Ei spun că Trump ar fi distrus sistemul de sănătate din SUA, că el nu a putut să asigure populația cu locuri în spitale și că nu a sesizat la timp pericolul virusului COVID-19. Dar, de fapt, prăbușirea medicinii americane – în accepția ei de masă, destinată păturilor largi ale populației – a început la sfârșitul anilor '90, menționează Elena Nikiforova într-un editorial pentru RIA Novosti.
Donald Trump a încercat doar să o încetinească. De exemplu, el a început un război deschis împotriva "Big Pharma" americane. Cu toate acestea, victoria lui Trump în acest război era aproape imposibilă.
Una dintre principalele probleme ale sistemului american de sănătate a fost de mai mulți ani prețul medicamentelor. Mai degrabă, creșterea lor constantă, generată exclusiv lăcomiei producătorilor.
În 2015, presa mondială l-a criticat în fel și chip pe Martin Shkreli. Farmacistul șmecher a cumpărat drepturile pentru un medicament popular împotriva HIV și a ridicat imediat prețul pilulei: în loc de 13,5 dolari, ea a început să coste 750. Shkreli a fost desemnat cel mai urât om al anului, dar acest fapt nu a ajutat, el nemodificând prețul ridicat al medicamentului.
Dar, de fapt, nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun. În ultimii ani, toate companiile farmaceutice americane au ridicat prețurile medicamentelor într-un ritm accelerat, doar că au făcut-o în liniște, încercând să evite scandalurile. De exemplu, binecunoscuta corporație Novartis a lansat în 2003 un medicament pentru cancer. De atunci, prețul lui a crescut de 22 de ori. Astăzi, un curs anual de tratament cu acest preparat costă 123 de mii de dolari.
Producătorii de medicamente orfane, care sunt destinate pentru tratamentul bolilor rare, obțin câștiguri fantastice. Acolo, prețul unui curs anual este de aproximativ o jumătate de milion de dolari.
În 2019, timp de doar șase luni, s-a scumpit de 8,8 ori legendarul Prozac (fluoxetină), un medicament antidepresiv.
Creșterea prețurilor la medicamentele vitale este deosebit de groaznică. Din 2009 până în 2019, prețul unei doze de insulină s-a triplat – de la 90 la 330 de dolari. Asigurarea medicală acoperă costul insulinei, dar aproape două milioane de diabetici nu o au.
Laura Marston, în vârstă de treizeci și șase de ani, le-a povestit, în urmă cu un an, jurnaliștilor BBC cum a rămas fără asigurare medicală după închiderea companiei pentru care lucra. ”Cheltuiam 2880 de dolari pe lună doar ca să rămân în viață”, spune ea. Până să-și găsească un loc de muncă, Marston a trebuit să-și vândă apartamentul, mobilierul, mașina, să-și cheltuiască toate economiile pentru pensie – și toate acestea doar pentru a-și cumpăra un medicament vital.
Persoanele disperate încearcă să împartă o doză de insulină în mai multe doze mici. Acest lucru este adesea fatal. Așa a murit Alec Smith, în vârstă de 26 de ani, în 2017 – la doar o lună după încheierea asigurării sale medicale. Smith lucra cu normă întreagă, dar totuși nu câștiga necesarii mii de dolari pe lună pentru insulină.
Costul ridicat al antibioticelor i-a determinat pe americani să cumpere medicamente veterinare. Populară este, de exemplu, penicilina pentru peștii de acvariu. Dar ce le rămâne de făcut dacă o fiolă ”umană” cu suspensie de antibiotic popular, produs încă din anii 1950, costă între 2400 și 2800 de dolari?
Este amuzant de altfel faptul că statistica nu pare să observe creșterea record a prețurilor la medicamente, la fel cum nu observă nici creșterea record a prețurilor proprietăților imobiliare. Rata oficială a inflației în Statele Unite este încă în jurul valorii de un procent și jumătate, ceea ce, desigur, nu are nicio legătură cu realitatea.
Situația inaccesibilității medicamentelor, creată în Statele Unite, este absolut unică. Și nu este vorba doar despre prețul medicamentelor, ci și despre faptul că companiile farmaceutice locale au monopolizat complet piața și le-au blocat americanilor orice posibilitate legală de a cumpăra pastilele necesare la un preț rezonabil.
Piața locală este complet închisă pentru produsele generice ieftine importate. Cetățenii pot importa cantități mici de medicamente din străinătate numai dacă au rețetă de la medic pentru aceasta. La farmacie, cumpărarea unui medicament fără prescripție medicală este imposibilă. La fel este interzisă cumpărarea medicamentelor de la alte persoane, de pe site-uri străine sau de pe rețelele de socializare.
Adică, o persoană fără asigurare – și să ținem cont că este vorba de 40 de milioane de americani– odată îmbolnăvită, se pomenește într-o situație kafkiană. La farmacie nu poate cumpăra nimic altceva decât paracetamol. Pentru a cumpăra același antibiotic, are nevoie de prescripție medicală. Pentru a ajunge la un medic fără asigurare medicală, trebuie plătiți o mulțime de bani. Dar bani persoana respectivă nu are, altfel și-ar fi cumpărat asigurarea.
Dar și asigurarea acoperă adesea doar o parte din costul medicamentului. Prin urmare, o treime dintre pacienții americani încearcă să nu cumpere deloc medicamente eliberate pe bază de rețetă.
Criza medicamentelor în SUA a fost creată de mâna invizibilă a pieței. Această mână golește în mod regulat buzunarele americanilor fără nici cea mai mică intervenție guvernamentală. Pur și simplu nu există nicio structură guvernamentală în țară care ar putea reglementa prețurile medicamentelor.
Singurul organ federal care ar trebui, teoretic, să controleze producția de medicamente în Statele Unite este Food and Drug Administration (FDA). Dar companiile farmaceutice au rezolvat cu succes problema cu FDA: printr-o coincidență ciudată, directorii acestui organ federal devin în permanență oameni care au lucrat toată viața lor în cele mai mari companii farmaceutice.
Cu toate acestea, chiar și FDA nu are dreptul de a controla prețurile medicamentelor. Anul acesta, Congresul SUA a fost forțat să investigheze activitățile companiilor farmaceutice, nedreptatea care predomină pe piață devenind extrem de evidentă.
Dar ancheta se desfășoară cu puțină diligență. Criticii americani ai ”Big Pharma” susțin că reprezentanții industriei cheltuiesc anual sute de milioane de dolari pentru a mitui politicienii, pentru a-și promova candidații și pentru a-și desfășura activitatea de lobby. Mai mult, interesele lor sunt promovate de reprezentanții ambelor partide de guvernământ, atât a celui democrat, cât și a celui republican.
Doar doi politicieni au încercat să combată cumva dominanța companiilor farmaceutice – democratul Bernie Sanders și republicanul Donald Trump. Ambii au ajuns să fie disprețuiți pentru asta, inclusiv de către membrii partidelor lor. Se pare că într-adevăr există unele interese comerciale care leagă instituția politică cu farmaciștii.
Potrivit zvonurilor, cel puțin un reprezentant al unei mari companii farmaceutice se află în consiliul de administrație al fiecărei instituții media. Prin urmare, jurnaliștii sunt nevoiți să închidă ochii la toate trucurile farmaciștilor. Poate că acestea sunt într-adevăr doar zvonuri, dar în ultimii ani nu au existat publicații americane importante care să dezvăluie secretele companiei ”Big Pharma”, deși situația a atins deja punctul de fierbere.
Oricum ar fi în realitate, dar americanii obișnuiți nu au practic niciun fel de acces la medicamentele vitale. Președintele Trump a încercat să distrugă acest sistem corupt. Cele patru decrete ale sale, fără exagerare, istorice, au permis farmaciilor să achiziționeze medicamente canadiene generice relativ ieftine, au limitat prețul insulinei, au obligat Medicare să cumpere medicamente de la producători la același preț ca și în țările străine dezvoltate și au interzis kickback-uri în timpul achizițiilor de medicamente.
Decretele au fost semnate în iulie și au provocat o indignare așteptată în rândul companiilor farmaceutice. În noiembrie, datorită numeroaselor fraude electorale, Trump a ajuns la un pas de pierderea alegerile. El inculpă de acest lucru producătorii de produse farmaceutice, care au investit milioane în înfrângerea sa. În decembrie, producătorii de produse farmaceutice au intentat un proces împotriva administrației prezidențiale cu privire la decretele din iulie. Și este foarte probabil că ei o să îl câștige.
Acum, dacă Trump totuși pleacă, nimic nu îi va mai salva pe americani – medicamentele în țară vor deveni în cele din urmă un obiect de lux. Ce să mai spunem despre vaccinul împotriva coronavirusului?
Nu este surprinzător că autoritățile SUA au respins categoric vaccinul ”Sputnik V”, propus de Rusia. Companiile farmaceutice locale, care și-au dezvoltat vaccinurile cu banii contribuabililor americani, trebuie acum să-i oblige pe contribuabili să cumpere ”doar autohton”. Cât va costa acest nu se cunoaște încă. Se știe doar că autoritățile SUA nu au nici capacitatea, nici dorința de a influența cumva acest preț.
