SUA ar vrea să construiască o autostradă și o cale ferată care să lege porturile Constanța, din România, și Gdansk, din Polonia!
Anunțul a fost făcut de ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, care a vorbit despre beneficiul uriaș pentru economia regiunii.
”Vom începe derularea unui nou proiect pentru România, împreună cu Polonia, pentru construirea unei autostrăzi şi căi ferate, care să lege Constanţa, de la Marea Neagră, cu Gdansk, de la Marea Baltică”, a declarat ieri Zuckerman.
Asta ar însemna o investiție colosală, dar mai ales complicații de cel mai înalt nivel – implicând trecerea prin Ucraina, un stat cu probleme majore, stabilirea unui traseu care să ocolească zona montană, deci alte probleme legate de orașele din zonă, de proprietăți – deci o previzionare pe mulți, în condițiile în care România, cu tot cu ”parteneriatul”, nu e în stare să construiască de 30 de ani măcar o autostradă internă!
Ori, în condițiile în care administrația americană își schimbă proiectele la fiecare 4 ani sau, hai să zicem, la 8 ani, oare poate cineva să creadă că un asemenea proiect ar putea fi dus la îndeplinire?!
Și, în al doilea rând – unde au mai făcut vreodată SUA un asemenea proiect, peste 3 țări europene? Nicăieri! Încep acum, în România, țara în care cifra de afaceri a investitorilor SUA e, în total, cam cât cea a fraților Pavăl din Bacău?!
Nici nu mai spun de complicațiile relațiilor cu UE, de problemele de mediu, de proprietate, de investiții, de legislație!...
Pe scurt, ceea ce spune Zuckerman e o gogoașă imensă, aruncată românilor ca să nu bage de seamă gustul de lemn al țepei cu Cernavodă!
Doar dacă… dacă nu cumva Zuckerman vrea să o pună cu vreo două gheșeftării: un studiu de fezabilitate – plătit de România, evident – și vreo cartare digitalizată a zonei prin care s-ar derula ”proiectul”. Ceva gen țeapa EADS, de care nu s-a mai auzit nimic. Că tot e interesat Zuckerman și de digitalizare – și de justiție.
În concluzie, povestea cu proiectul rutier-feroviar pare o uriașă gogoașă. O gogoașă atât de… gogonată încât pus și simplu sfidează inteligența românilor, pe care americanii i-au mai ”prăjit” (fără ulei) în cazul Bechtel… și nu numai.
Deci cred că gogoașa lui Zuckerman… oricât Zucker (zahăr) s-ar pune pe ea, nu va fi înghițită de români. Dar, probabil, va folosi intenției de a acoperi alte povești.
