Motto: ”Ție, popor ingrat,
nu-ți va rămâne nici cenușa mea”
Ion Antonescu
Un prieten la greu – și asta se poate spune despre Codrin Ștefănescu, un copil teribil și controversat al politicii, începând cu zilele Revoluției. A stat lângă Năstase când i-a fost greu, acum stă lângă Liviu Dragnea, când toți l-au părăsit.
De fapt, pe Dragnea și Năstase îi leagă un fir roșu: au făcut multe lucruri bune pentru România, fiecare într-un context complicat – și, mai ales, au încercat să facă.
Sigur, e o diferență uriașă de pregătire și anvergură politică între cei doi, dar intuiția lui Liviu Dragnea l-a pus pe un ecartament apropiat de al marelui său predecesor: a avut viziunea unei Românii suverane, poate chiar așezată la masa rotundă a dialogului internațional. Probabil că nu ar fi reușit – pentru că nu aveau nici el și nici oamenii lui anvergura echipei conduse de Adrian Năstase.
Dar… pentru că a îndrăznit să calce pe urmele lui Năstase, Dragnea trebuie nimicit! Ca și Adrian Năstase!
Am început cu Codrin, pentru că el a fost la Dragnea la penitenciar zilele trecute și a venit cu vești… să zicem mai bune. A scăpat de COVID dar are probleme cu coloana, în schimb au renunțat la ideea ciudată de a-l muta la alt penitenciar, undeva prin țară.
Condamnarea lui este, pentru mine, clar, o făcătură; dar mărturisesc că, după 31 de ani de presă și ceva ani de politică, spun deschis că nu am încercat să știu ce avere are Dragnea și nici nu mai interesează cum a făcut-o.
Asta pentru că văd clanul Biden conducând SUA, văd mașinăria Soros influențând lumea, văd afacerea Libia – Sarkozy, văd ”curații” din toate zonele politice de la noi, care țipă ”corupții” după ce au făcut afaceri cu statul!
Văd un președinte al României care sfidează cu nerușinare după ce s-a îmbogățit din case obținute ilegal, prin acte false! Văd un premier implicat în combinații bancare speculative, acuzat de comisioane primite în insule, implicat în retrocedări controversate, incapabil să explice cine și de ce i-a plătit o sumă uriașă pentru studii!... Văd un fost premier care nu-și poate justifica traiul, care a acordat lucrări pe bani uriași, care a ”gestionat” bătălia pandemiei cu profituri uriașe pentru unii care nu sunt luați la ochi de procurori…
Văd oameni de presă bogați – adevărați nababi! Văd ONG-iști cu un nivel de trai extrem de ridicat – în condițiile în care… nu fac mai nimic clar și concret!
Ce e cu toți acești bani? Simplu: puteți să-i numiți rezultate ale hoției, șantajului, șarlataniei, sau impozit pe credulitate și prostie.
Deci nu, nu mă mai interesează că Dragnea are o super vilă în Teleorman – care nu costă cât un apartament de lux din Cotroceni sau Dorobanți! Și nici cât șase case la Sibiu, nici cât o vilă la Miami sau una lângă București.
În schimb, mă interesează că Liviu Dragnea a fost un lider care a venit cu un program pentru oameni și a încercat să îl respecte, în bună măsură. Un lider care a mărit pensii și salarii, care a și-a pus gând să mai oprească profitul nesimțit la multinaționalelor, care a înghețat – nu salariile, ci prețurile!
Da, acesta e adevărul, popor ingrat, vorba Mareșalului: îl vreți cenușă pe unul care v-a mărit veniturile, a înghețat prețurile, a taxat marile combinații multinaționale, a accizat exploatările resurselor românești – și a ridicat fruntea în fața stăpânilor de la vest… și mai de la vest! Iar odată cu el, ai ridicat fruntea și tu, popor ingrat! Cenușa unuia care nu și-a dorit România – colonie și teren pentru amplasat baze!
Nu, poporul ingrat i-a susținut pe cei care au înghețat salariile și lasă prețurile să zboare libere, pe cei care vor România îndatorată, acaparată de multinaționale (poate s-or angaja și ei pe-acolo!) – și mai ales ocupată de baze militare străine, plină de armament care să o transforme într-o țintă a unui conflict!
Poporul ingrat vrea pușcării, anchete, vinovați… și culmea, au ales să facă toate astea pe unii mai hoți, mai distrugători, mai vinovați! Și mai ales – mult mai fățarnici și mai cinici!
Cam atât despre Liviu Dragnea, Adrian Năstase și (o parte mare din) popor.
Sper doar că ingratitudinea este o stare a unui popor – nu o caracteristică. Deși ”starea” asta s-a repetat de multe ori în istorie, chiar dacă poporul nu recunoaște.
