Rusia nu vrea război. Moscova previne dezvoltarea conflictelor, înțelegând, în mod clar, că «partenerii», rămași în urmă în domeniul tehnologiei armelor, nu vor putea trece «linia roșie».
Pe 27 decembrie, Alexandr Fomin, adjunctul ministrului Apărării al Federației Ruse, a declarat: «Nu aș sfătui pe nimeni să încerce să se angajeze într-un dialog cu Rusia «dintr-o poziție de forță». Împreună cu faptul că amenințarea cu forța este o încălcare directă a Cartei ONU, astfel de acțiuni nu vor rămâne fără un răspuns din partea noastră."
Ministerul rus al Apărării avertizează direct «partenerii»: «Activitatea NATO în apropierea granițelor rusești poate duce la incidente grave”. Prezența crescândă a Alianței Atlanticului de Nord de-a lungul frontierelor Rusiei și declarațiile iresponsabile ale unor politicieni din Europa de Vest provoacă o reacție acută.
Anterior, ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a menționat că, în 2020, «intensitatea acțiunilor de spionaj și demonstrație a avioanelor de luptă și a navelor americane în apropierea frontierelor rusești a crescut cu 15% ... Statele Unite au început relocarea unităților de luptă din Germania în Polonia și statele baltice. Prezența navelor americane în regiunea arctică este în creștere. Instruirile NATO, desfășurate simultan la granițele de vest, sud și est ale Rusiei, au devenit sistemice. Numai în perioada august-septembrie, 55 de avioane de luptă, inclusiv bombardiere strategice, și 12 nave care aveau la bord arme de înaltă precizie au participat la ele».
Într-o astfel de situție, Federația Rusă ia măsuri «oglindite» și este semnificativ înaintea Occidentului în domeniul armelor de înaltă tehnologie.
Integrare maniacală
Dacă Pentagonul și partenerii lui europeni ar avea cel puțin o jumătate de șansă de succes militar în teatrul rus de operațiuni (ТВД), Moscova ar fi simțit deja de mult timp pe «pielea sa» «proiecția puterii» NATO cu scopul de a «corecta regimul» – pentru a exploata în continuare teritoriului țării în interesul Occidentului colectiv. Nimeni nu a uitat «Operațiunea Forțele Aliate» în Iugoslavia, «Operațiunea Furtună în deșert» în Irak și «Operațiunea Zorii Odiseei» în Libia. Cu toate acestea, Washingtonul și Bruxelles-ul au mâini prea scurte și slabe pentru astfel de operațiuni. Alianța pur și simplu nu are un răspuns la armele ruse de înaltă tehnologie, precum «Avangard», «Iskander», «Zircon», «Kinjal», «Poseidon», «Borei-A» și «Yasen-M». Nu există analogi în ceea ce privește caracteristicile acestora.
Și totuși, pe fundalul înapoierii în domeniul armelor hipersonice, în Statele Unite, aspirația la o «putere integrată» nu încetează în nici o sferă militară. La sfârșitul anului 2020, Pentagonul a publicat o nouă strategie «Avantaj pe mare» (probabil, conceptul de «putere marină în secolul XXI», conform modelului anului 2015, este deja depășit). Documentul prevede crearea unei puteri maritime integrate, care va fi constituită din Marina SUA (USN) , United States Marine Corps (USMC) și Garda de Coastă a SUA (USCG), pentru a domina oceanele în raport cu alte țări (a căror opinie nu reprezintă un punct de interes pentru Washington). La fel, «acțiunile SUA din acest deceniu vor determina echilibrul maritim al puterilor pentru restul secolului XXI».
Ce a contribuit la apariția programului american de militarizare a Oceanului Planetar pe următorii 80 de ani? Desigur, îngrijorarea cu privire la puterea în creștere a Marinei Chineze, precum și «creșterea comportamentului agresiv al Rusiei». Aparent în spatele inițiativei chineze «One Belt - One Road (OBOR)» se ascunde o expansiune militară, care are drept scop controlul principalelor rute maritime, iar Rusia «în timpul unui conflict, poate provoca un atac cinetic sau cibernetic asupra Washingtonului, capitalelor europene sau poate ataca cablurile de comunicații submarine, ceea ce va avea consecințe pentru economia globală».
Autorii strategiei – principalii lideri militari Michael M. Gilday, David H. Berger și Karl Schultz – au exagerat, în mod clar, în ceea ce privește îngrijorarea pentru soarta a celor 30 de milioane de muncitori americani conectați cu marea, 90% din traficul comercial în valoare de 5,4 trilioane de dolari pe an și fluxul de informații transmis prin cablurile submarine (10 trilioane de dolari de tranzacții anual).
Amiralii sunt, de asemenea, predispuși la fantezii periculoase: «Sistemele cu rază lungă de acțiune și armele hipersonice vor oferi o capacitate globală de a lovi țintele terestre. Navele logistice și auxiliare vor ieși să realimenteze, să reînarmeze, să reaprovizioneze, să aducă forțe de muncă și să repare. Garda de Coastă va oferi un sistem de transport maritim sigur, fiabil și eficient, necesar pentru menținerea forțelor în condiții de război». Printr-un efort combinat, «mările vor rămâne sub controlul SUA» (iată de ce Washingtonul nu a ratificat documentul fundamental pentru activitatea internațională – Convenția ONU privind dreptul mării din 1982).
Iresponsabilitate evidentă pe punctul de a fi nesăbuință. Trebuie oare reamintit faptul că prima testare a rachetei americane aeriene hipersonice HAWC, lansată pe 25 decembrie, s-a încheiat cu eșec, iar alte rachete nu sunt și, respectiv, în 2020, testări nu vor mai fi. Sistemele americane «cu rază lungă de acțiune» nu au fost niciodată testate împotriva unui oponent de înaltă tehnologie. În schimb, talibanii, slab înarmați (fără aviație și marină), au învins de fapt Statele Unite și aliații săi, într-o campanie afgană de 20 de ani (cu participarea a până la 100.000 de militari americani în vârful activității operative). Hegemonul «indestructibil», «decisiv» și «virtuos» (așa cum se poziționează SUA pe sine) a arătat o disfuncție absolută în Afganistan. Într-un război real cu «adversarii principali» (Federația Rusă și Republica Populară Chineză), grupurile de transport aerian ale Marinei SUA vor deveni ținte bine vizibile pentru rachetele anti-navă și hipersonice de înaltă precizie. Notăm că eficacitatea în luptă a aliaților europeni ai NATO este la fel de incertă.
Noua strategie a Pentagonului, după modelul anului 2020, repetă doar tezele «învechite»: interesele Statelor Unite sunt mai presus de toate, opinia vecinilor săi de pe planetă este neglijabilă și va fi suprimată de «puterea navală integrată în toate domeniile» (Integrated All-Domain Naval Power) – pe mare, pe uscat, în aer, în spațiul cosmic și în spațiul cibernetic. Nimic de-a face cu realitatea, dar este atât de plăcut să-ți consolezi mândria și servitorii europeni cu vechile legende despre «exclusivismul american».
Rusia și China prețuiesc mult prea mult coexistența și dezvoltarea pașnică. Aceste țări au păstrat memoria istorică a milioanelor de victime ale războaielor din secolul trecut. Statele Unite au pierdut mai puțini oameni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial decât în timpul pandemiei de coronavirus din 2020, întrucât orașele americane nu au fost niciodată bombardate. Mass-media și Hollywoodul au convins în cele din urmă Casa Albă și publicul american de invulnerabilitate și permisivitate pe arena internațională.
În situația de confruntare multidimensională cu Statele Unite și NATO (provocări militare și sancțiuni ilegitime), care nu s-a dezvoltat la inițiativa Kremlinului, Rusia stabilă din punct de vedere economic, cu rachete nucleare, ripostează pașnic și ferm «injecțiile» provocatoare ale Alianței – atât în apropierea frontierelor sale, cât și în Orientul Mijlociu și Africa.
