BUCUREȘTI, 20 dec – Sputnik. Sunt zile cu totul speciale, atât datorită evenimentelor din prezent, cât și al semnificației speciale pentru România. De aceea, analiștii au material de lucru… de excepție.
Unul dintre cei mai buni analiști politici, Constantin Gheorghe, fostul consilier politic al lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, a publicat un text care, chiar dacă este doar o schiță de analiză, merită toată atenția.
Constantin Gheorghe pleacă de la realitatea de la noi, în care: ”Ruptura dintre agenda publică și agenda guvernării este totală!”.
”Nu cred că a existat un asemenea precedent în istoria modernă a României”, scrie analistul, subliniind și coroborarea cu ”lipsa unei opoziții, politice și civice”, ceea ce va face posibile ”cele mai scelerate ”reforme”, care ne vor transforma într-un soi de miciurinism între Chile și Argentina, cu ceva Somalia drept garnitură”.
O întrebare firească pentru un stat ”membru”: ”Credeți că-i va păsa cuiva de asta?” - Uniunii Europene, de exemplu? Sau ”partenerului strategic”? Constantin Gheorghe atrage atenția asupra situației celor doi „frați mai mari”:
- Uniunea Europeană ”care a luat-o pe uleiul neo-liberalismului pur și dur, în timp ce numără bășinile vacilor, chipurile îngrijorată de starea mediului?”
- SUA care ”și-au transformat deja societatea în așa ceva?”.
”Câtă vreme cotizăm la prosperitatea complexului militar-industrial american și dăm ce mai avem prin bătătură fondurilor de investiții, va curge cu tinichele înfipte în curul guvernanților, în semn de aleasă prețuire pentru contribuția lor la jefuirea bogăției națiunii ăsteia”, scrie dur Constantin Gheorghe.
Ori, România este doar o mică porțiune din tabloul mondial – dar este o porțiune în care putem vedea mai bine detaliile, deci de aici se poate încerca o ipoteză despre ceea ce se petrece la scară mondială.
”Poate se încheie, în întreaga lume, un capitol de istorie, dominat de democrație (așa, imperfectă, cum a fost ea), libertăți individuale, și relativă prosperitate, în relativă egalitate socială”, scrie Constantin Gheorghe, formulând o ipoteză: ”Un soi de fascism digital îi ia locul, o lume în care hiper-corporațiile fac legea, manipulează spațiul public, și își pun marionetele în fruntea unor entități statale golite de conținut”.
Analistul traduce și în termeni concreți, ai unor entități cu care avem deja de-a face – corporațiile.
”Nu e nici globalism, nici progresism. Este un corporatism rapace, care ne va duce pe toți la stadiul de sclavi. Asta e!”, conchide analistul.
Desigur, o metamorfozare apare și la nivelul corporațiilor, devenite ”hiper” (corporații), așa cum scrie analistul român – și cum prevedea și Alvin Toffler în lucrările sale despre fenomenul corporatist, care tinde și are nevoie să preia (și să înlocuiască) tot mai mult viața extra-profesională - cea personală, chiar familială, a celor cu care lucrează. Și astea nu sunt povești, ci realități ale zilelor noastre. Amintiți-vă de ianuarie – februarie 2017, ca exemplu minor.
În fine, poate unii se întreabă ce are corporatismul cu fascismul? Păi… care a fost soluția economico-socială a fascismului original, italian?...
