Editorial realizat de Irina Alksnis
În ultimele zile, în cele mai influente ziare și jurnale au apărut o mulțime de publicații care susțin că vaccinul rusesc nu este atât de rău. Ba chiar este, probabil, destul de eficient.
Iar aceast lucru se întâmplă după multe luni în care ce mainstream-ul global a fost, mai întâi, doldora de glume la tema ”Moscova nu va fi capabilă să creeze nimic”, iar apoi a fost doldora de diferite publicații alarmante, care aveau drept subiect „pericolul preparatului rusesc ”Sputnik V”, care a fost creat în cel mai scurt timp posibil și care nu a trecut testările necesare pentru ca să fie folosit pe scară largă. Faptul că lucrul la absolut toate vaccinurile împotriva coronavirusului – inclusiv în laboratoarele occidentale – continuă conform unei proceduri accelerate, acolo, desigur, nu a deranjat pe nimeni.
Cu toate acestea, Bloomberg a publicat, în mod neașteptat, un material în care jurnalistul Sam Fazeli a enumerat motivele pentru care se poate de avut încredere în ”Sputnik V”.
Andrew Kramer, corespondent din Moscova pentru ziarul New York Times, a mers chiar mai departe. El nu numai că a lăudat preparatul rus, numindu-l ”o adevărată realizare”, ci și s-a vaccinat el însuși cu acesta, remarcând, în mod separat, nivelul impresionant de organizare a procesului de vaccinare și disponibilitatea acestuia pentru cetățeni.
Un alt articol complet uimitor a fost publicat în revista britanică Spectator, unde drept bază a servit noutatea conversației telefonice între Vladimir Putin și Angela Merkel, care au discutat despre posibilitatea producerii vaccinului rusesc în Germania.
Autorul materialului a comparat COVID-19 cu Hitler și a explicat că odată ce atunci – în urmă cu aproape 80 de ani – Occidentul, reprezentat de Churchill și Roosevelt, s-a unit cu Stalin împotriva unui dușman comun, atunci nu este nimic în neregulă dacă și acum se va merge pe același drum.
Aici, desigur, este dificil să ne abținem să luăm în derâdere logica și specificului memoriei partenerilor occidentali, care, de mai mulți ani, au insuflat de nenumărate ori publicului lor minciuna propagandistică ”Stalin nu este mai bun decât Hitler, iar URSS este responsabilă de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial la fel de mult ca și al Treilea Reich”, dar își amintesc repede ce a fost în realitate, când se pomenesc în impas.
Iar Occidentul se pare că se află acum anume în ea.
Cu câteva zile în urmă, ambasadorul Marii Britanii în SUA, Karen Pierce, a făcut o declarație scandaloasă, dar într-un fel și onestă, spunând că Rusia și China nu ar trebui să iasă victorioase din pandemia coronavirusului.
Diplomata a avut în vedere nu numai vaccinul – preparatul cărei țări va fi cel mai bun și va fi creat cel mai repede. Epidemia COVID-19 a devenit, de asemenea, un test de rezistență și eficacitate pentru diferite sfere ale vieții publice, precum și pentru state ca mașini de guvernare în general.
Notoria ”victorie” asupra coronavirusului poate fi considerată nu distrugea acestuia din urmă (acest lucru este imposibil – acum omenirea va trebui să trăiască cu el), ci normalizarea vieții – cu restricții minime pentru cetățeni și fără a supraîncărca sistemele de sănătate.
Fiecare țară are propriile sale particularități în combaterea epidemiei. Se știe că China a adoptat restricții dure, dar concentrate pe anumite direcții. Cu doar câteva zile în urmă, în două orașe (cu o populație totală de aproximativ 18 milioane de locuitori) a fost introdus lockdown foarte strict pentru o săptămână – și totul din cauza a 137 de cazuri detectate de Covid și a 197 de purtători asimptomatici. Dar, în schimb, restul țării, de aproape un miliard și jumătate de locuitori, trăiește o viață relativ normală.
Rusia are propriul său know-how, în urma căruia sistemul de sănătate face față presiunii, iar numărul persoanelor vaccinate a depășit un milion. Dar și statistica cazurilor de îmbolnăvire din ultimele zile inspiră optimism, deși, desigur, este prea devreme pentru a ne bucura: trebuie să așteptăm ce se va întâmpla după sfârșitul sărbătorilor de iarnă.
În orice caz, lucrurile stau mult mai rău în Occident. Dacă în Statele Unite, din cauza turbulențelor politice interne, subiectul combaterii epidemiei s-a mutat pe al treilea plan, atunci, în Europa, acesta este cea mai presantă problemă în acest moment.
Cea mai dificilă situație este în Marea Britanie, unde autoritățile au decis să introducă un lockdown în Anglia, asemănător ca severitate cu primul, cel din primăvară. Pe continent, situația nu este cu mult mai bună – restricțiile se extind și se înăspresc, iar autoritățile prezic că săptămânile următoare vor fi cele mai dificile și amenință cu pedeapsă persoanele care vor încălca legea.
Cu toate că vaccinarea deja a început acolo, cu ea sunt asociate prea multe dezamăgiri și temeri. Viteza vaccinării este destul de mică, întrucât ritmul de producție și de aprovizionare nu permite din punct de vedere fizic satisfacerea cererii existente. În jurul preparatelor în sine se formează un fond de informații destul de negativ – există rapoarte despre decesele neașteptate ale celor care au primit vaccinul (deși legătura dintre evenimente, desigur, nu este confirmată), precum și știri despre caracteristicile specifice ale vaccinurilor, care în sine complică și încetinesc întregul proces. De exemplu, pentru vaccinurile Pfizer și BioNTec, care sunt principalele vaccinuri în Occident în momentul de față, o astfel de știre este stocarea obligatorie a acestora din urmă la temperaturi sub minus 70 de grade Celsius (pentru comparație: pentru ”Sputnik V” acest indicator este de minus 18 grade).
De asemenea, mai există și o imensă oboseală și nemulțumire publică – iar aceasta este probabil cea mai mare problemă pentru autoritățile din țările europene.
Aici cel mai concludent exemplu este, poate, cel al Germaniei, care pe parcursul anului trecut a servit drept model de succes în domeniul muncii pe timp de criză. Guvernul a acționat acolo cu încredere și energie, iar resursele de care dispunea au făcut posibilă soluționarea rapidă a problemelor emergente. Sistemul medical german a trecut cu succes testarea la stres, întucât acolo nu a fost niciun deficit de paturi de spital și ventilatoare mecanice. Iar cea mai bogată și mai dezvoltată economie a continentului a reușit să implementeze un program puternic de asistență socială dedicat cetățenilor săi.
S-ar părea că totul este în regulă, cu excepția unui singur dar: în Republica Federală Germania (RFG), nemulțumirea publică față de politica statului în legătură cu noul virus este cea mai amplă și activă și se manifestă, inclusiv sub forma a mii de demonstrații, pe care autorițile trebuie să le disperseze cu ajutorul tunurilor de apă.
Prin urmare, chiar acum, atât guvernul federal, cât și autoritățile Landurilor, dar și Angela Merkel personal se află de facto într-un impas. Pe de o parte, ei sunt obligați să mențină lockdown-ul, deoarece zilnic primesc rapoarte, care indică o înrăutățire a situației și care necesită menținerea măsurilor de urgență. Pe de altă parte – societatea germană devine din ce în ce mai furioasă din cauza restricțiilor omniprezente, rămânerii acasă și Crăciunului umbrit – și nu există niciun argument că totul se face pentru binele ei pur și simplu nu mai funcționează.
Sentimente similare iau amploare și în alte țări. De ce Rusia și China, profund non-free, manifestă flexibilitate în măsurile restrictive pentru a păstra cât mai mult posibil modul de viață obișnuit pentru cetățeni, în timp ce farul democrației – Europa – nu cunoaște alte metode decât să închidă totul și să interzică? De ce Moscova și Beijing au reușit să creeze vaccinuri și să lanseze calm procesul de vaccinare în masă, în timp ce în Occident există în fiecare zi câte un scandal legat de vaccinare? Pentru ce oamenii plătesc impozitele europene nebune?
Dar astfel de sentimente sunt periculoase.
Ultimii ani au dovedit, în mod repetat, Occidentului că tehnologiile lui de manipulare a opiniei publice își au propriile limite, precum și particularitatea de a refuza în cel mai nepotrivit moment, fapt care se transformă în consecințe imprevizibile și extrem de neplăcute.
Având în vedere turbulențele din ce în ce mai mari în lume, controlul asupra sistemului și menținerea sub control acestuia devin esențiale. Pentru aceeași elită de guvernare germană, este în joc acum mult mai mult decât doar rezultatele următoarelor alegeri.
Nu este surprinzător faptul că cooperarea cu Moscova în ceea ce privește producția de vaccinuri a încetat să fie categoric inacceptabilă pentru Europa și a devenit o soluție care este suficient de avantajoasă pentru a putea fi analizată.
