CHIȘINĂU, 30 oct – Sputnik, Rodica Gherciu. Pe Natalia Panco, medic în echipa specializată Terapie Intensivă Mobilă din cadrul Centrului Național de Medicină Urgentă Prespitalicească, am găsit-o la muncă. Este angajată a Substației de Asistență Medicală Urgentă Botanica. În ziua interviului, revenise alături de echipa ei după două zile de odihnă. Iar asta după o tură, spune medicul, relativ ușoară și nu foarte încărcată. A avut doar nouă chemări, adevărat că destul de grave, ceea ce pentru ea și echipă este puțin.
Pe timpuri aveau mai multe echipaje, mai ales că Botanica este unul dintre cele mai mari sectoare ale Chișinăului. Acum, la o populație de aproximativ 250 de mii de persoane, au rămas doar nouă ambulanțe, dintre care două merg în suburbii. Numărul de chemări a rămas același, iar în unele cazuri chiar mai multe. Viața medicilor de la ambulanță s-a schimbat și odată cu începutul pandemiei. Echipe și angajați din ce în ce mai puțini, iar chemări din ce în ce mai multe.
„Înainte erau 25 de ambulanțe, câte una la zece mii de locuitori. Acum, fizic nu reușim uneori. Mai ales că aproximativ 80% din chemări sunt nefondate. Din această cauză sunt cazuri când oamenii care cu adevărat au nevoie în acel moment trebuie să aștepte echipajul câte 40 de minute sau chiar și câte o oră-două”, menționează medicul.
Cum spuneam, numărul cazurilor în care este solicitată echipa de pe ambulanță a crescut semnificativ în perioada pandemiei, ceea ce le-a făcut mai dificilă munca angajaților. Se întâmplă să fie chemați la pacienți cu simptome de COVID-19, dar în același timp să se producă accidente rutiere cu persoane traumatizate.
În aceste cazuri, echipajul îndreptat spre pacienții cu semne de coronavirus, dacă nu există altul liber, va fi întors din drum și îndreptat la locul accidentului. Natalia Panco spune că aceste decizii se iau deoarece prioritate au chemările în stradă, unde sunt raportate persoane căzute fără cunoștință, implicate în accidente, care au făcut infarct sau chiar alergii grave. Copiii mici până la un an, la fel, constituie o prioritate. M-am gândit atunci și i-am spus doamnei doctor că mi se pare grav, chiar inuman să faci astfel de alegeri și să stabilești priorități în funcție de cine sunt acești oameni. M-a contrazis.
„Prioritățile nu se fac față de oameni, ci în funcție de starea de sănătate a acestora. E logic că vom alege să mergem mai întâi la un caz în care persoana a fost implicată într-un accident, iar mai apoi la cei care prezintă febră, sau dureri de cap”, spune doctorița.
Cel mai grav în perioada asta e că ei, medicii, sunt cei mai expuși riscului. Zilnic sunt în focare deschise și se simt absolut neprotejați.
„Oamenii trebuie să înțeleagă că, la fel ca ei, și noi suntem oameni vii, care avem familii. Atunci când cheamă ambulanța, îi rog să fie sinceri și să spună exact ce îi supără. Bine, noi mereu purtăm masca, mănuși și viziere. Dar în cazul simptomelor de COVID-19 suntem obligați să purtăm echipamentul de protecție. Vă dau un exemplu. Ne-au chemat că acuză durere mare de inimă și că nu are termometru ca să-și verifice temperatura. Când am ajuns, persoana avea febra mare, am constata că fiica era pozitivă la coronavirus. Oamenii cred că dacă ne vor spune că au febră, noi, cei de la ambulanță, îi vom ignora. Nu. Noi mergem oriunde suntem solicitați”, ne spune Natalia Panco.
Oamenii au devenit indiferenți. Lasă tot greul lor pe spatele altora. Nu se obosesc măcar să verifice temperatura ca ulterior să anunțe doctorii de pe ambulanță. Aceștia merg la chemare neechipați în totalitate, iar în cazul în care persoana la care au fost este testată pozitiv, întreg echipajul intră în carantină. Mai mult, persoanele care au contactat cu membrii echipei respective, la fel nu vor ieși la muncă. Iar asta înseamnă că numărul angajaților la Ambulanță pentru cel puțin 14 zile este și mai mic. În perioada regimului de izolare nu le rămâne decât să se roage să nu se fi infectat.
O zi din viața unui medic de la salvare, înainte de pandemie
Mi-am dorit să aflu și o altă parte a acestei meserii, cea de dinainte de pandemie. Credeam că e mai ușoară, dar... Își începe ziua de muncă la ora 09:00 și o încheie la aceiași oră a zilei următoare. Sau mai exact, acesta ar fi programul perfect, dacă ultima chemare din tură nu ar fi înregistrată cu 15 sau chiar cinci minte înainte de finalizarea acesteia. Nu se supără, pentru că a râvnit mult la această meserie și a luptat și mai mult ca să ajungă doctor.
„Am început să lucrez în acest domeniu din 2010. Drumul meu până aici a fost foarte greu, dar asumat. Am terminat studiile gimnaziale în 1992, dar am reușit să mă înscriu la facultate doar după șapte ani. M-am oprit la medicină pentru că mereu mi-a plăcut să ajut oamenii, să le fiu alături în momentele grele”, ne-a povestit emoționată Natalia Panco.
În perioada rezidenturii deja făcea parte din echipa medicilor de pe ambulanță. A ajuns la terapia intensivă cu două luni în urmă. Înainte, o perioadă de șase ani, a făcut parte din echipa celor de la cardiologie. Nu era deloc simplu nici acolo, dar terapia intensivă este una din cele mai stresante și responsabile specialități din medicină. Lucrează în condiții severe, în care un minut poate face diferența dintre viață și moarte, iar asta creează o încărcătură psihologică sporită.
„Noi nu avem timp. Trebuie să gândim rapid, să evaluăm situația și să creăm condiții pentru a salva viețile. Spre deosebire de alți lucrători din domeniul sănătății, în cazul nostru diagnosticul se efectuează în condiții extreme. Uneori nu există suficiente informații. E aproape imposibil să le aflăm atunci când pacientul este inconștient”, spune medicul.
Munca pe timp de noapte, responsabilitatea pentru viața și starea pacientului, toate acestea necesită implicare și o gândire mai profundă pentru identificarea diagnosticului. Dna doctor mai spune că este foarte important și absolut necesar să stăpânești perfect abilitățile de resuscitare cardiopulmonară, manipulări medicale suplimentare. Mai pe înțeles, să readuci un om la viață. De ce Medicina de Urgență, am întrebat-o. A răspuns simplu.
„Pentru că totul aici este diferit și deosebit. Ești mereu înaintea altora, pe linia întâi. Fie este vorba de accidente sau înrăutățirea stării de sănătate a pacienților grav bolnavi, noi suntem primii care ajung la aceștia”, ne-a povestit entuziasmată doctorița.
Medicii de la terapie intensivă, solicitați în cele mai grave cazuri
Și-a ales un domeniu în care este solicitată pentru cele mai grave cazuri. A văzut de toate la viața ei, iar cuvintele cheie în munca zilnică sunt viața și moartea. Nu are voie să intre în panică, să cadă în disperare. Și ce dacă e om care are fricile și temerile sale? Și ce dacă e femeie, care la prima vedere pare atât de sensibilă și firavă? În această meserie nu e loc decât de curaj, atenție și concentrare maximă.
„Nu mi-a fost frică nici de la începutul începutului. Poate pentru că am venit foarte pregătită în acest domeniu. Îmi amintesc și acum primele cazuri la care a fost solicitată echipa cu care lucram. Prima mea zi de lucru a fost pe 1 ianuarie 2010. O zi foarte grea și foarte încărcată, 24 de chemări în doar 24 de ore”, a mai spus medicul.
Pentru ea cele mai grave cazuri rămân a fi cele când pierde oamenii. Și nu au fost puține, când au murit oameni în mâinile ei.
„Faci și dai totul ca să poți salva omul, dar uneori este prea târziu. Când în prezența mea moare un om, acest lucru nu poate să nu mă afecteze, oricât de puternică aș fi. Există uneori și sentimentul de vinovăție și mă întreb: poate aș fi putu să fac mai mult, poate ar fi trebuit să acționez altfel. Cu timpul am învățat să nu dau frâu liber emoțiilor. Ca medic, nu am voie să arăt slăbiciune”, își amintește medicul.
Mai mult, nu a plâns niciodată în fața rudelor sau prietenilor persoanei decedate. A așteptat momentele de singurătate ca să se poată descărca emoțional. Natalia Panco spune că, în unele cazuri, oamenii mor doar din vina lor. Nu dau atenție stării de sănătate, nu se adresează la timp medicului, rabdă durerea și ajung la o stare în care medicii nu mai pot face o minune.
Mai mult, sunt din cei care parcă intenționat se aruncă în fața morții. Medicul se referă aici la accidentele provocate de alcool sau viteză exagerată.
„De ce trebuie să te grăbești să mori? Cu soarta nu trebuie să ne jucăm. Oamenii trebuie să înțeleagă că medicul nu face minuni. Medicul ajută, tratează și, dacă nu e prea târziu, salvează. În ce mă privește, cazurile când am „reînviat” oameni au fost mai dese decât cele în care i-am pierdut. Utilizez toate resursele pe care le dețin pentru a readuce pacientul la viață. Îmi amintesc, când lucram în echipa de cardiologie, aveam un pacient de 47 de ani într-o stare foarte gravă. Suferise un infarct. I-am acordat primul ajutor medical, l-am transportat la spital la terapie intensivă, iar mai târziu a revenit acasă. Așa s-a întâmplat că peste o perioadă am fost chemați la același pacient și l-am internat din nou în secția reanimare. Și-a revenit și de acea dată. Nu pot să vă descriu ce am simțit când de două ori am reușit să readuc omul la viață. Nu cred că vă imaginați ce simțim când auzim de la pacient: „Mulțumesc, doctore”, ne-a mai spus medicul de la SAMU Botanica.
Un minut face diferență între viață și moarte
Cum spuneam, medicii de la terapie intensivă sunt cei care sunt aici și acum. Secundele pentru ei sunt unitatea de măsură a timpului atunci când le este solicitată prezența. Și când viața pacientului parcă se răzbună pe efortul depus de medic, își primesc poate cea mai dură lovitură în această meserie.
„Primele secunde în acordarea primului ajutor medical contează enorm de mult. Îmi crește inima când persoana își revine, mă privește și chiar începe să vorbească. Și când, peste scurt timp, nu mai are ochi să te vadă sau glas să-ți vorbească este extrem de dureros”, își amintește medicul din experiența sa.
Are un sfat, sau mai bine zis o mare rugăminte către oameni. Natalia Panco spune că noi, cetățenii, ar fi bine să înțelegem exact care este specificul medicinii de urgență și în ce cazuri să solicităm serviciile echipelor de la ambulanță. De foarte multe ori, de unii dintre noi depinde viața altor oameni.
„Se întâmplă foarte des când ne cheamă și, ajunși la fața locului, constatăm că persoana are o mică rană la un deget după ce s-a tăiat în timpul gătitului. Ne cheamă oamenii și când ajungem la ei îi găsim cu o simplă durere de cap. Avem cazuri când, la o ușoară creștere a temperaturii, persoanele solicită ambulanța”, ne-a mai spus Panco.
Mai mult, a avut cazuri când au fost chemați la bătrâni care se simțeau singuratici Da, da. Ajunși la fața locului, așa zișii pacienți le-au spus că pur și simplu aveau nevoie să stea de vorbă cu cineva care să-i asculte. Natalia Panco ne mai spune că, atunci când ne-am pomenit că pe stradă întâlnim o persoană care doarme pe o bancă sau oriunde în altă parte să chemăm poliția, nu ambulanța. De cele mai dese ori, în aceste cazuri persoanele sunt în stare de ebrietate, iar intervenția unei echipe de medici este nefondată.
Toate aceste sacrificii pentru noi, oamenii, acești medici le fac cu salarii foarte mici. Până nu demult, ducea acasă un salariu de 2 800 de lei, din care trebuie să-și întrețină și părinții care sunt în îngrijirea ei.
Ziceam că munca pe care o exercită este una frumoasă, dar și foarte, foarte riscantă. Niciodată nu știe pe cine întâlnește la locul chemării. Oameni agresivi, drogați, alcoolici. De toate a văzut și cu majoritatea categoriilor sociale a contactat. Din fericire pentru ea, nu i s-au întâmplat cazuri în care să fie victimă a violenței, dar mulți dintre colegii ei s-au ales cu traumatisme și chiar spitalizare.
Chiar și așa, niciodată nu i-a venit gândul să plece din acest domeniu. Spune că este la locul potrivit și că aici se simte în apele ei. E medic, dar rezultatul muncii ei depinde și de colegii din echipă. Le-a mulțumit tuturor asistenților cu care merge la chemări și le-a urat sănătate. Și da, ca oamenii să înțeleagă exact ce înseamnă și cum decurge o zi la salvare, își dorește ca să se organizeze ziua ușilor deschise. Cei care cred că membrii echipajelor stau la ceai în incinta substațiilor, ar fi bine să urce în ambulanță și să-i însoțească.
Poate doar după ce vor vedea cazuri când un om moare sau altul se zbate între viață și moarte, când medicul cu asistentul sunt și pe post de infirmieri care trebuie să curețe interiorul ambulanței de sânge, vor înțelege mai bine când și în care cazuri să solicite ambulanța.
