ”sezonul ”și obținem 14-15 luni: programul standard. Uneori oamenii rămâneau pentru încă o iarnă, dar încercau să evite astfel de cazuri. Iarna – iunie, iulie și august – este o perioadă foarte dificilă în Antarctida. Nici măcar din cauza nopții polare – este de scurtă durată – ci pentru că suflă, în mod constant, vânturi puternice. Este neplăcut. Viscolul este atât de puternic încât este foarte ușor să zbori undeva departe, departe”.
După cum a spus Boiarski, exploratorilor polari le era dor de salamul fiert și de bere nu pentru că erau hrăniți prost, ci pentru că salamul de acolo era afumat extrem de tare pentru ca să poată rezista la depozitarea pe termen lung la frig. Iar berea era permisă o dată la 10 zile și atunci doar o tinichea. Era interzisă delectarea cu alcool în Antarctica: acolo acest lucru era periculos.
Nu te fixa!
Este nesănătos să te afli în Antarctida ani de zile. Medicii spun că dacă o persoană petrece cinci ani de zile în zona de gheață a Antarcticii, simțul de autoconservare va fi șters complet din memoria corpului său. Mai există un risc – stresul psihologic. S-a observat că atunci când oamenii urmăresc un peisaj monoton luni de zile, se inhibă simțul lor de pericol, iar acest lucru este deja o amenințare la adresa vieții. Viktor Boiarski nu este de acord cu acest lucru:
"Peisajul monoton este un concept literar. Oamenii doar nu se află în deșert! Casele sunt confortabile, condițiile sunt excelente: de obicei trăiesc câte unul, care dorește poate să planteze flori și legume. Ne întâlnim în cantină de trei ori pe zi. Există mult mai multă diversitate decât pare".
Există tăuși un risc pentru sănătatea mintală, a spus Boiarski. La stațiile moderne, unde, spre deosebire de cele vechi, când casa și lucrul, punctele cu cele necesare pentru viață și mâncare se aflau în clădiri diferite, în acestea noi totul se află într-un singur bloc, adică totul se află sub același acoperiș. Poți să nu ieși afară. Acest lucru garantează siguranța, dar, în același timp, acutizează și sentimentul de izolare. Principalul lucru – să nu ne fixăm pe el.
Autor Olga Bugrova, Radio Sputnik
