Editorial realizat de Irina Alksnis
Motivul oficial este unul pur tehnic. Potrivit noilor amendamente operate în legislația țării, până în acel moment ar trebui să fie introdus registrul electronic al alegătorilor estonieni, astfel încât cetățeanul să poată vota la orice secție de votare care îi este convenabilă, dar să nu aibă șansa să o facă în mod repetat, scrie autorul RIA Novosti.
Până la această dată, lucrările la noul sistem nu au fost încă finalizate, fapt care ar putea pune la îndoială legitimitatea referendumului. Ca alternativă, structurile responsabile propun amânarea votului cu o lună - până la sfârșitul lunii mai.
Cu toate acestea, există suspiciunea că în spatele acestor dificultăți tehnice formale se află motive politice mult mai semnificative, deoarece în legătură cu viitorul plebiscit autoritățile țării s-au pomenit într-o situație foarte neplăcută.
Pe arena internațională, cele trei Țări Baltice își îndeplinesc ireproșabil rolul predeterminat de prima linie de apărare împotriva Rusiei îngrozitoare și rolul de rază de idei progresiste în regatul întunecat al conservatismului vecinului lor din est. Pentru aceasta, li se iartă mici slăbiciuni precum naționalismul ca politică de stat.
Dar brusc s-a constatat că în inima statului eston ideile pur și simplu inacceptabile, în special homofobia, au încolțit și s-au consolidat.
Descoperirea s-a dovedit a fi cu atât mai șocantă cu cât în urmă cu câteva luni țara ar fi putut pretinde să se numească cu mândrie avangarda LGBT în regiune.
În 2014, țara a adoptat Legea concubinajului, care permitea cuplurilor de același sex să intre în așa-numitele parteneriate civile. Câțiva ani mai târziu a avut loc prima adopție homosexuală. Anul acesta, președintele Kersti Kaljulaid a primit premiul „Rainbow Hero” de la comunitatea locală a LGBT. Iar în august scriitorul Mikk Pärnits a primit Premiul de Stat pentru Prevenirea Violenței. Ultimul eveniment a avut o rezonanță considerabilă chiar și în Rusia, din moment ce laureatul a venit la ceremonie într-o rochie roz fermecătoare, purtând tocuri stiletto și cercei grațioși. Și în discursul său el a exprimat cea mai modernă idee în cercurile liberale conform căreia „familia tradițională este cel mai periculos loc pentru un copil”.
Dar, dintr-o dată, retrograzii erau destul de puțini în eșaloanele de sus ale puterii de stat, au lansat o contraofensivă.
Principala forță motrice a fost Partidul Popular Conservator (EKRE). Acesta este cunoscută pentru populismul său scandalos, pentru naționalismul radical și pentru rusofobie. El își propune în special să returneze Ivangorodul și Peciora „anexate” de Rusia. Orice ar fi, partidul face parte din coaliția de guvernământ - și ea a fost cea care a inițiat un referendum în care cetățenii țării trebuie să decidă dacă căsătoria este o uniune exclusiv dintre un bărbat și o femeie sau o noțiune mai largă.
Mai mult, fondatorul partidului și, până de curând, ministrul de Interne al Estoniei, Mart Helme, au venit cu mai multe comentarii, fapt care i-a scos din sărite pe cei din tabăra liberală a publicului. De exemplu, în ceea ce privește tema viitorului plebiscit, el a spus: fie ca „homosexualii nemulțumiți de asta să fugă în Suedia”.
Apropo, în ciuda revoltelor, el și-a păstrat atunci postul de ministru. L-a părăsit zilele trecute din cauza unui alt scandal, când a declarat direct că „nu există nicio îndoială că alegerile din SUA au fost trucate” și l-a numit și pe Joe Biden un oficial corupt. Nu i s-a mai iertat o asemenea insultă adusă suzeranului de peste mări.
Totuși, acest lucru nu atenuează caracterul problematic al referendumului pentru autoritățile estoniene.
Sociologia mărturisește fără echivoc dominația scandaloasă a retrograzilor intoleranți în societatea estonă, din cauza căreia este distrusă „imaginea (țării - n.red), care a fost construită cu atenție de la începutul anilor 90”.
Astăzi, țara a organizat mobilizarea tuturor forțelor liberale - politicieni și personalități publice, oameni de știință și pur și simplu celebrități locale, care, prin eforturi comune în cursul unei campanii extinse, trebuie să convingă populația înapoiată să treacă de partea luminii.
Nu putem exclude faptul că o lună suplimentară de propagandă agresivă îi va ajuta în acest sens.
În ceea ce privește Partidul Popular Conservator și pe Mart Helme personal, au fost deja exprimate suspiciuni împotriva lor că rusofobii brevetați, de fapt, exprimă interesele populației de limbă rusă, care este cunoscută pentru sentimentele homofobe în special. Ei bine, de aici nu mai este mult până când se vor aduce acuzații de muncă directă în interesul Moscovei. Mai mult, fostului șef al Ministerului Afacerilor Interne, pe lângă faptul că a îndrăznit să-i confrunte pe homosexuali, i-a trecut prin cap să-l „laude” și pe Vladimir Putin, numindu-l, mi-i teamă să rostesc - un om „pragmatic”.
Deși cei care încearcă să caute vinovați pentru ceea ce se întâmplă și pentru apostazia incorectă din punct de vedere politic a EKRE nu ar trebui să privească spre est, ci spre cealaltă parte: către direcția spre care autoritățile din Polonia și Ungaria își îndreaptă calea în mod constant - extrem de departe de standardele liberale. Este mult mai probabil ca Mart Helme și camarazii săi să fie inspirați anume de ei.
În același timp, pentru Europa și SUA aceasta este poate chiar o opțiune mai proastă decât încercările de a le pune pe toate pe seama Kremlinului. Deoarece, chiar dacă iau amploare în statele baltice atitudinile precum „dacă Varșovia și Budapesta o pot face, atunci și noi putem”, acest lucru înseamnă că perspectivele unui Occident colectiv pare mohorât chiar și de acolo.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.
