BUCUREȘTI, 9 dec – Sputnik. Prim-ministrul interimar, Nicolae-Ionel Ciucă, a avut azi o întrevedere cu ambasadorul Adrian Zuckerman, cu Kimberly Reed, președintele Băncii de Import-Export a SUA, și cu Aleshia Duncan, adjunctul asistentului secretarului pentru politică energetică nucleară și cooperare internațională din cadrul Departamentul Energiei din SUA.
La discuții au participat, de asemenea, Raluca Turcan, vice-prim-ministru al României, și Virgil Popescu, ministrul economiei, energiei și mediului de afaceri.
Conform informării transmise de Guvern, ministrul Virgil Popescu și ambasadorul SUA, Adrian Zuckerman, au semnat ”Acordul dintre Guvernul României și Guvernul SUA privind cooperarea în legătură cu proiectele nuclearo-energetice de la Cernavodă și în sectorul energiei nucleare civile din România, parafat cu prilejul vizitei în SUA, de la începutul lunii octombrie, a ministrului român”.
Desigur, între timp, nu s-au evidențiat dezbateri publice pe tema acestei opțiuni stabilite de Iohannis și guvernul său de minimă reprezentativitate. Dar nici opoziția sau cocietatea civilă NU s-au obosit să analizeze (critic) ce s-a discutat în materie de Energie.
De asemenea, discuțiile de la Palatul Victoria s-au focalizat asupra ”cooperării bilaterale subsumate Parteneriatului Strategic România-SUA, în domeniul politic, militar, energetic și economic, în special cu referire la implicarea americană în proiecte strategice de interes major pentru România, inclusiv cele promovate în cadrul Inițiativei celor Trei Mări (I3M)”.
Pe de altă parte, premierul Ciucă a subliniat ”numeroasele evoluții pozitive înregistrate și în acest an în cooperarea bilaterală româno-americană”, dar a și declarat că dezvoltarea și aprofundarea tuturor dimensiunilor acestei colaborări reprezintă ”obiective asumate la cel mai înalt nivel”.
E interesant de știut care sunt acele „evoluții pozitive” – dar pentru România, nu pentru SUA! Poate eliminarea ofertelor avantajoase chineze la porunca americană?
Ciucă a reafirmat ”sprijinul preşedintelui şi Guvernului României” faţă de Iniţiativa celor Trei Mări, evidențiind că ”implementarea proiectelor prioritare de interconectare ale I3M, cu implicare și sprijin american, poate furniza un sprijin important pentru redresarea economică post-pandemie şi consolidarea rezilienţei unor domenii importante pentru securitatea ţării”.
Deci, o altă chestiune despre care nu s-a discutat mai nimic serios și critic în România – finalitatea fiind impunerea de către „Big Brother” a condițiilor.
Premierul român a subliniat și un aspect de interes concret - o prezență economică solidă a SUA în România ”poate reprezenta și un puternic semnal de încurajare și stimulare și a altor investitori străini, interesați de oportunitățile de afaceri din țara noastră”.
Pe lângă asta, Ciucă a vorbit și de importanța ”realizării prioritare” a proiectului feroviar Constanța – Gdansk (Rail2Sea), ”proiect transnațional cu impact strategic asupra dezvoltării economice, dar și cu implicații asupra asigurării mobilității militare între Nordul și Sudul Flancului Estic al NATO”.
De unde până unde ”prioritatea” pentru acest „proiect feroviar”? Oare din programul de guvernare? Din vreun acord multi-partinic?
Și, în același sens ciudat, prim-ministrul Nicolae-Ionel Ciucă ”a făcut referire la necesitatea implementării proiectului rutier Via Carpathia”, anunță Guvernul.
La rândul său, partea americană și-a reafirmat ”angajamentul față de Parteneriatul Strategic dintre România și SUA, inclusiv în ceea ce privește rolul Băncii de Import-Export a SUA în sprijinirea exporturilor americane către România și a realizării proiectelor legate de Centrala nucleară de la Cernavodă”.
Interesant este că asta înseamnă o creștere a deficitului balanței comerciale a României în relația cu SUA – ceea ce nu pare atât de aventajos, mai ales că produsele americane nu au prețuri competitive – ci „strategice”. Adică impuse!
În fine, reprezentanta Departamentului Energiei a exprimat, în acest context, „apreciere pentru parteneriatul îndelungat cu România în domeniul energetic” iar ambasadorul Zuckerman a relevat ”caracterul special al relației bilaterale dintre România și SUA, precum și rolul regional extrem de important al țării noastre”.
Deci, o nouă acceptare pe linie a propunerilor SUA – ceea ce se traduce printr-o sintagmă clară: bani pierduți. De România. Sigur, poate însemna și lucru de calitate… dar relația „partenerială” ne-a învățat să fim sceptici.
Și, rețineți – toate discuțiile au avut loc când România e atentă în altă parte! Oare de ce? Strategic?...
