Este vorba de felul în care Rusia, supusă sancțiunilor și embargoului după 2014, și-a dezvoltat capacități de producție proprii, suplinind importurile, iar acum au ajuns să concureze pe piața internațională în respectivele domenii.
”Când în 2014 Occidentul a instituit un embargo la adresa Rusiei, din motive de Crimeea, a început în presa occidentală, inclusiv în The Economist, de unde e luat textul de mai jos, un mișto gros, pe tema: ”Ce au să mai mănânce rușii, că brânza lor e de rahat, așa că adio pizza și altele ca ea?!”
Constantin Gheorghe comentează că… ”Pe ruși i-a durut undeva. Și-au văzut de ale lor. Și în nici patru ani au schimbat radical industria produselor lactate”.
”Au șocat prin calitate, gust, preț competitiv. Ce n-au știut ei să facă, au importat. Din Franța, din Italia, de unde a fost nevoie. Cu capre, vaci, oi, cu tot”.
Iar rezultatul se vede, scrie Constantin Gheorghe, citând ”The Economist”… de anul acesta:
”Când mai multe țări au impus sancțiuni Rusiei în 2014, o serie de ingrediente au devenit indisponibile peste noapte. Producătorii locali de alimente nu au lăsat asta să le stea în calea unor produse de calitate superioară. Acum producătorii locali de brânză au preluat conducerea piețelor, iar mozzarella din Moscova rivalizează cu aceea de cea mai bună calitate din Italia”, comentează ”The Economist”.
Și e doar începutul, spune Constantin Gheorghe, pentru că ”Rusia aia care cerșea mâncare Occidentului, în anii 1990, este acum un mare exportator de alimente, prelucrate de ei, nu vândute doar sub formă neprelucrată, ca noi”.
Concret, pentru a exemplifica dezvoltarea Rusiei în timpul sancțiunilor și embargoului, să vedem ce exportă Moscova, orașul, nu Rusia, spune Constantin Gheorghe, completând ”Nu vă întreb ce exportă Bucureștiul, pentru că nu mai are niciun fel de industrie!”.
Analistul citează ”Russia Beyond”, care arată că în primul semestru al anului în curs, Moscova cu 39%, exceptând materiile prime și a energiei, atingând pragul de 15,35 miliarde de dolari.
Viceprimarul Vladimir Efimov a dat detalii – ”vorbim aici despre produse industriale, de peste 13,75 miliarde de dolari (în creștere cu 40,3%), și produse agricole - de 1,58 miliarde de dolari (creștere + 30,8%)”.
Pe de altă parte, viceprimarul Natalia Sergunina a arătat că primii 5 dintre principalii importatori de produse din Moscova, cu excepția materiilor prime, au rămas practic neschimbați și în al doilea trimestru și ei sunt Regatul Unit, SUA, Kazahstan, Belarus și China, care au depășit Germania”.
Deci, lecția Rusiei, scoasă în evidență de analistul Constantin Gheorghe, arată ce poate face o țară care nu lucrează la comanda altora, care vrea să se dezvolte durabil – nu să fie dependentă de alte țări și rețele multinaționale.
O lecție pentru România? Cu siguranță! Dar va folosi România această lecție? Probabil că nu, pentru că nu e… strategic! România are treabă cu ”amenințările”, cu ”tensiunile din Marea Neagră”, cu ”flancul estic”, cu ”corupția”, cu ”PSD” și cu diverse ”pericole” – dar nu și cu dezvoltarea unei economii naționale. Adică a României. Și între timp mai dă câte o OUG de înstrăinare a activelor – iar ambasadorul SUA ne mai dă niște indicații.
Dar, sigur, pericolul vine din Rusia… chiar dacă de data asta, iată, e sub forma unei lecții de dezvoltare și independență. Pardon, mai ales când e sub această formă – armă a ”războiului hibrid”, desigur. În această ”logică”, oare și ”The Economist”o fi al rușilor?
