BUCUREȘTI, 16 dec – Sputnik. Oana Moraru, expertul educațional care nu se ferește să pună degetul pe rană și să arate ce funcționează și ce nu în sistemul de învățământ, precum și ce ar trebui schimbat, face o analiză a situației hilare în care ne aflăm.
Mai exact, aceasta vorbește despre cazul Ministerului Educației și Cercetării pentru care partidele ”nu se bat” și arată ”caracatița” din instituție.
Moraru pornește de la întrebarea ”de ce n-o să fie nici o reformă în Educație” susține că oricine ar veni în fruntea sistemului de învățământ va fi efectiv ”paralizat”. De cine?
”E plin Ministerul de rudele și protejații cuiva, de oameni de bine ai partidelor, de oameni ai serviciilor, uitați demult în funcție, care își văd scaunul ca pe un stat în stat; e plin de tăntici, cuconițe, secretărașe, consilierașe, șoferași- toți de ”modă veche” care știu exact cum să nu supere pe nimeni și cum să își împingă agendele de clan pe acolo; e țesătura atât de minuțioasă, solidă și probată prin toate guvernările, că cine vine pe cai mari și cu idei de schimbare n-are cum să nu devină instant un închipuit inocent, ridiculizat pe la spate și de cea mai ”umilă” secretară”, scrie expertul educațional.
Dacă, însă, la conducerea MEC vine un versat om de partid - tot nu e bine, pentru că nici el nu trebuie să supere pe nimeni, să nu miște barca prea tare, că nu știe niciodată pe cine lovește cu ”pretențiile” lui de schimbare.
Sindicatele și războaiele mediatice regizate
Mai mult decât atât, Oana Moraru precizează că Educația nu aparține nici elevilor, dar nici profesorilor. Pare absurd, dar expertul adaugă că aceasta aparține… sindicatelor.
Aceste structuri pornesc războaie mediatice bine regizate, precizează Moraru. Motivul îl reprezintă dorința acestor structuri de a nu se schimba nimic.
”Încep greve, nemulțumiri, asmuțiri. Iarăși capul luminat de la Minister devine, desigur, un Papă Lapte, fără drept de apel”, subliniază Moraru.
Din propagarea dezastrului mănâncă o pâine inspectoratele, directorii, metodiștii, profesorii din consiliile de administrație. Practic, vorbim despre o schemă piramidală.
”Pile, meditații, trafic de influență, un salariu cald, pe viață, program scurt”, adaugă Moraru.
Aceasta spune că niciunul din partidele pe care le-a votat nu are un program de reformare, ci doar sintagme drăguțe, fără contact cu realitatea. Nimeni din politicienii aspiranți la putere acum nu are imagine despre cum pot apuca Educația. Toți știu însă de ce nu se poate.
România Educată
De asemenea, ong-urle care au atras bani pe diferite programe s-au pierdut, multe din ele, în parteneriate cu Ministerul.
Evident că nici ele nu își permit să se revolte în vreun fel, pentru că doresc să le fie bine.
Cam așa au arătat și lansările proiectului România Educată: multă lume la costum, multe ”cefe groase în pozele de la Cotroceni”, anacronic de multă solemnitate și intervenții protocolare de cuvinte goale, lansări promițătoare în cariere politice pentru cei care s-au gudurat pe lângă proiectul Președintelui, spune Oana Moraru.
Pandemia, la rândul său, ne-a făcut să credem că atât timp cât fizic suntem în siguranță celelalte mari probleme nu contează.
Schimbarea Educației ar putea veni de la părinți, de la furia și nemulțumirea unui număr cât mai mare al acestora. Dar nici aici nu sunt speranțe, pentru că, precizează Moraru, mare parte dintre părinți nu vrea decât ”trecerea” copilului prin școală, diploma aia și, eventual, o pilă pentru angajarea la stat.
