Pe 21 decembrie, prim-ministrul armean Nikol Pașinean a vizitat provincia Syunik, adiacentă Azerbaidjanului, care, potrivit rapoartelor mass-media, devine o zonă de tensiune crescândă. Duminică, conducerea regională a îndemnat populația, din motive de securitate, să nu părăsească pentru a strânge lemne de foc din pădure, pentru a duce la păscut bovinele sau pentru alte nevoi gospodărești teritoriul provinciei Syunik, păzit de militarii armeni.
Populația civilă nu este amenințată: polițiștii de frontieră armeni și azeri, împreună cu colegii lor ruși, plasează detașamente de frontieră pe tronsonul Vorotan-David Bek al autostrăzii interstatale Goris-Kapan din provincia Syunik.
Anterior, Ministerul Afacerilor Externe al Armeniei a menționat că precizarea pozițiilor de luptă este asociată cu necesitatea de a delimita o parte a frontierei cu Azerbaidjan după ce Baku a luat sub control unele părți din teritoriile care anterior făceau parte din nerecunoscuta Republică Nagorno-Karabah și se învecinau cu Armenia. Rolul de menținere a păcii al grănicerilor ruși, în această situație dificilă din punct de vedere tehnologic, este evident, aceștia oferind o plasă de siguranță împotriva unor posibile incidente private și, în general, împotriva ”reîncarnării” conflictului armat.
Demarcarea frontierei de stat dintre Armenia și Azerbaidjan în regiunea provinciei Syunik și a așezărilor Zanghilan și Qubadlı se complică din cauza faptului că porțiunea ”sovietică” de 21 de kilometri a drumului nu corespunde configurației stabilite a suveranității și integrității teritoriale ale celor două republici. Procesul de demarcare, care are o încărcătură emițională pentru populația locală, se desfășoară conform hărților URSS și va fi finalizat în zilele următoare, permițând deplasarea în siguranță pe drumul care ”șerpuiește” de-a lungul graniței armeano-azere. Pentru a asigura un trafic neîntrerupt pe porțiunea de drum Goris-David Bek, polițiștii de frontieră ruși staționează permanent pe acest segment.
În acest context, directorul FSB-ului rus, Alexandr Bortnikov, a vizitat pe 18 decembrie Erevanul și Baku-ul pentru a transmite cât mai precis posibil prim-ministrului armean, Nikol Pașinean, și președintelui azer, Ilham Aliyev, poziția principială a Moscovei cu privire la delimitarea și demarcarea frontierelor, precum și la consolidarea păcii regionale.
Extinderea zonei de responsabilitate
Potrivit informațiilor din Erevan, în ultimele zile, în afara granițelor recunoscute la nivel internațional ale Armeniei, a crescut probabilitatea reînnoirii ostilităților. Escaladarea s-ar fi putut răspândi și în provincia Syunik. Consolidarea frontierelor recunoscute la nivel internațional ale Armeniei creează noi garanții de securitate, mai ales că trupele de frontieră ale FSB-ului rus, potrivit lui Pașinean, ”sunt pe deplin implicate în Syunik”. Atragem atenția la faptul că interacțiunea de frontieră trilaterală nu este limitată la o singură provincie.
Pe teritoriul Armeniei, înainte de agravarea din septembrie a conflictului din Nagorno-Karabah, existau patru detașamente de frontieră ale FSB-ului rus (în Ghiumri, Armavir, Artașat și Meghri), în total aproximativ 4500 de persoane. Accentul principal a fost pus pe protecția frontierei armeano-turce, cu o lungime de peste 300 km.
În conformitate cu acordul trilateral din 9 noiembrie, grănicerii ruși au primit sarcini noi – pe coridoarele Lacin și Nahicevan, care unesc Armenia cu Karabahul și Azerbaidjanul cu Republica Autonomă Nahicevan (cea din urmă aflându-se în componența Azerbaidjanului).
La sfârșitul lunii noiembrie, pentru a consolida securitatea frontierelor Republicii Armenia, măsurile de menținere a păcii în Nagorno-Karabah și, la cererea părții armene, Departamentul de Frontieră al FSB-ului din Republica Armenia a fost alocată o rezervă suplimentară în mărime de 188 de militari și cantitatea necesară de echipament pentru desfășurarea acestora din urmă la frontiera dintre Armenia și Azerbaidjan. Astăzi, există o mare probabilitate de apariție a unor noi forțe ale administrației regionale a FSB-ului rus.
Inițial, acordul trilateral nu a afectat protecția de către grănicerii ruși a frontierei armeano-azere, care are o lungime de aproximativ 1000 km. Cu toate acestea, se știe că pe partea armeană a frontierei cu Iran ”bonetele verzi” ale FSB-ului rus au fost prezente din 2017. Este posibil ca vizitele lui Alexandr Bortnikov la Erevan și Baku să fie legate cu introducerea grănicerilor ruși la frontiera armeano-azeră – pe partea armeană, exact ca în cazul protecției secțiunii armeano-turce.
O astfel de configurație este benefică pentru ambele părți ale conflictului din Nagorno-Karabah, întrucât asigură, în mod fiabil, securitatea și integritatea teritorială a Armeniei și contribuie, în mod obiectiv, la demilitarizarea economiei Azerbaidjanului, ale cărui cheltuieli militare în 2021 vor depăși 15% din bugetul de stat.
Amenințări la adresa păcii regionale
Prezența grănicerilor ruși în Karabah este capabilă să ”cimenteze” pozițiile părților instituite la 9 noiembrie 2020 și va servi stabilității regionale în viitorul apropiat.
Deplasarea rapidă, în interes de serviciu, a lui Alexandr Bortnikov în Caucazul de Sud s-ar putea dovedi a fi o pregătire pentru noi acorduri trilaterale interstatale între Armenia, Azerbaidjan și Rusia. Pe lângă extinderea zonei de responsabilitate a Rusiei la frontiere, interlocutorii de rang înalt din Erevan și Baku ar fi putut discuta și despre creșterea prezenței militare a Turciei pe teritoriul Azerbaidjanului. O prezență care poate amenința cu o continuare și dezvoltare a unui conflict regional similar celui sirian (cu siguranță, aliații occidentali vor sprijini financiar procesul de extindere a influenței militare a Ankarei).
Anterior, ministrul turc al apărării, Hulusi Akar, a anunțat continuarea asistenței acordate ”fraților azeri” în ”justa lor cauză” și în instruirea militarilor, inclusiv în formatul manevrelor comune. Nu merită să idealizăm asistența fraternă a Ankarei în confruntarea armată cu partea armeană, deoarece Turcia este membră a Alianței Atlanticului de Nord, care în principal "proiectează puterea" și încearcă să controleze resursele energetice ale planetei.
Experții Institutului Internațional de Studii Strategice (IISS) notează: "Victoria imaginară a Azerbaidjanului, obținută cu prețul unor resurse umane și materiale semnificative... este interesantă pentru viitoarele operațiuni".
Mai mult decât atât, vorbim nu numai despre lecțiile de tactică a folosirii în luptă a mijloacelor de război radio-electronic, a dronelor și a sistemelor de artilerie, despre importanța unui stoc semnificativ de muniție de apărare antiaeriană cu rază medie de acțiune în combinație cu mijloace dispersate de recunoaștere și urmărire a țintelor. Conflictul din Karabah a demonstrat necesitatea unor noi concepte operative și trecerea de la o structură de forță orientată către platformă la o structură de forță centrată pe rețea.
În deceniile următoare, în luptele de mare intensitate vor fi avantajate forțele armate ale puterilor mici, mijlocii și mari, care vor combina cel mai bine tehnologiile învechite cu cele noi. Trupele bine instruite și bine echipate înving întotdeauna trupele nedisciplinate, indiferent de avantajul tehnologic al acestora din urmă. Adică cuiva război și sânge și cuiva – dezvoltare de noi tehnologii și concepte.
În Occident, Caucazul de Sud este perceput ca un teren de testare sau un hipodrom (pariază pe Erdoğan). Analiștii militari străini calculează rece opțiunile de continuare: necesitatea unor investiții suplimentare în formarea militară reală, accentul pe operațiuni militare dispersate cu arme combinate și operațiuni în mai multe domenii cu utilizarea inteligenței artificiale. În acest joc geopolitic, ei nu se gândesc la securitatea reală a Armeniei, Azerbaidjanului și Rusiei.
