Editorial realizat de Aleksandr Hrolenko
Migrația unor astfel de „specialiști” în Caucazul de Sud promite o extindere a zonei de luptă și tranziția amenințărilor teroriste într-o formă cronică de ostilități, conform scenariului „afgan”, „libian” sau „sirian”.
Directorul Serviciului de Informații Externe (SVR) al Rusiei, Serghei Narîșkin, a anunțat pe 6 octombrie că mii de luptători din Orientul Mijlociu, ai organizațiilor teroriste internaționale ”Jabhat al-Nusra” (o organizație teroristă interzisă în Federația Rusă), ”Firkat Hamza”, ”Sultanul Murad”, sunt transferați în zona de conflict din Nagorno-Karabah „precum și grupuri extremiste kurde. Mercenarii radicali se așteaptă să câștige bani pe seama noului război din Caucaz. Pentru prima dată, conflictul este alimentat atât de deschis și fără ambiguități de Turcia, care a luat partea Azerbaidjanului.
Președintele rus Vladimir Putin a declarat: "Evenimentele din Karabah sunt o tragedie, suntem foarte îngrijorați, deoarece Azerbaidjanul, Armenia și Nagorno-Karabah sunt teritorii în care oamenii nu ne sunt străini". Putin a reamintit diaspora azeră și armeană care trăiau în Rusia. Și el a subliniat: un număr imens de cetățeni ruși întrețin relații de prietenie strânse și chiar familiale cu ambele țări.
Moscova urmărește cu mare îngrijorare escaladarea conflictului din Nagorno-Karabah - cu participarea distructivă a țărilor și forțelor terțe.
Surse din sânul opoziției siriene au declarat pentru RIA Novosti că 93 din 322 de mercenari sirieni au fost uciși în Nagorno-Karabah până la începutul lunii octombrie, iar cadavrele a 53 dintre ei au fost aduse în Siria.
Luptatori straini
Rusia nu are nevoie de un război în Caucazul de Sud, însă Kremlinul înțelege că acest conflict armat ia o formă exagerată. Potrivit Ministerului rus de Externe, mercenarii din Siria și Libia sunt transferați în Nagorno-Karabah pentru participare directă la ostilități.
Anterior, președintele sirian Bashar al-Assad, într-un interviu acordat RIA Novosti, l-a numit pe liderul turc Recep Tayyip Erdogan principalul inițiator al unei noi runde a conflictului din Karabah. Acuzația este grea și este puțin probabil să fie dominată de resentimente personale sau răzbunare pentru acțiunile nelegitime ale trupelor turcești pe teritoriul Siriei. Și participarea excesivă a Turciei la conflictul azero-armean riscă să destabilizeze întregul Caucaz de Sud și a mai multor țări din Europa de Est și Asia Centrală.
Nu este întâmplător faptul că Canada a suspendat exportul de arme către Turcia, inclusiv componente pentru producția de drone Bayraktar. Ucraina a decis deja să achiziționeze cincizeci de drone de șoc fabricate de Turcia, pe care Azerbaidjan le folosește activ în Nagorno-Karabah. O astfel de achiziție ar putea „împușca” în Donbass și poate duce la o nouă rundă de escaladare a conflictului intern ucrainean.
În ciuda interesului Franței de a coopera cu Azerbaidjanul în industria energetică și de apărare, președintele francez Emmanuel Macron a spus direct că 300 de militanți dintr-un grup jihadist care operează în regiunea Alep au fost transferați din Siria prin orașul turc Gaziantep la Baku. Probabil, Macron, înainte de alegeri, ar putea să se lase influențat de diaspora armeană și totuși faptele sunt un lucru greu de contestat.
Potrivit revistei americane Foreign Policy, Turcia folosește o armată marionetă de mercenari sirieni în Nagorno-Karabah. În conflictul dintre Azerbaidjan și Armenia, au fost uciși zeci de luptători ai formațiunilor armate siriene, care au luptat anterior în nordul Siriei și în Libia.
Surse ale publicației din Armata Națională Siriană (aceasta este o uniune a grupurilor armate de opoziție susținute de Turcia) raportează despre transferul a aproximativ 1.500 de mercenari sirieni în Caucazul de Sud. Luptătorilor li s-au oferit contracte de patru luni cu plata a 1.500 dolari pe lună (în lire turcești), dar mulți au regretat că au venit în Nagorno-Karabah, iar 55 de mercenari sirieni au murit în luptă. Familiilor victimelor li s-a promis o despăgubire de 60 de mii de lire turcești (aproximativ 7.800 de dolari), un preț nu prea mare pentru o viață de om.
Teren fertil pentru terorism
Ministerul Turc al Apărării neagă trimiterea de mercenari în Azerbaidjan (precum și diferite instituții din Baku) și acuză sprijinul Armeniei de către militanții Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care luptă împotriva autorităților turcești de zeci de ani.
Și la Baku afirmă că mercenarii din Siria și Libanul luptă de partea Armeniei.
Pur tehnologic, „răspunsul în oglindă” este posibil - resursele financiare ale influentei diasporei armene din multe țări ale lumii fac posibilă adunarea „propriei lor” armate-proxy de mercenari. Singura întrebare este oportunitatea unor astfel de algoritmi.
Continuarea escaladării conflictului din Nagorno-Karabah este o cale sângeroasă și întunecată atât pentru Baku, cât și pentru Erevan, un pământ ars pentru populația civilă din nerecunoscutul Nagorno-Karabah. Un nou „teren fertil”, care va atrage zeci de grupări teroriste în Caucazul de Sud, multe mii de luptători jihadiști, de la care „angajatorii” vor fi foarte greu să scape de ei în viitor. Apropo, până de curând, Azerbaidjanul și Armenia erau țări relativ prospere, dacă să luăm în considerare amenințările terorismului internațional.
Potrivit companiei americane Soufan Group, aproximativ 900 de cetățeni azeri (din rândul sunniților) sunt implicați în ostilități în rândurile organizațiilor teroriste din Orientul Mijlociu. Și totuși, după patru operațiuni antiteroriste de amploare (lichidări) ale Serviciului de Securitate de Stat (SGB) din Azerbaidjan, în țară situația era calmă. Întorcându-se din Siria, serviciile de informații „veterani ai jihadului” sunt primiți în liniște. Și niciun obiectiv major nu poate justifica un probabil import al luptătorilor sirieni „utili”.
Până la 27 septembrie, Armenia a fost și mai puțin expusă amenințărilor terorismului transnațional. Împreună cu Rusia, a eliminat consecințele agresiunii Statului Islamic (organizație care este interzisă în Federația Rusă) și a altor grupuri jihadiste din Siria. Desigur, este mai oportun ca o țară membră a CTSC să lupte împotriva terorismului internațional până a ajunge în țară, iar nu să nu invite militanții PKK ca „forță auxiliară”.
