MOSCOVA, 19 oct – Sputnik, Vladimir Kornilov. Europa a făcut destul de mult zgomot în legătură cu decizia Federației Ruse de a se retrage din consultările trilaterale cu Olanda și Australia în privința circumstanțelor prăbușirii cursei MH17. Totodată, caracterul acestui zgomot și fake-urile care îl însoțesc, ieșit pe gura unor demnitari de rang înalt, confirmă falsitatea intențiilor declarate ale Occidentului în ceea ce privește stabilirea adevăratelor cauze ale tragediei.
Cât face formularea declarației oficiale a ministrului Afacerilor Externe al Olandei, Stef Blok: “Astăzi Federația Rusă și-a anunțat decizia unilaterală de a înceta discuțiile despre propria responsabilitate pentru distrugerea cursei MH17”. Iată cum! Se pare că undeva au fost purtate discuții “despre responsabilitatea Rusiei”, iar noi nici nu bănuiam.
Primele consultări cu privire la consecințele tragediei Boeingului din Malaysia, prăbușit în iulie 2014, au avut loc la începutul anului trecut. Partea rusă a menționat din start: “Subiectul central va fi nu “responsabilitatea juridică a Rusiei pentru catastrofă”, ci întregul complex de chestiuni, legate de incident, care au o importanță principială pentru determinare adevăratelor cauze ”. Totodată, Moscova a subliniat că una din problemele cheie, care urmează să fie examinate, este responsabilitatea Ucrainei, care nu și-a închis spațiul aerian în zona acțiunilor militare.
Desigur, Blok cunoaște foarte bine acest lucru, însă conștient recurge la o denaturare a adevărului, exact ca și cum o face și în fragmentul în care spune că refuzul Rusiei de a purta consultări infructuoase “este deosebit de dureros pentru rudele victimelor”.
Multe din persoanele occidentale, care s-au apucat să condamne Moscova pentru această decizie, încearcă să speculeze pe tema celor decedați. Așa, ambasadorul SUA în Olanda, Pete Hoekstra, a declarat că retragerea Rusiei din consultări reprezintă “o nouă lovitură dată rudelor victimelor și dorinței lor de a obține dreptate”.
Nu e de mirare că reacția unor olandezi, care apreciază aceste știri în forma pe care o oferă persoanele oficiale, este mult mai dur. Spre exemplu, unul din cititorii lui Blok a adresat sfaturi furioase în privința Rusiei: “Expulzați imediat toți rușii din Olanda, închideți ambasada, încetați comerțul extern cu Rusia, nu mai cumpărați gaz rusesc. Expediați flota noastră în Crimeea”.
Practic, niciun commentator nu oferă publicului olandez o explicație clară a motivelor pentru acest pas al Moscovei. MAE al Rusiei a explicat că va continua cu plăcere consultările (în care, apropo, a pus mari speranțe), dacă olandezii nu ar fi ales o altă cale – depunerea unei plângeri împotriva Rusiei al Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Declarația MAE spune: “Astfel de acțiuni ostile ale Țărilor de Jos face inutilă orice continuare a consultărilor trilaterale și participarea noastră la ele. Responsabilitatea pentru eșuarea consultărilor trilaterale, în acest fel, aparține în totalitate oficialităților de la Haaga”. Iată acest moment neplăcut presa din Occident încearcă să nu-l evidențieze sau chiar îl evită. Exact așa cum prin depunerea plângerii la CEDO, în ciuda tuturor „lacrimilor de crocodil” pentru victime, a dăunat anume rudelor acestora.
Problema este că la CEDO au fost depuse în mai multe rânduri plângeri din partea acestora. Primele astfel de plângeri au fost examinate în anul 2016, iar apoi au fost completate cu noi plângeri. Adică, cazul MH17 era în plină desfășurare. Iată că pe 10 iulie a acestui an, guvernul Olandei nu a găsit nimic mai bun decât să depună o plângere interstatală în instanță (care, de regulă, examinează dosarele personale), afirmând cu ipocrizie că aceasta a fost depusă în susținerea dosarelor aflate în examinare.
E o minciună sfruntată a părții olandeze. E greu să ne imaginăm că Haaga, capitala globală juridică, nu știu că la depunerea unei plângeri interstatale la CEDO, toate cazurile individuale, examinate cu această ocazie, sunt suspendate până la încheierea disputei între state. Acest lucru este formulat foarte clar în punctul 45 al Declarației de la Copenhaga cu privire la reforma Convenției Europene pentru Drepturile Omului, adoptate în unanimitate în 2018 de către statele membre ale Consiliului Europei.
Adică, Haaga, se ascunde în spatele victimelor MH17, iar în același timp blochează pentru câțiva ani pronunțarea deciziei de către instanță în aceste cazuri (iar examinarea dosarelor interstatale la CEDO poate dura foarte mult). Desigur, presa olandeză nu va scrie nimic despre acest lucru.
De asemenea, nu trebuie să uităm că plângerea Olandei la CEDO crează un potențial conflicte de interese cu alte instituții de drept – Curtea Internațională de Justiție a ONU, unde este examinat cazul Ucrainei împotriva Rusiei, în care figurează la fel responsabilitatea pentru MH17.
Iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene în 2014 și-a exprimat opinia că dosarele interstatale, examinate la CEDO, nu trebuie să atenteze la jurisdicția altor instanțe internaționale. Adică, guvernul Olandei nu doar blochează examinarea dosarelor individuale, ci și crează conflicte de interese între diverse instituții, fapt care crează probleme pentru acest dosar.
Aici apare o întrebare legitimă: de ce Haaga are nevoie de torpilarea în același timp a proceselor de la CEDI și a consultărilor cu Rusia, prin depunerea unei plângeri scandaloase anume acum? Presa olandeză, care face speculații pe seama deciziei Moscovei, nu adresează întrebări prim-ministrului Mark Rutte în această problemă. Acesta doar a spus că “a ales cel mai optim moment”, însă a refuzat să precizeze de ce consideră așa.
Răspunsul este unul evident. Inițial guvernul olandez răspundea că așteaptă încheierea investigației grupului international și transmiterea plângerii în instanța de judecată. Iată că în martie a acestui an procesul a demarat pe teritoriul aeroportului Schiphall, cu zgomot, pompe, în fața camerelor tuturor televiziunilor ale lumii. A devenit clar: ceva nu a mers bine pentru organizatorii acestui proces.
În primul rând, cei patru “acuzați” nu au nicio tangență cu distrugerea MH17 (odată cu evoluția procesului, acest lucru devine tot mai evident). În al doilea rând, o tentative similar de a asocia procesului un ofițer al serviciilor rusești (prin urmare, a statului rus) a eșuat. Amintiți-vă cum în primăvara anului 2018 toate instituțiile de presă internaționale, cu participarea compromisei structuri antirusești Bellincgat, trâmbițau: iată veriga care lipsea din lanțul ce duce spre Kremlin! Au și indicat un nume, un oarecare Oleg Ivannikov. Din anumite motive, când la prima ședință a judecătoriei din Haaga în cazul MH17, procurorii au declarat că Ivannikov nu figurează în calitate de suspect și nu are nicio tangență cu dosarul, acest fapt a fost ignorat în totalitate de aceeași presă. Pentru falsurile lansate, desigur, nimeni nu și-a cerut scuze.
Pe măsura apropierea unei noi comemorări a datei distrugerii Boeingului, rudele victimelor au înțeles că dosarul se compromite. Fapt despre care au indicat direct într-o scrisoare adresată ambasadorului american, Pete Hoekstra. Aceștia au îndemnat SUA să prezinte instanței imaginile realizate din satelit, despre care a vorbit în 2014 John Kerry. Din câte vă puteți da seama, nu au fost prezentate niciun fel de imagini. În schimb, Hoekstra își exprimă grija față de rudele victimelor și acuză Rusia.
Înțelegând că în proces nu vor avea sorți de izbândă, iar Haaga nu poate prezenta publicului nimic la cei șase ani de la distrugerea MH17, ea a recurs la acest pas provocator al plângerii la CEDO. Exclusiv în ajunul comemorării, pentru a distrage atenția de la întrebările incomode în acest caz și pentru a transfera atenția asupra unei noi plângeri, respectiv, la o nouă tărăgănare a procesului.
Cum ar fi trebuit să procedeze Rusia, care într-adevăr spera să înceapă un dialog cu Olanda, fie și în cadrul unui grup informal? Despre ce dialog poate fi vorba dacă cealaltă parte deja a decis totul?
Aici ne aducem aminte de declarațiile recente ale lui Serghei Lavrov: „Acei oameni, care răspund de politica externă în Occident, nu înțeleg necesitatea unui dialog în baza unui respect reciproc”. Am putea spune că decizia Rusiei de a se retrage din consultările legate de MH17 reprezintă un prim pas în realizarea în practică a cuvintelor ministrului rus. Primul, dar nu cel din urmă. Calea Rusiei spre constrângerea europenilor la un dialog respectuos a început și va fi una lungă.
