MOSCOVA, 7 oct – Sputnik, Aleksandr Hrolenko. Sistemul de rachete antiaeriene S-500 “Prometei” cu o rază de acțiune de distrugere a țintelor până la 600 de kilometri va intra în dotarea armatei ruse în 2021. Însă deja astăzi se întrevede un potențial imens de export al acestui sistem.
Testările sistemului S-500 “Prometei” se încheie pe poligonurile Ministerului Apărării al Rusiei, testăril rachetelor au confirmat toate caracteristicile anunțate anterior, iar industria este pregătită pentru o producție în serie. După o exploatare experimentală în cadrul forțelor armate, vor începe livrările în masă.
Cererea pentru S-300 și S-400 din partea clienților străini permite să prognozăm o lansare cu success pe piața internațională și a S-500.
Publicația americană Military Watch deja a stabilit care vor fi primele cinci țări care vor solicita “Prometei” și printre acestea se află Algeria, Belarus, China, India, Iran. De ce anume aceste țări? Motivul este: militarizarea SUA și a unui șir de state occidentale, experiența operațiunilor militare ale NATO din trecut. Astfel de perspective îngrijorează mai multe țări (nu doar Rusia și China), determinându-i să-și consolideze sistemul național de apărare antiaeriană. În mod firesc crește și cererea solicitărilor din străinătate pentru S-300, S-400 și S-500, de producție rusească, care sunt capabile să facă față unei game largi de amenințări în regim autonom și în interacțiune cu alte elemente.
Modele de independență
Algeria procură arme rusești din perioada războiului rece, iar astăzi dispune de cele mai moderne de sisteme de apărare antiaeriană: „Panțir” și, potrivit unor informații, S-400. Military Watch consideră că specialiștii algerieni au apreciat înalt accesul la cele mai avansate sisteme de apărare antiaeriană în contextul unor atacuri aeriene masive ale NATO asupra Libiei în vara și toamna anului 2011. În același timp, Occidentul recurge la o utilizare activă a avioanelor de generația a cincea, și a avioanelor hipersonice în perspectivă (la sfârșitul anilor 2020). Pentru a diminua din viitoarele riscuri militare, Algeria este interesată în mod obiectiv în achiziționarea sistemelor S-500 și avioanelor Su-57 de producție rusească.
Belarus are un buget pentru apărare relativ modest, în 2020 acesta a ajuns la 623 milioane de dolari. Însă, luând în considerație turbulențele din Europa de Est și intensificarea activității trupelor NATO la frontierele belaruse, Minsk speră că se va afla printre primii care vor procura S-500 la niște prețuri “prietenești”. Capacitatea Belarusului de a aplicat lovituri asupra avioanelor și mijloacelor aeriene de distrugere în adâncul “teritoriului NATO” reprezintă un avantaj strategic pentru Rusia.
China a fost printre primii care a achiziționat sistemele rusești de apărare antiaeriană – S-300PMU-2, S-400, precum și rachete “aer-aer” R-77 pentru avioanele de luptă Su-27 și Su-35. Specialiștii chinezi au elaborat un șir de sisteme proprii de apărare antiaeriană, cu toate acestea Rusia își păstrează poziția de lider în domeniul apărării aeriene și spațiale. „Prometei”, care poate “atinge” ținte la limita spațiului cosmic apropiat, la altitudini de peste 100 de kilometri, va fi o achiziție valoroasă pentru armata chineză. Beijingul apreciază cu seriozitate amenințările din partea armelor americane de noua generație.
India decenii la rând rămâne unul din cei mai mari cumpărători ai armelor rusești, inclusiv a câtorva divizii ale S-400 “Triumf” (contractul pentru anul 2018 are o valoare de 5 miliarde de dolari). Eforturile New Dehli în crearea unor rachete strategice pot fi suplinite de desfășurarea sistemelor S-500, care sunt de neînlocuit într-o regiune fierbinte (unde a apărut deja avionul de luptă hipersonic chinez cu dronă WZ-8). India a fost amenințată în mai multe rânduri cu sancțiuni economice din partea americanilor în cazul procurării armelor rusești, însă acest lucru nu a oprit New Dehli și e puțin probabil să aibă vreo influență asupra achiziționării S-500.
Iran își manifesta un interes sporit pentru sistemele de apărare antiaeriană sovietice și rusești în perioada de după încheierea războiului irano-irakian în 1988. Armata iraniană dispune de un sistem modernizat cu rază lungă de acțiune S-200, S-300PMU-2. Teheran este considerat un potențial cumpărător al sistemului S-400 „Triumf”, necesar pentru a contracara prezenței tot mai mari în Orientul Mijlociu a avioanelor “invizibile” ale SUA și NATO. În perspectivă, Iran și-ar putea manifesta interesul față de S-500. Reamintesc, în octombrie s-a încheiat perioada de embargo, instituit de Consiliul de Securitate al ONU, asupra livrării armelor Teheranului, iar Rusia, chiar dacă ar fi amenințată cu sancțiuni economice americane, nu intenționează să renunțe la livrarea armelor în Iran.
Oportunități spațiale
Nu există sisteme echivalente rusescului S-500, fapt pe care îl recnosc și experții militari străini. A se observa că „Prometei” nu substituie „Triumf” (care acțiunea la altitudini de la 5 metri, până la 60 de kilometri) și este destinat pentru distrugerea cu prioritate a țintelor strategice la distanțe extreme (sateliți de pe orbită joasă, rachetelor hipersonice, rachetelor balistice intercontinentale, avioanelor spațiale, avioanelor de cercetare și alarmare îndepărtată, bombardiere grele). Sistemul S-400 la altitudini și distanțe mici este capabil să distrugă aceste ținte, însă într-un sistem integrat de apărare antiaeriană și antirachetă “Triumf” servesc eficient pentru neutralizarea unor ținte mai mici și a obiectelor mai puțin valoroase: avioanele invizibile, rachetele balistice tactice și de croazieră.
Caracteristicile tehnice și tactice remarcabile permit atribuirea S-500 generației a cincea a sistemelor de apărare antispațială. „Prometei” are o rază de acțiune de 600 de kilometri și de la această distanță este capabil să distrugă în același timp până la zece ținte supersonice (rachete de croazieră și balistice), care zboară cu o viteză de până la 25 mii de kilometri pe oră, la altitudini de până la 200 de kilometri. Acest fapt îngrijorează foarte mult specialiștii americani, care au îndoieli asupra incapacității radarelor S-500 de a detecta avioanele F-22, F-35 și B-2.
Statele Unite dezvoltă mijloace spațiale de atac, pe care le-ar putea ulitiza în viitor pentru lovituri preventive asupra Rusiei, utilizând bazele militare amplasate în Europa. Însă sistemul S-500 „Prometei” depășește semnificativ din punct de vedere tehnologic proiectele americane. Menționăm, 600 kilometri e doar o limită a distrugerii țintelor, însă S-500 “vede” la o distanță mult mai mare. Astfel de tehnologii extind frontierele capacităților în probleme militare. Spre exemplu, de pe teritoriul peninsulei Crimeea “Prometei” va putea controla spațiul aerian deasupra întregului bazin al Mării Negre și deasupra Mării Marmara, “vor cuprinde”, de asemenea, cerul deasupra Bulgariei și României (inclusiv Bucureștiul). Din regiunea Kaliningrad S-500 va putea „atinge” rachetele de croazieră și „invizibilele” F-35 în strâmtoarea Skagerrak, care unește Marea de Nord și Marea Baltică.
La necesitate, vor deveni vulnerabile țintele aeriene deasupra Berlinului și Dresda, asupra întregii Poloniei, cu atât mai mult de Lituania, Letonia și Estonia. Însă, mai întâi de toate, sistemul S-500 reprezintă un scut care este capabil să acopere desfășurarea eficienta a trupelor din districtul militar Vest și a sistemelor de rachetă cu diverse raze de acțiune și sisteme de bazare ale Rusiei.
Primele modele ale „Prometei” vor intra în dotarea forțelor armatei ruse în anul 2021. Sistemele S-500, S-400 și S-300 vor face parte dintr-un sistem integrat al apărării aerospațial, care va proteja eficient Rusia de cele mai periculoase amenințări și va contribui la menținerea stabilității în anumite țări și regiunei. Apoi, Moscova își va împărtăși cu aliați și partenerii noile sisteme de apărare, iar lista potențialilor cumpărători ai S-500, menționați mai sus, ar putea deveni mai lungă. Nu există nicio îndoială că “Prometei” este extrem de atractiv, pentru că simpla lui prezență pe teritoriul unui stat va descuraja semnificativ orice agresor.
